Marți seară, in sala Filarmonicii ”Paul Constantinescu” din Ploiești, in prezența unui public numeros, a avut loc lansarea vol. al III-lea al proiectului editorial ”Marea Carte a Ploieștilor”, proiect realizat de către ing.Constantin Trestioreanu, președintele Societății culturale ”Ploiești Mileniul III” – proiect unic unic in țară – cum remarca acad. Nicolae Noica, prezent la lansarea Monografiei.

Autorii cărții sunt prof. Dorin Stănescu și Paul Zorilă, coordonator:  prof.Gheorghe Marinică.

La eveniment au mai fost prezenți actualul primar Adrian Dobre, Stelian Dumitrescu – fost rector al Universitatii Petrol-Gaze Ploiesti, dar și foști primari ai municipiului ”Aurului Negru”după anul 1989: ing. Romeo Hanganu, Horia Toma, Emil Calotă, Andrei Volosevici, precum și scriitorul-jurnalist Jean Groșescu, Claudius Dociu – președintele Filialei Prahova a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, prezentatorul manifestării.

Invitat de onoare: acad.Nicolae Noica – membru de onoare al Academiei Române.  

Au mai participat: Octavian Anghel – președintele Rotary Club Ploiesti, Mihaela Radu- director al Bibliotecii ”Nicolae Iorga” Ploiești, alături cu 12 dintre cei 30 de autori al Monografiei –  prezentată în rândurile de mai jos de ing.Constantin Trestioreanu:

 ”Prin volumul de față, Societatea Culturală „Ploieşti-Mileniul III” finalizează proiectul „Marea Carte a Ploieştilor”, monografie la baza căreia se află o rodnică activitate de cercetare ştiinţifică şi publicarea a peste 90 de volume, în serii tematice circumscrise acestui proiect, care s-a desfăşurat pe parcursul a 18 ani.

Dacă primul volum este dedicat cinstirii memoriei marelui erou al neamului românesc, Mihai Viteazul, ctitorul oraşului Ploieşti, iar cel de al doilea petroliştilor, care au consfinţit renumele acestuia de „Capitală a aurului negru”, am considerat că este o datorie de onoare pentru noi ca, prin volumul al treilea, să omagiem pe genialul dramaturg, Ion Luca Caragiale, fiu al Ploieştilor, care, prin opera sa, consacră valoarea universală a literaturii române.

Şi, aflându-ne în anul în care sărbătorim un secol de la înfăptuirea Marii Uniri, închinăm întreaga lucrare, compusă din cele trei volume ale „Marii Cărţi a Ploieştilor”, acestui eveniment crucial al istoriei românilor.

După cum se cunoaşte, volumul I prezintă sistematic aşezarea, cadrul natural, istoria, în desfăşurarea sa de-a lungul a peste 10000 de ani, administraţia, de la începuturi şi până astăzi, evoluţia urbanistică şi funcţiunile vitale ale comunităţii, rolul de garnizoană militară şi instituţiile de apărare a ordinii publice, iar volumul al doilea – economia, cu toate ramurile sale: agricultura, comerţul, meşteşugurile, industriile, cu o parte specială rezervată petrolului şi importanţei sale în dezvoltarea pe toate planurile a oraşului, problemele privitoare la muncă şi protecţia socială, relaţiile de conlucrare cu societăţi comerciale de pe toate continentele, ceea ce ilustrează procesul unei creşteri continue a rolului său pe scena economico-socială a ţării, în pofida unor grele încercări şi distrugeri produse atât de factori naturali, cât şi de invaziile şi războaiele devastatoare.

Volumul al III-lea conturează tabloul vieţii spirituale, în toate componentele sale, demonstrând faptul că ploieştenii au avut şi au contribuţii însemnate la păstrarea tradiţiilor bisericii strămoşeşti, la dezvoltarea învăţământului de toate gradele, în sfera creaţiei cultural-artistice, în afirmarea internă şi internaţională a activităţii sportive, precum şi în lărgirea continuă a relaţiilor externe ale ţării noastre şi la integrarea în structurile şi valorile Uniunii Europene.

