Dumnezeu a găsit de cuvință ca în Timpul foametei din anii 1946-47 – scenariu macabru organizat de Stalin în Basarabia – să aducă pe lume, în familia Tănase din satul Nemțeni-Hâncești, în ziua de 24 iunie 1949, un copil de excepție, care avea să devină, în Timp, lingvist, dr. în filologie, publicist, scriitor, deputat în primul parlament al Moldovei și, mai ales, un journalist-lider de opinie, de care Basarabia subjugată avea atâta nevoie. O palmă de pământ românesc, de care mă leagă amintiri dureroase: tatăl meu a murit/dispărut dincolo de Prut, în luptele pentru eliberarea Basarabiei. Pământ pe care aveam să calc la neuitatul Pod de Flori din luna mai 1990, de unde aveam să “repatriez” un pumn de pământ, pe care, peste ani, l-am pus pe mormântul mamei mele din Ploiești.

Ca jurnalist am trecut cu adevărat Prutul la sfârșitul lunii decembrie 2005, ca invitat al unui proiect de colaborare transfrontalieră moldo-română a jurnaliștilor din presa locală, organizat de API. Atunci am citit, pentru prima oară, câteva ziare de limbă română, printre care Flux și Timpul – unde director fondator era Constantin Tănase, maestrul Costică, cum îi spunea un coleg basarabean. Titulatură pretențioasă, acordată, de regulă, marilor jurnaliști.

În acea vreme, presa liberă și independentă de limbă română se lupta din greu cu puterea comunistă și presa de limbă rusă, majoritară încă și acum, după atâția ani de așa-zisă independență și suveranitate.

Cu impresionanta-i statură, plamădită parcă din basmele românilor despre voinicii ținând piept balaurului legendar-comunist, cu inepuizabila-i energie de a se implica si de a contribui, prin forța cuvântului tipărit în cotidianul naționalTimpul, la bunul mers al lucrurilor in cetate, maestrul Constantin Tănase a demonstrat puterea omului de a alege: sub Timp sau a se înălța cu demnitate in Timp.

De-a lungul Timpului i-am urmărit cu interes opera jurnalistică, ziarul său fiind, cu adevărat, un port-drapel al presei democratice românești într-un stat fără identitate, dependent încă de Moscova. Editorialele Maestrului, pe care în ultimii ani le savuram zilnic la micul dejun, erau străbătute de o credință nestrămutată in valorile spirituale românesti.

Cine se apleacă asupra biografiei sale va constata că Omul acesta s-a ridicat si s-a modelat prin forța și puterea cuvântului, reușind să întoarcă Timpul în favoarea Omului, în dauna puterii politice, care refuză, cu obstinație, apartenența Moldovei la România, la Europa civilizată, în fond.

Personal, am regretul că, în ciuda a numeroase dar scurte vizite la Chișinău, nu am reușit să-l întâlnesc, de câte ori îl sunam, mi se spunea că e plecat din redacție. Am avut însă norocul să ne cunoaștem la două evenimente legate de numele lui Adrian Păunescu: primul, la Academia de Științe a Moldovei, când Poetului i s-a acordat titlul de Membru de Onoare al AȘtM, iar al doilea, la inaugurarea bustului ridicat în memoria marelui Poet dispărut, bust instalat pe Aleea Clasicilor din Chișinău. La acest ultim eveniment am stat mai mult la un pahar de vorbă, la o terasă, prilej de a schimba păreri despre presă și societatea basarabeană, discuție înregistrată pe reportofon, care va apărea într-o proiectată carte de interviuri luate de mine de-a lungul ultimelor două decenii. În acest timp, Maestrul m-a învins la…numărul de țigări fumate, pe care le lega aproape fără pauză. La despărțire, domnia sa mi-a propus să devin colaborator la Timpul, colaborare pe care am continuat-o și după ce Creatorul l-a chemat la El pe unul dintre cei mai buni gazetari din întreg spațiu românesc, alături de marii poeți Vieru, Păunescu sau Nichita. Un adevărat cenaclu literar aflat în slujba Domnului, în cadrul căruia cei trei basarabeni se vor osteni, în continuare, pentru Basarabia română!

În semn de respect față de maestrul Constantin Tănase, cred că facultatea de jurnalism a Universității de stat din Chișinău ar merita să-i poarte numele.

În încheirea acestor rânduri omagiale, scrise cu prilejul comemorării a 67 de ani de la nașterea Maestrului, doresc să-l felicit pe Silviu Tănase, actualul director al Timpului, pentru ideea de a publica, zilnic, câte unul dintre editorialele scrise de regretatul său tată, cu atât mai mult cu cât ele par actuale…

Pentru cei interesați să-l cunoască pe acest mare jurnalist român, îi sfătuiesc să-i citească editorialele publicate, zilnic, în timpul.md. Ziar care, în numărul omagial de astăzi, îi dedică un spațiu important.