Ma numesc Laura Poole, am 24 ani, vorbesc mai bine engleza decat romana, cu toate ca am fost nascuta in Bucuresti-Romania in februarie 1989, anul revolutiei anticomuniste. Am plecat fortat din Romania in septembrie 1990, cu bunica mea Florina Opran, care fusese batuta de minerii presedintelui Iliescu in 14 iunie 1990, fiind participanta impreuna cu parintii mei la demonstratia anticomunista din Piata Universitatii din Bucuresti. Dupa o calatorie plina de peripetii am ajuns la Leipzig, in fosta R. D. Germana. Avand o informatie buna, ne-am intalnit cu mama mea Ileana Barbu la statia Bebra, locatie la granita dintre R.F.G. si R.D.G. Pe moment nu am recunoscut-o pe mama mea, ea fugind din tara natala impreuna cu tatal meu, Adrian Ionescu in noapte dintre 16-17 iunie 1990, din aceleasi motive ca si bunica mea. Dupa bucuria de a ne revedea in viata au urmat o serie de de formalitati si stresuri pentru toata familia, fiind nevoiti sa stam in lagarul de concentrare pentru emigranti din Swalboch (langa Frankfurt), pana am gasit o tara care sa ne accepte si sa ne creada ca spunem adevarul. Am depus cereri la diferite tari (Canada, Africa de Sud, SUA, Australia). Am primit raspuns in vara anului 1991 de la SUA, dand interviu la consulatul american din Frankfurt-a-Main, primind toata familia azil politic, cu care am ajuns cu totii in vara anului 1992 in statul Colorado, in orasul universitar Boulder.
La ora actuala stau cu sotul meu, un om admirabil, sculptorul Josh Poole, in Lakewood, Colorado si avem o adorabila fetita Naomi de 4 ani. Am terminat liceul de Arta Tara din Boulder si in curand voi absolvi Colorado University, sectia de jurnalism. Bunica mea este pensionara, iar mama mea este profesoara de arta, amandoua locuind in Boulder.
Acum dupa ce v-am istorisit pe scurt istoria emigrarii noastre, doresc sa va cer permisiunea de a-mi face o mare favoare si anume sa pot scrie in revista Dvoastra recenzia cartii bunicii mele Florina Opran, cu care am emigrat cand eram copila. Cartea ei a vazut lumina tiparului in Romania si se intituleaza “Sub Cortina de Fier si dupa caderea ei”.
Bunica mea, Florina Opran, la care tin foarte mult a trait in Romania 46 de ani sub comunism , de la A la Z, acest calvar pe care l-au cunoscut milioane de oameni cazuti “Sub Cortina de Fier”. N-a visat sa ajunga in America, dar fiindca a avut acest noroc, a scris aceasta carte, promisa tatalui ei, Radu Opran, in timpul noptii, caci ziua lucra la King Soopers sau avea grija de nepotii ei. Acum doreste -so faca cunoscuta romanilor din Colorado si de ce nu din intreaga lume.
Aceasta modesta carte, cum si-o intituleaza autoarea, este un jurnal de memorii, in genul tinerei evreice Anne Frank din timpul perioadei celui de-al Doilea Razboi Mondial. Numai ca autoarea a trait tragedia altor persecutii comuniste. Acest jurnal incepe cu o prefata si un prolog incare face o scurta prezentare a tatalui ei magistratul Radu Opran, caruia ii datoreaza scrierea acestei carti.
Cartea cuprinde doua parti: Partea I – Sub cele doua valuri ale comunismului – Stalinismul (1944-1964) perioada cea mia crancena a dictaturii proletariatului comunist, instaurata in Romania – cazuta sub ocupatia bolsevica a Uniunii Sovietice la data de 23 August 1944, imediat cupa incetarea celui de-al Doilea Razboi Mondial. Ea descrie amintirile zguduitoare ale primului refugiu din viata ei, in vara anului 1944, evenimente vazute prin ochii unei copile de 7 ani. Apoi scrie despre urmarile devastatoare ale instalarii sovieticilor in posturile cheie ale guvernului, falsificarea alegerilor, abdicarea fortata a regelui Mihai I si venirea la putere a primului guvern socialist-muncitoresc-comunist al “Doctorului Petru Groza”, aservit si copiat dupa sistemul bolsevic de la Moscova.
