Depărtarea o-nteleg abia acum!

Dorul şi doina geros mă îndeamnă

Şi ornicul topindu-şi clipele-n fum

La tine să gândesc, (parc`ar fi toamnă).

Gândurile se rotesc ca într-un dans

Învăluite de-o mirată umbră,

Atâtea-amintiri atârnă-n balans!…

Poate eşti aproape!.eşti..în penumbră.!?..

Inima-mi, ceas curgător, pleacă-n trecut

Să te găsească, aşa, cum te ştia:

Pe frunte, blând, punându-mi un sărut,

Potrivind, pretutindeni, armonia…

……………………………………………….

Privesc fotografia prinsă-n ramă…

Şi,.. mă opresc plutind…dorul apare…

Îmi e aşa de dor -de tine- mamă,

Că mă înec în plânsa respirare!..

 

LIA RUSE – CANADA