Aşadar, aşezate alături, cele trei volume, apreciate de specialişti ca fiind de proporţii enciclopedice, avem imaginea unei comunităţi umane foarte active şi creative în toate domeniile, infirmând părerile unor sceptici, conform cărora Ploieştiul, prin apropierea sa de capitala ţării, ar fi o „periferie” a acesteia, lipsită de valori şi de tradiţii în acest domeniu.

Or, după cum se cunoaşte, recurgând numai la câteva exemple, în această aşezare s-au scris pagini fundamentale ale istoriei naţionale, având şi rolul de reşedinţă domnească în anii prezenţei marelui Voievod-erou Mihai Viteazul, care a pregătit aici condiţiile diplomatice şi militare ale Unirii celor trei Ţări Româneşti. Aici s-au pus bazele prelucrării industriale a petrolului şi tot aici s-au format şi au creat opere nemuritoare genialul I.L. Caragiale, apreciatul poet Nichita Stănescu, cercetători şi inventatori de talie internaţională în domeniile chimiei, petrochimiei, proiectării şi construcţiei de utilaj petrolier şi chimic, ştiinţelor umaniste, de aici au pornit personalităţi politice care s-au distins prin iniţiative şi hotărâri determinante pentru dezvoltarea economică şi socială, precum şi pentru racordarea ţării la progresele lumii contemporane.

Autorii volumului au dovedit un remarcabil spirit de echipă, proiectându-şi contribuţiile personale în spiritul concepţiei de ansamblu a monografiei, acceptând şi valorificând sugestiile consultanţilor ştiinţifici – personalităţi de rang academic, şi conlucrând fructuos în scopul unei redactări unitare. Astfel, pentru realizarea părţii rezervate cultelor, autorii au efectuat vizite de studiu la toate bisericile ortodoxe din municipiu, la cele două protoierii, precum şi la celelalte culte, coroborând şi actualizând rezultatele acestora.

Capitolul rezervat Cultului Mozaic este scris de prof. dr. Laura-Cristina Geală, autoarea unor însemnate lucrări pe aceeaşi temă, precum: „Istoria Cultului Mozaic din Ploieşti”, publicată de editura noastră, şi „Istoria Comunităţii Evreilor din Ploieşti” apărută în Editura Hasefer din Bucureşti.

În paginile volumului sunt prezentate şi cimitirele tuturor cultelor din Ploieşti. Autorul acestui capitol, domnul Ioan Groşescu, pe baza unei temeinice documentări, a publicat anterior un volum special – „Cimitirele Ploieştilor”, în care descrie pe larg istoricul fiecăruia, fiind singura lucrare monografică pe această temă apărută până în prezent.

Autorii capitolelor privitoare la învăţământ au avut la rândul lor o misiune nu numai onorabilă, ci şi deosebit de solicitantă, ţinând seama de tradiţiile şi complexitatea sistemului, de la unităţile preşcolare până la cele universitare. Astfel, capitolul privind începuturile şi dezvoltarea acestuia în condiţiile înnoirilor moderne este opera apreciatului şi regretatului profesor Ieronim Tătaru, care a valorificat rezultatele unei excepţionale munci de cercetare, căreia i-a consacrat întreaga viaţă. Prin publicarea integrală a lucrării sale, îi aducem un sincer Omagiu postum.

Celelalte capitole care tratează învăţământul primar, gimnazial şi liceal în epoca contemporană au fost realizate de prof. dr. Dorin Stănescu şi prof. dr. Polin Zorilă, cercetători cu merite deosebite în studierea şi publicarea unor importante pagini ale istoriei locale, atât pe plan naţional, cât şi european. Aceştia reuşesc să prezinte amplul proces de dezvoltare a şcolii ploieştene, în context judeţean, funcţie de exploziva creştere demografică şi de racordarea acesteia la transformările continue şi la valorile învăţământului naţional.

