Însemnări pe maginea volumului satiric „TRIUMFUL INDOLENŢILOR” de Mihai Batog Bujeniţă
Cartea lui Mihai Batog-Bujeniţă, recent apărută la Iaşi, este o bijuterie literară. Talentul autorului sclipeşte în fiecare pagină. Scrisul său mă duce cu gândul, mai ales acum, în „Anul Caragiale”, exact la Marele Maestru, cu ale sale „Schiţe şi Momente”. Bine-nţeles, fiecare cu stilul său, cu incisivităţile sale de caricaturist în proză, de pătimaş al dragostei scrisului şi de crunt lucrător pe fila de hârtie…
M.B.B. ia câteva teribile personaje, nişte indolenţi, comozi, leneşi, nepricepuţi, neisprăviţi, suficienţi şi cam tâmpiţi şi-i plimbă prin diferite întâmplări, dizlocându-i, de fiecare dată, de la masa cu beriţe din grădiniţa Bufetului de peste drum, unde-şi fac veacul imediat după orele de servici… Sunt vreo zece astfel de momente, în care sunt induşi în câte o altă aventură de procopseală, soldată, absolut de fiecare dată, prin eşec, eşec ce nu le strică blânda mulţumire a tihnei de dinainte şi de după. Triumful indolenţilor este asigurat de lipsa de orizont, de mulţumirea de sine, de suficienţa stagnării – tipice nu numai unei singure categorii sociale. Puterea de observaţie şi surprindere a unor trăsături retrograde din actualitatea românească actuală este excepţională. Iar autorul acţionează cu imagini vitriolante, subliniend ridicolul eroilor săi. Eroii sunt priviţi din interiorul lor, cu implicare, dar şi cu detaşarea necesară incisivităţii. Este vorba de oameni cu studii, dar impotenţi în orice intreprind, limitaţi la minimum posibil, stagnând şi dospind în nimicnicia lor minunată.
De fapt, literatura satirică şi umoristică a lui Mihai Batog Bujeniţă, – am mai spus-o – e gravă, profundă. Ea are „bătaie naţională”, şi nu numai. Râsul lui M.B.B. e sănătos, căci uneşte oamenii, pe cei buni, deştepţi, capabili, întreprinzători. Râsul acesta arde, totodată, putrefacţia stătută şi mulţumită a stagnării. Dureroasă. Ridicolă. „Dacă trăieşti într-o lume bolnavă de ură, intoleranţă şi, mai ales, ignoranţă – îmi spunea autorul – nu este normal să încerci să o vindeci, dacă o iubeşti?”.
Pentru cei care, poate, încă nu-l cunosc destul pe acest scriitor de valoare şi substanţă – încăodată, îmi permit să subliniez că el face parte şi din familia de valori a marelui Caragiale! – voi aminti aici: este membru al Uniunii Scriitorilor şi al Uniunii Epigramiştilor din România. Preşedinte al „Academiei Libere PĂSTOREL”, din Iaşi. Director al revistei humoristice „Booklook”. Redactor coordonator la revista ieşeană de cultură „Cronica”. Redactor la revistele „Intercultural” şi „Rapsodia” din Sibiu. Colaborator la revistele de cultură „Obsevatorul” din Canada, „Faleze de piatră” din Anglia, „NiramArt” – Spania, „Agero”- Germania” , precum şi la „Tribuna” din Cluj-Napoca, „Ateneu” – Bacău, „ Ecouri Literare” – Vaslui, „Fereastra” – Mizil, „Contact Literar” şi „Convorbiri Literare” din Iaşi, ca şi la diverse reviste de umor. Totodată colaborează la numeroase alte publicaţii din ţară şi străinătate (inclusiv din Israel). A publicat până în prezent 15 cărţi.
Zoltan Terner îl apreciază ca fiind un „scriitor dotat cu un neverosimil dar al umorului grotesc şi un aiuritor simţ al fabulosului derizoriu. Scriitorul Valeriu Stancu: „la final, constaţi că ai râs cu râsul altuia, că hohotele purtau în ele un car de amărăciune”. Revista „Observator” din Canada sublinia „ironia virulentă, caricaturizarea unor personaje şi situaţii, care se constituie în puternice imagini artistice, destinate ridiculizării elementelor destructive din viaţa societăţii româneşti.”
„Am locuit, cândva, cu familia, la Galaţi, un oraş, la vremea aceea, încă foarte cosmopolit – declară M.B.B. De la evrei, pe atunci foarte numeroşi, am învăţat cum se trece peste necaz cu o glumă, cu un cuvânt potrivit, râzând, pentru că, ştiut este, răul fuge de cei care pot să-l ia în râs. Poate şi ei au învăţat de la noi cum se înjură, sau cum se dă cu căciula de pământ, la supărare…”
În final, pot să vă asigur: M.B.B. este un scriitor contemporan savuros, prezent şi activ în lumea lui, în lumea de pe lume. El aduce pe scena omeniri o operă satirică de valoare estetică incontestabilă, un document de epocă. Întrebat de un reporter la ce visează, autorul admirabilei cărţi „Triumful indolenţilor” a răspuns: „Simplu şi utopic: La o lume mai bună!”. Este visul nostru, al tuturora!
