România numită „Grădina Maicii Domnului” este cunoscută şi datorită mănăstirilor ridicate de-a lungul istoriei, de domnitorii români. Aceste ctitorii voievodale,se întind pe tot cuprinsul ţării, facând din România un adevărat „rai pământesc”. În zi de sărbătoare, sau în zi de duminică, clopotele lor cheamă la rugăciune pe cei care, dornici de cele sfinte şi iubitori de frumos le păşesc pragul.
Unul dintre domnitorii care a ridicat numeroase mănastiri în Ţara Românească a fost domnitorul Mircea cel Bătrân (1386-1418). Ctitoriile sale cele mai însemnate sunt: Cozia, Cotmeana, Nucet, Snagov şi altele. Mănastirea Dealul situată în apropierea oraşului Târgovişte, este atestată documentar în 1431 şi refăcută în formă actuală de Radu cel Mare (1495-1508), aici se găseşte capul domnitorului Mihai Viteazul şi mormântul domnitorului Radu cel Mare. În ultimul deceniu al secolului al XV-lea, boierii Craioveşti au ctitorit mănăstirea Bistriţa-Vâlcea, în care au adus, din Serbia moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul,care se păstrează aici până azi. (Desigur capul listei îl deţine domnitorul Neagoe Basarab cu 46 de lăcaşuri de cult construite, după cum ne informează cronicarul Grigore Ureche n.r.)
Pământul Moldovei este plin de astfel de lăcaşuri sfinte ridicate de domnitorii moldoveni făcând astfel ca şi aici să primeşti, binecuvântare divină, prin glasul celor ce slujesc. Vrednic de a fi amintit, peste veacuri este domnitorul Ştefan cel Mare şi Sfânt, care în timpul celor 47 de ani de domnie (1457-1504), viaţa bisericească a luat un avânt deosebit, aşa cum nu cunoscuse nici în timpul înaintaşului său în scaun Alexandru cel Bun. Prima mănăstire ridicată de marele domnitor a fost Putna, căreia i-a arătat o grijă deosebită. Mănastirea Putna a devenit necropolă domnească pentru Ştefan Vodă şi familia sa. Aici au fost înmormântaţi domnitorul ctitor cât şi soţiile sale, Maria de Mangup şi Maria Vochiţa, dar şi fii săi: Bogdan, Petru, Bogdan cel Orb, Maria, apoi nepotul său Ştefăniţă Vodă. A doua ctitorie mănăstirească a lui Ştefan cel Mare, este mănăstirea Voroneţ. Tradiţia spune, că aici şi-ar fi avut chilia Daniil Sihastrul, cel care îmbărbătase pe marele domn, intr-o clipă de grea cumpănă, în timpul luptelor purtate cu turcii.Tot tradiţia afirmă că, numărul bisericilor şi mănăstirilor ridicate de domnitor au fost câţi ani de domnie a avut acesta. De asemenea el a făcut şi numeroase danii acestora, dar şi celor ridicate de înaintaşii săi, cât şi Muntelui Athos.
Transilvania poate fi considerată, ca un pământ binecuvântat de Dumnezeu. Cea mai veche mănăstire despre care există date sigure, este cea din Peri, în Maramureş, cu hramul Sfântului Arhanghel Mihail. Mănăstirea a fost ridicată de SasVodă, fiul lui Dragoş, cel trecut in Moldova la mijlocul secolului al XIV-lea.Tot în secolul al XIV-lea s-a ridicat Mănăstirea Prislop, lângă Haţeg, după tradiţie de ucenicii ai Sfântului Nicodim de la Tismana, care a avut un rol însemnat în viaţa bisericească şi culturală a românilor transilvăneni, precum şi mănăstirile Râmeţ şi Geoagiu judeţul Alba.Tot în Transilvania se află şi mănăstirea Sâmbăta de sus, ridicată de domnitorul Constantin Brâncoveanu, domn al Tării Româneşti (1688-1714)
Aşadar mănăstirile românesti sunt consdiderate patrimoniul României şi datorită stilurilor arhitecturale autentic românesti.Cu cât vizitezi mai mult aceste locaşuri sfinte cu atât simţii mai mult prezenţa lui Dumnezeu în sufletul tău. Consideri că România, deşi a fost invadată de popoare de-a lungul istoriei datorită poziţiei ei geografice, Dumnezeu nu a uitat-o si a privit întotdeauna spre ea, binecuvântând-o şi prin slujitorii existenţi în lăcaşurile ţării.
—————————–
MARIN Carmen, născuta la Buzău în 29 aprilie 1974. Studii: Facultatea de Teologie Ortodoxă, promoţia 1997. Ocupaţia: profesoră de religie. Activitate publicistică: articole apărute în revistele „Almanahul Cultural 2010” şi „Fereasta” din România, „Alternativa online” din Toronto, Canada, „Lumea Românească” din Grand Rapids, Michingan, S.U.A şi „Buletinul Parohial «Sfânta Lumină» din Auckland, Noua Zeelandă.