Calitatea de centru universitar a Ploieştilor, începând din anul 1967, este prezentată, în stilu-i riguros, dar şi afectiv, de prof. univ. dr. ing. Stelian Dumitrescu, care a îndeplinit onoranta şi complexa funcţie de rector, încă de la începuturi. Autorul a publicat în ultimii ani o serie de lucrări monografice şi memorialistice privind complexul proces de aducere de la Bucureşti a Institutului de Petrol şi Gaze, justificat prin rolul important al Ploieştilor în aceste domenii de vârf ale economiei naţionale, ceea ce s-a dovedit a fi o măsură înţeleaptă, pe deplin demonstrată prin recunoaşterea pe plan mondial a valorii pregătirii profesionale şi doctorale a unor specialişti din peste 90 de ţări de pe toate continentele. Capitolul conţine, de asemenea, transformările produse după 1989, inclusiv în sfera ştiinţelor umaniste, care îi conferă rangul de Universitate.

În ultimele două decenii, ca urmare a deschiderilor produse la nivelul întregului învăţământ românesc, au apărut, la Ploieşti, şi alte instituţii de învăţământ superior, unele – creaţie a unor intelectuali locali, iar altele – filiale ale unor universităţi din Bucureşti şi Braşov. Prof. dr. Dorin Stănescu prezintă evoluţia acestora, de care a beneficiat un număr însemnat de tineri ploieşteni şi din alte localităţi.

O temă, urmărită cu interes de cetăţeni, care nu putea lipsi dintr-o lucrare de asemenea anvergură, este Justiţia, mai precis istoricul instituţiilor de profil care au funcţionat şi funcţionează la Ploieşti. Tratarea sa în această parte a monografiei poate contraria pe aceia care o consideră, exclusiv, o componentă de bază a sistemului cu rol coercitiv. Noi o plasăm aici cu convingerea că, alături de biserică, învăţământ şi cultură, acest domeniu de bază al securităţii societăţii umane are, în primul rând, un scop preventiv, educativ, formativ, iar apoi o misiune sancţională, cu rol reeducativ. Privite astfel, instituţiile apărătoare ale legii, împreună cu poliţia, jandarmeria şi celelalte organe care asigură liniştea şi ordinea publică, combaterea fenomenului infracţional, dar şi cu cele din sfera vieţii spirituale, îşi pot spori contribuţia la formarea şi întreţinerea unui climat profund umanizat. Autorul, avocat Mircea Grigore, valorifică o bogată şi fructuoasă experienţă profesională, precum şi o serie de surse arhivistice şi bibliografice.

Culturii şi artelor şi instituţiilor de profil le este rezervat un spaţiu însemnat în paginile volumului. Colectivul de autori, compus din intelectuali cu o bogată activitate profesională şi publicistică, prezintă tabloul încărcat de valori creative al acestui domeniu de bază al vieţii spirituale a comunităţii ploieştene, în context naţional şi universal. Astfel, domnul Nicolae Dumitrescu, coordonatorul acestei părţi a monografiei, a desfăşurat o intensă activitate de redactare a capitolelor privind creaţia populară de pe raza aşezării, în strânsă legătură cu valorile din judeţ şi din celelalte arii folclorice din ţară, subliniind faptul că tradiţia este încă prezentă în aceste locuri. De asemenea, autorul, care are la activ mai multe volume consacrate culturii şi artelor, acordă o atenţie deosebită creaţiei literare, personalităţilor care s-au remarcat de-a lungul vremii în aceste domenii şi instituţiilor de specialitate.

Bibliolog cunoscut şi apreciat de specialişti la nivelul ţării, domnul Marian Chirulescu este autorul capitolului care tratează o temă ce presupune o muncă de documentare foarte minuţioasă şi anume evoluţia presei şi tiparului, de la începuturi şi până astăzi, care poate fi ea însăşi o lucrare de sine stătătoare.

Domnul prof. dr. Al. I. Bădulescu, militant neobosit pe tărâmul culturii prahovene, autorul unor valoroase lucrări privind istoria instituţiilor de profil din judeţ, muzicologiei şi personalităţilor cu merite deosebite pe plan naţional, contribuie cu experienţa sa, la alcătuirea capitolelor destinate acestora, precum şi artei monumentale.

