Maria Nagy, cântăreața sexy, cu o față de păpușă, cu doi ochi mari, un zâmbet larg, fermecător, un breton a la Mireille Mathieu și cu o voce izbitor de asemănătoare cu cea a lui Bonnie Tyler, revine în forță și trăiește o a doua tinerețe. Vechilor fani, care nu au uitat-o niciodată, li se adaugă mii de fani din noua generație care, datorită fenomenului social numit Facebook , descoperă o voce cu un timbru vocal deosebit și o prezență scenică electrizantă, care in anii ’70 – ’80, in Romania, făcea furori. Din păcate, în anul 1983, s-a autoexilat peste hotare și revenirea ei în țara după revoluție nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor ei.
Recent, însă, televizunea română o redescoperă și o readuce în prim-plan, precum un bibelou prețios pe care, deși s-a așezat praful, timpul nu a reușit să-i estompeze cu nimic din strălucirea de altădată. Miile de mesaje de încurajare și de susținere de pe Facebook – mesaje care au curs în cantități industriale – sunt dovada cea mai elocvență că publicul românesc încă o mai iubește, deși atât ea, cât și mulți alți artiști români din vechea generație sunt uitați, undeva, într-un colț prăfuit, și cu greu mai sunt readuși în față publicului iubitor de muzică bună. Măria Nagy însă, nu renunță și merge înainte…Acum câteva zile am sunat-o pe Măria Nagy și am aflat câteva lucruri foarte interesante pe care vreau să le împărtășesc cu voi,fanii și prietenii Mariei...
“România a fost, este, si va fi veșnic în inima mea”
Alo, Maria, ce mai faci? Imi pare bine ca ne regăsim după patru ani și, desi nu este un “face to face”, ca acum patru ani, totuși, e o bucurie să te aud la telefon. Știu că ești stabilită in Ungaria? De când ești acolo și de ce ai părasit Romania?
Bună, Viorel, și mie îmi pare bine să te aud și iți mulțumesc că nu m-ai dat uitării. Sunt foarte bine…în ultimul timp cam ocupată cu naveta Budapesta-București.(râde). După cum bine știi – doar ținem strâns legătură și pe Facebook – am tot avut apariții la TVR și la Radio. Da,într-adevăr, m-am stabilit în Ungaria, în anul 1998, lângă Budapesta, un orășel turistic care are un lac foarte frumoas, asemănător cu cel de la Balaton, dar puțin mai mic. Sinceră să fiu, eu niciodată nu am vrut să părăsesc România, dar destinul a avut alte planuri cu mine. Am ales Ungaria, deoarece vorbesc limbă maghiară, iar o parte din familia mea se stabilise în Ungaria, în 1994. Am ajuns în noua țară adoptivă în 1997, dar România a fost, este, si va rămâne veșnic în inima mea – este țara unde m-am născut și pe care o iubesc.
În anii ’70 – ’80 erai o mare vedetă în România.Cenaclul Flacăra a fost rampa ta de lansare.Cum era muzica în anii 70 -80 și de ce ai ales, totuși, în culmea succesului, să părăsești în 1983, România.Ai regrete că ai părăsit România?
Nu știu dacă am fost o mare vedetă…eu nu cred și nu m-am crezut niciodată o vedetă. Știam însă, că sunt o cântăreața cu o mare popularitate,deoarece umpleam sălile de spectacol din România – probabil datorită stilului meu, avangarde, mai puțin obișnuit și mai puțin sprijinit și acceptat în perioada comunistă.Marea mea șansa a fost Cenaclul Flacăra și Adrian Păunescu! În urmă câștigării premiului întâi, cu formația de Folk din Miercurea Ciuc, Folk-Group 5, am fost selecționați de Adrian Păunescu la o emisiune care se numea „Antena va aparține – Județul Harghita”. Cele trei melodii lansate de mine la această emisiune au avut un imens succes și Cenaclul Flacăra m-a lansat în fața a peste 30.000 de spectatori, pe Stadionul Republicii , în București.
Plecarea mea din țara a avut loc în anul 1983; eram colaboratoare la Teatrul C.Tănase din București, când am primit un telefon de la Directorul Teatrului care m-a întrebat dacă vreau să plec în Cairo, cu Arșinel, Cristina Stamate si trupa de balet condusă de Cornel Patrichi, pentru o perioadă de 30 de zile. Ajunși acolo, contractul ne-a fost prelungit cu încă 30 de zile, în urma succesului avut. În România, începuse perioadă cruntă a dictatorului Ceaușescu, barurile se închideau la oră 21, străzile în beznă, program TV de doua ore, fără turnee, hoteluri fără încălzire și fara apa caldă… așa că, în momentul în care am primit un contract cu Sheraton- Cairo Towers, am zis, instantaneu, DA! După Egypt a urmat Maroc, Franța și Yemen. Credeam că dacă lipsesc o perioadă scurtă, publicul nu mă va uita și voi putea reveni cu succes, la terminarea contractului.Din păcate, nu a fost să fie așa… a fost începutul sfârșitului carierei mele…după revoluție s-au schimbat lucrurile în televiziune și, deși am încercat, nu am mai putut redeveni…Maria Nagy, de altădată.
.
