IERI-AZI-MAINE-wb

IERI-AZI-MAINE-wbIERI, AZI, MÂINE
Viorel VINTILĂ
San Francisco, Statele Unite ale Americii

Aziul meu este ieriul tău
ieriul tău este aziul meu
aziul meu este mâinele tău
mâinele meu este ieriul tău
aşa e când stăm la poli opuşi
nu ne putem bucura de acelaşi ieri,
azi sau mâine!
 
Pământul bată-l vina
el e de vină
nu putea să fie plat
şi s-avem… şi eu şi tu
acelaşi ieri, azi şi mâine?

YESTERDAY, TODAY, TOMOROW
Viorel VINTILA
San Francisco, United States of America

My today is your yesterday
your yesterday is my today
my today is your tomorrow
my tomorrow will be your yesterday
why can’t we have, you and me,
the same yesterday, today and tomorrow?
 
Blame the Earth….
it is his fault
why couldn’t he be just flat…?

***
MAŞINA TIMPULUI
Miqhael-M. KHESAPEAKE
Ploieşti, România

Odinioară fusei ceasornicar,
şi curios era de ce nu pot face
acelaşi lucru şi cu timpul…
Pot să fac ceasul să meargă încolo,
ori încoace…
Iată-mi întrebarea, perfectarea:
De ce a fi mai degrabă, decât a nu fi
în timp, întors de către ceas?
Oare ceasul îmi întorcea timpul,
timpul meu, timpul tău, al lui, al nostru?
Sau, oare timpul îmi întorcea ceasul?
Asta-i întrebarea –
îs precum un copil care merge pe o minge mare,
întrebarea mea i-acum şi aievea:
oare sunt eu care mă merg pe minge,
sau mingea mă face să merg pe ea?
Asta-i întrebarea şi secretul:
şi acel ceasornicar ce-ar putea vedea asta,
va putea vedea şi turtirea plată a universului,
curiosul caz al cursului timpului,
şi ar putea face ce-am avut eu în minte:
spaţiul cel plat cu cele două laturi,
păstrez acest univers între două degete.
Ce chestie ciudată mai e şi călătoria în timp, străinilor,
creată printr-un aparat atât de simplu gândirilor,
precum un ceas ce merge păşind, o subţirime fină,
pe mingitatea aia a gândirii noastre!

Aziul meu nu e aziul tău, ci-i un altul,
nici măcar ieriul, sau mâinele…
Mâinele meu nu-i mâinele tău,
însă ieriul nostru e de asemenea un mâine.
Nici mâinele nu e ieriul tău…
Fiin’că-i precum o minge totul,
ca şi Pământul ce se-nvârte la fel,
în jurul sufletului meu, în tunel…
Însă universul cel plat e chiar plat,
şi turtirea lui plată nu-i turtirea ceea a voastră,
ci turtirea cea plată reprezintă toate turtirile cele plate,
când vei avea acest ceas…
Iată cum funcţionează, prietene!
„Mergându-ţi ceasul bine-mersi şi perfect,
înseamnă că-i stricat!”
Iată cuvântul cel uimitor,
precum unul călător,
al Pălărierului Nebun, pe viitor…

THE TIME MACHINE
Miqhael-M. KHESAPEAKE
Ploiesti, Romania

I was bygone a watchmaker,
and curious was why I can’t
do the same with time…
I can run and run the watch on,
the watch out…
This was my question, my perfection:
Why rather to be, than not to be
in time, run by the watch?
Was my watch running the time,
my time, your time, his, ours?
Or, was the time running my watch?
This is the question –
I’m like a child walking on a big ball,
my question is now and for all:
am I walking the ball,
or the ball makes me walk on?
This is the question and the secret:
the watchmaker who can see this,
shall see also the flatness of the universe,
the curious case of the course of time
and he could make what I had in mind:
the flat space with two sides,
I keep this universe between my fingers.
A curious thing time travel is, strangers:
made by such a simple device,
like a watch walking, a thin slice,
on the ballness of our mind!..

My today is not your today, it’s another one,
it’s not even my yesterday, nor my tomorrow…
My tomorrow is not your tomorrow,
but our yesterday is a tomorrow too.
Tomorrow is not your yesterday either…
’Cos it’s like a ball, like the Earth spinning well
round my soul, in the tunnel…
But the flat universe is flat,
and its flatness is not your flatness,
but my flatness is all the flatnesses,
when I have this watch…
This is how it works, my friend!..
“Whilst working perfectly your watch is
damaged!..”
This was the word of wonder,
one like come further,
of the Mad Hatter…

***
COGITO ERGO SUM
George ROCA
Sydney, Australia

Azi mi-a dat fusul orar de lucru
punându-mă pe gânduri.
Iar mă munceşte întrebarea
de ce tu trăieşti în trecut
şi la mine e azi!?
Adică în America e ieri
Şi la noi în Australia e mâinele tău!
Mâinele tău…
Dar mâinele tău e aziul meu,
ieriul tău pentru mine…

Doamne, ciudate mai sunt regulile universului…
Oare cum o fi la capatul Căii Lactee?
Poate tot mâine, sau acolo se trăieşte
în ieri, alaltăieri, anul trecut sau
în devans cu mii de ani…
Cine ştie.
Sau poate în avans!

De ce sa imi mai bat capul
Când la mine mai e înca azi…
şi cogito Ergo sum!

COGITO ERGO SUM
George ROCA
Sydney, Australia

Today the time zone kept me busy
Occupying my thoughts.
Yet again I’m mulling the question
Why do you live in the past
And here it’s today!?
And in America it’s yesterday
While here in Australia it’s your tomorrow!
Your tomorrow…
But your tomorrow Is my today,
your yesterday for me…

God, strange are there rules of universe…
I wonder how it would be at the end of the Milky Way?
Maybe still tomorrow, or there they live
in yesterday, or before yesterday, last year or
thousands of years in the past…
Who knows.
Or maybe in the future!

Why should I worry myself
When for me here it’s still today…
and cogito ergo sum!