Un tablou sugestiv al artelor plastice este prezentat de dl. I. Groşescu.

La conturarea întregului ansamblu de componente ale culturii, prof. dr. Polin Zorilă participă prin redactarea capitolului dedicat reţelei de muzee din Ploieşti, cu istoricul lor, cu valorile de patrimoniu, personalităţile cu merite deosebite în procesul de înfiinţare, dotare şi afirmare a acestora în viaţa culturală a ţării.

Instituţiile arhivistice şi rolul lor în viaţa comunităţii sunt prezentate, în evoluţia lor, cu valorile documentare pe care le tezaurizează, de către prof. dr. Mihai Rachieru, care a îndeplinit timp de zeci de ani importanta funcţie de director al Serviciului judeţean de resort.

Cultura fizică şi sportul se înscriu în mod firesc în tematica volumului, afirmându-se, atât prin rolul educativ-formativ al personalităţii tinerilor, cât şi prin succesele şi recordurile care plasează Ploieştii şi Prahova în rândul aşezărilor cu o bogată tradiţie. Societatea noastră culturală a încurajat şi sprijinit cercetarea în acest domeniu, soldate cu publicarea unor lucrări de referinţă, precum Enciclopedia sportului ploieştean, rezultat al pasiunii şi al unor îndelungate preocupări ale profesorului Constantin Neagu care, împreună cu prof. Marian Chirulescu, prezintă în capitolul respectiv evoluţia acestora de la începuturi şi până astăzi. Cititorii au astfel posibilitatea de a cunoaşte amploarea remarcabilă a mişcării sportive ploieştene, campionii şi recordurile acestora, la nivel naţional, balcanic, european, mondial şi olimpic, precum şi cadrele de specialitate, bazele sportive care facilitează aceste rezultate. Autorii prezintă, de asemenea, şi activitatea turistică, organizată de societăţile de profil, precum şi bazele turismului cultural oferite vizitatorilor din ţară şi din străinătate.

Aşa cum am menţionat şi în cazul zecilor de cărţi lansate până în prezent, în efortul de fundamentare ştiinţifică, de redactare şi publicare a monografiei „Marea Carte a Ploieştilor”, precum şi în organizarea unor manifestări culturale, înscrise în programele anuale, ne-am bucurat de colaborare şi de un sprijin preţios din partea unor prestigioase instituţii şi personalităţi.

Exprimăm şi pe această cale sincere mulţumiri Bibliotecii Academiei Române, Arhivelor Naţionale şi Serviciului Judeţean al acestora, Consiliului Judeţean, Consiliului Local şi Primăriei Municipiului Ploieşti, Protoieriilor şi slujitorilor bisericilor, Inspectoratului Şcolar, Bibliotecii „N. Iorga”, Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie, Muzeului Judeţean de Artă, Camerei de Comerţ şi Industrie, ziarului „Prahova” şi celorlalte publicaţii, pentru receptivitatea cu care au răspuns solicitărilor noastre şi pentru susţinerea şi încurajarea eforturilor Societăţii culturale.

Adresăm domnului academician Eugen Simion mulţumirile noastre pentru susţinerea proiectelor Societăţii Culturale „Ploieşti-Mileniul III” şi pentru aprecierile din Cuvântul înainte, privind valoarea muncii de cercetare şi redactare depusă de colectivul de autori în procesul de alcătuire a volumului de faţă.

Nu în ultimul rând, recunoştinţa noastră se adresează autorilor şi îngrijitorilor ediţiei, tehnoredactorului cărţii pentru substanţialul efort depus în cadrul acestui proiect.

Marea Carte a Ploieştilor, în forma sa finală, constituie mesajul nostru de suflet către generaţiile actuale şi cele viitoare de a rămâne uniţi întru păstrarea valorilor naţionale şi dezvoltarea pe toate planurile a României de azi şi de mâine”.