Florina Opran urmareste cu strictete etapele isotirce, dupa nimicirea nazismului, fiind crescuta si educata intr-o familie de intelectuali burghezi-magistrati cu traditii ce-si iubeau cu ardoare tara si adevarata istorie. Valul urias al arestarilor si deportarilor intelectualitatii burgheze romane, ce urma a fi distrusa de comunisti, a lovit din plin si familia. A inceput cu deportarea bunicului ei, avocat de elita si decanul baroului de avocati a judetului Ialomita , Ionel Batranu, tatal mamei ei. Iar apoi a fost deportat tatal ei, judecatorul de instructie din Bucuresti, Radu Opran. Urmeaza descrierea perchezitiilor nocturne si a terorii comuniste, cunoscuta de toata familia ei, inclusiv copiii. Aceasta grea perioada a durat aproximativ 12 ani, din iarna anului 1947-1948, cand incepe prima detentie a tatalui ei si sfarsiind in jurul anul 1960, cand a avut loc “Cotitura lui Maurer”, primul ministru ardelean, avocat, ce-a avut curajul sa elibereze intelectualii detinuti politici, printre care si tatal Florinei Opran.
Ceausismul – cel de-al doilea val al comunismului din 1965-1989
In capitolul IV este descrisa amaraciunea tinerei fete, careia i s-au taiat aripile visarilor si implinirilor ei – de a putea studia, sau cele ale mamei, ce a fost obligata sa-si creasca copiii in conditii mizere. Totodata arata cum doi copii, autoarea si sora ei baby Oaman (nascuta in 1949) au fost nevoiti sa-si triasca copilaria si adolescenta aproape fara parinti, mama lor Letitia Opran fiind bolnava de TBC pulmonar, fiind internata pe termen lung intr-un spital de tuberculosi, unde copiii nu aveau acces, iar tatal fiind detinut politic, ele fiind ca pasarile cerului, libere sa traiasca sau sa… moara…
Partea I se incheie de scris la data de 20 iulie 2010.
Parta a II-a (1989-2012) contine Caderea Comunismului si revolutia anti-comunista din 16-21 decembrie 1989.
Bunica mea povesteste cu durere si speranta aceasta perioada de descatusare de regimul securisto-comunist si de satisfactia lor, de a lupta pe straxile Bucurestiului, pentru caderea colosului rosu. Autoarea a strigat pana a ragusit impreuna cu multimea si cu fiicele ei studente – Ileana si Marina – “Jos Comunismul si dictatura”, infruntand gloantele securistilor comunisti. Din pacate revolutia anticomunista a fost transformata de cozile de topor moscovite intr-o lovitura de stat, punand la putere tot fortele comuniste, imbracate in democrati. Dar a urmat frumoasa si spontana manifestare democrata din Piata Universitatii din Bucuresti ce a atras atentia si reactia mondiala. A durat din aprilie-mai pana in 15 iunite 1990 si urmarea inlaturarea fortelor comuniste de la putere. Dupa “ciomageala minerilor” din Bucuresti din zilele 13-15 iunie 1990, dictata de presedintele comunist moscovit Ion Iliescu, reales in mai 1990, se incheie aceasta lupta inegala a autoarei cu stupizii comunisti ce-au distrus Romania noastra iubita, demna si bogata care nici la ora actuala nu-si revine.
Ultima parte a cartii este emigrarea in Germania (1990-1992) si apoi in SUA 9aprilie-mai 1992). Cartea mai cuprinde un articol intitulat “Paralela intre nazism si comunism” publicat in ziarul Gandacul de Colorado cu ani in urma.
Se incheie cu o scurta bibliografie, anexe si ilustratii poze de familie si cu colegii de la Biblioteca Academiei Romane, cartea cuprinzand circa 180 de pagini si o frumoasa supracoperta desenata de fiica autoarei, pictorita Ileana Barbu.
Va multumesc pentru atentia acordata acestei carti.