A consemnat, Ioan POPESCU

CUVÂNT ÎNAINTE

            Ca vechi, bun şi statornic ploieştean, răspund cu plăcere invitaţiei de a scrie un scurt Cuvânt înainte. Oraşul unde mi-am petrecut o parte din copilărie şi întreaga mea adolescenţă mă obligă. Mă obligă şi simpatia mea pentru această urbe atipică în care, în mod cert, mi s-a hotărât – cum se zice cu o vorbă mare – destinul. Dar ce-aş putea să spun în câteva cuvinte despre acest al III-lea tom din Marea carte a Ploieştilor întocmit de un colectiv de autori cu merite deosebite în activitatea de promovare a valorilor cultural-istorice ale judeţului nostru? Să spun că Marea Carte are proporţiile Bibliei şi că ea cuprinde totul, de la Cultele creştine – aşa cum s-au manifestat ele pe teritoriul oraşului – până la institutele de învăţământ şi, de aici, la formele şi manifestările de artă şi cultură, inclusiv de cultură populară. Cultura populară la Ploieşti? Capitolul respectiv dovedeşte că ea există, de la Cântecul de lume la Folclorul de după revoluţia din 1989. Iată câteva exemple:

„Foaie verde d-acioaie             Din Ploieşti până-n Gheboaia,             Mă bătu vîntu’ şi ploaia, Lasă vântul să mă bată, Şi soarele să mă ardă, Numai puica să mă vadă”,

sau un alt cântec, despre Mariţica din Ploieşti, care bănuiesc că a trăit cândva în oraşul nostru şi a lăsat amintiri de neşters, prin frumuseţea şi farmecele ei, în inimile bravilor bărbaţi din moment ce şi azi numele ei este invocat prin cinstitele cârciumi din localitate (multe şi celebre):

            „Floricele, flori domneşti             Mariţico din Ploieşti             Albă eşti, frumoasă eşti,             Cu bărbaţii cum trăieşti?             Că eu văz că-ntinereşti…         Foicică, măr domnesc, Zice lumea că iubesc, Că iubesc şi că trăiesc, Nici eu nu tăgăduiesc Nu voi să mă prăpădesc”.

Văzând aceste Cântece de iubovşte, cum se numeau ele pe la 1830-1850 în Valahia noastră, mi-am amintit de o diată alui Anton Pann prin care poetul lăudă pe ploieşteni pentru că sunt buni cetitori de poezie şi cetăţeni onorabili din moment ce cumpără un număr mare de exemplare (mai mare, oricum, decât cetăţenii altor urbe din Ţara Românească) din Spitalul amorului. Nu-i de mirare, atunci, că Nichita Stănescu scria de zor în caietele lui secrete, pe când era în ultimele clase ale Liceului „I.L. Caragiale”, nişte fermecătoare şi prefăcute Cântece (ale) inorogului, paralel cu alte poeme în care face exerciţii, ba în nota cântecelor de lume, ba în stilul baladelor umoristice ale lui Topârceanu, ori în stilul, grav, al lui Arghezi, ori în stilul geometric şi hermetizant al lui Ion Barbu.

            Autorii cărţii pe care o prezint în aceste rânduri liminare nu l-au uitat, desigur, pe „zănaticul” Nichita Stănescu – marele poet al generaţiei mele – nu i-au uitat nici pe alţi ploieşteni, creatori vestiţi în toate genurile artei şi în domeniul ştiinţelor exacte. Bine au făcut, pentru că numărul mare de personalităţi pe care le-a dat spaţiul imaginar al lui I.L. Caragiale (patronul nostru spiritual) mă îndreptăţeşte să zic, cum au zis alţii înaintea mea, că:

            „nasc şi la Ploieşti oameni”.

            Vorbind de sensibilitatea estetică şi, în genere, de apetitul pentru cultură al ploieştenilor, n-am semnalat valoarea documentară, informativă a acestei enciclopedii pozitiviste locale. Ea este, pot confirma, solidă, vastă şi, pe cât îmi dau seama, documentată la sânge. Adică întru totul remarcabilă. Cine vrea să ştie ceva despre şcolile ploieştene (istoria şi performanţele lor) sau despre asociaţiile intelectuale, bisericile, personalităţile care au trăit, o vreme, în această urbe cosmopolită, poate consulta cu încredere Marea Carte a Ploieştilor. Ştiam, de pildă, că E. Lovinescu a debutat ca profesor de latină în Ploieşti. Ştiam şi că basarabeanul Constantin Stere a trăit mult timp la Bucov, lângă Ploieşti şi a scris, aici, un mare roman (În preajma revoluţiei), dar nu ştiam, de pildă, că peregrinul transilvan, Ion Codru Drăguşanu, ajunge în 1841 la Ploieşti şi este, întâi, institutor, apoi, director la Şcoala Domnească şi că, în timpul revoluţiei de la 1848, Bălcescu îl numeşte Comisar de propagadă pentru judeţul Prahova. Aflu lucruri noi şi despre Zaharia Antinescu, celebrul personaj al lui I.L. Caragiale. Învăţătorul viitorului dramaturg, născut la Braşov (1826), era un om cult, bun orator şi înfocat patriot. Scria versuri în stilul ardent retoric al epocii:

            „… Sunt fiu al Libertăţii

            O simt, o-ador din suflet ca pe-un odor divin”.

Când, în 1867, delegaţia de cărturari ardeleni în frunte cu Timotei Cipariu ajunge la Ploieşti, în drumul ei spre nou creata Academie Română, Zaharia Antinescu o întâmpină la porţile oraşului împreună cu tinerimea locului şi declamă o odă însufleţitoare, creaţie proprie, intitulată Literaţilor români:

„Mari bărbaţi ai naţiunii, stele mari, strălucitoare Inimi mari şi patriote, vă urăm bine-aţi venit, Faceţi ca lucrarea voastră să străbată-n depărtare […] Învăţaţi ai României, Capitala vă aşteaptă Cu dorinţa unanimă să vă ia la al ei sân Acolo vă este locul, când românii se deşteaptă […] Mergeţi, dar, bărbaţi iluştri, totul este pregătit Şi în cale vă toţi strigă: Fraţi români, bine-aţi venit”.

Oda a fost citită, apoi, de actriţa Mathilda Pascaly, la 5 august 1867, pe scena Teatrului Naţional şi a avut, se pare, mare succes. Tot din Marea Carte aflu că pedagogul Zaharia Antinescu avea şi vocaţie moralistică. „Omul – scrie el – este ca iarba, iar zilele lui, ca floarea câmpului”. Şi, ca portretul lui să fie complet, reţin şi faptul că el avea şi ambiţii în domeniul ştiinţelor geografice. Lui Iosif Vulcan îi oferă, în 1895, 13 hărţi vechi de peste o sută de ani. Devine membru al Societăţii Geografice din Lisabona, după ce reprezintă, în România, Academia Regală „Stelle d’Italia” şi este acceptat ca membru al Academiei Literare „Della Cultura Moderna” din Pisa[1]. Nenea Iancu l-a cam ponegrit, care va să zică, pe inimosul său învăţător. El are, totuşi – vorba altui personaj celebru, părţile lui… Rămâne, fără doar şi poate, aşa cum l-a încondeiat Caragiale – un personaj eminamente comic – pentru că talentul are totdeauna dreptate, chiar dacă realitatea îl contrazice. Văzând ce om de suflet şi ce fapte de ispravă a făcut, în viaţa lui, Zaharia Antinescu, am motive să fiu, ca lector, mai îngăduitor cu el. Unii contemporani au văzut în el un posibil model al lui Zaharia Trahanache. Cercetătorii ploieşteni de azi nu confirmă însă această ipoteză. Bine fac, iarăşi, pentru că niciodată ficţiunea nu poate fi justificată prin posibilul ei model din realitate.

            Sincere felicitări Societăţii Culturale „Ploieşti-Mileniul III” şi autorilor, pentru realizarea acestei valoroase monografii.

Închei, spunând că cititorul care va avea curiozitatea să răsfoiască cartea plină de informaţii şi de comentarii, nu se va despărţi de ea cu mâinile goale.

            30 septembrie, 2018

Acad. Eugen Simion


[1] Cf. Marea Carte a Ploieştilor, III.