“Măria-sa, publicul, nu m-a părăsit niciodată”
Când ai revenit în țara? Ai încercat să revii în muzica românească?
Am revenit în țara în 1990. Am fost invitată la TVR pentru a realiza un interviu cu Tudor Liviu Samuila care, din păcate, nu mai este printre noi. Cred că dacă nu aș fi plecat aș fi putut să fac față, cred eu, noii generații și, în paralel cu noua generație, să am și eu succesul meu. Pentru mine cea mai mare pierdere s-a numit marele om de televiziune, Tudor Vornicu, decedat prematur în anul 1989. Dacă Tudor Vornicu încă trăia, Maria Nagy încă ar fi existat pe piața muzicală. Am fost sprijinită doar de o mână de oameni, care au crezut în mine și în talentul meu. Când aceștia au încetat să mai existe fizic, și eu, la rândul meu, am încetat să mai exist în muzică. Piața muzicală se schimbase și muzică generației mele era trasă undeva pe linia a VII-a. Bucuria mea enormă, însă, este că publicul nu m-a uitat, încă mă iubește, și încă dorește să asculte muzica mea. EL, Măria-sa, publicul, nu m-a părăsit niciodată.
De ce crezi că a fost greu să redevii vedetă care ai fost odată?
Nu m-am considerat niciodată o vedetă, ci o cântăreața foarte populară și iubită de public. Ar fi fost foarte greu să redevin „vedeta”, așa cum frumos mă numești tu, deoarece nu mai aveam 20 sau 30 de ani. Nu am nici compozitor și nici manager. Nu știu cine ar investi în mine fără un marketing și un management puternic în spatele meu și, după cum am spus, nu mai sunt nici la vârsta de 20 de ani. Vocea și talentul meu nu ar fi de ajuns să răzbată în jungla muzicală din zilele noastre. Din păcate nu am nici măcar un CD….nici măcar un BEST OF, Maria Nagy.
“Muzica bună… este muzică bună, indiferent de generație sau de stil”
Cum ți se pare muzica din ziua de azi, în comparație cu muzica generației tale?
Muzica din anii ’60-’70-’80 este considerată muzică generației de aur – muzica EVERGREEN – din care ne hrănim și noi , cântăreții din generația mea, astăzi, și care, din fericire, are căutare și în rândul tineretului de azi. Îți spun asta din propria mea experiență și din sutele de mesaje pe care le primesc din partea celor tineri, care mă descoperă și care îmi trimit mesaje foarte emoționante și foarte încurajatoare. Pentru mine aceste mesaje sunt ca o terapie pentru sufletul meu, un suflet care încă mai speră că se va putea bucura în viitor de un BEST OF, Maria Nagy. Cât despre muzica de azi, fiecare generație are muzica ei de succes. Acum, ca și în trecut, există muzică bună cu voci extraordinare.Muzica bună… este muzică bună, indiferent de generație sau de stil. Fiecare generație are …stelele ei!
Știu că ai o fată foarte frumoasă, doar seamana cu mama sa, iar pozele de pe Facbook o pot confirma… Câți ani are? Îți moștenește talentul?
Mulțumesc frumos de compliment. Fata mea, Julia, va împlini în curând în noiembrie, 18 ani. Nu știu dacă a moștenit talentul meu, dar pot spune că este un mulți-talent. Studiază pianul , compune muzică modernă, pictează, scrie poezie si își realizează și editează propriile sale videoclipuri. Chiar recent, a câștigat premiul I la un concurs de desen între liceele din Județ, plus, la școală, are numai note maxime, ceea ce mă face o mamă foarte fericită. În opinia mea, Julia încă încearcă să se descopere și încearcă multe lucruri și, eventual, va decide ceea ce îi place cel mai mult. Nu știu încă ce va decide…și sunt foarte curioasă și eu. Apropo, Julia are o voce superbă…cine știe, poate va și cânta(râde).
In ultimii doi ani ai făcut mai multe vizite, în țară, la TVR….despre ce este vorba?
Așa este, în ultimii doi ani, mai precis începând cu sfârșitul anului 2012 – când am fost invitată, după mai bine de 10 ani, la o emisiune la TVR. Pe această cale vreau să mulțumesc Clarei Mărgineanu și lui Doru Ionescu care au făcut o emisiune-interviu și au dat pe post melodiile mele de succes din anii ’80. A fost un vis mai vechi de al meu, să reapar pe sticlă și să fiu reintrodusă vechilor mei fani…cu această ocazie am aflat că am și foarte mulți fani din nouă generație – lucru care mă face foarte fericită. Au urmat apoi alte invitații la TVR din partea Marinei Almășan și din partea Corinei Dănila și a lui Carmen Movileanu. Parcă trăiesc a două tinerețe (râde). De asemenea, vreau să-i multumesc și lui Adrian Partoș pentru invitatiile sale la emisiunile sale -” Psihologul muzical”, de la Radio Romania.
” Eu nu mă consider vedetă”
Lumea nu te-a uitat și dovada cea mai bună este că ești din nou căutată de posturile TV din țara…ai mii de fani pe Facebook cărora le răspunzi personal la fiecare mesaj adresat…nu știu nicio altă vedetă din țara care să facă acest lucru...
Facebook-ul a însemnat un lucru minunat pentru mine. Un fan și un admirator incurabil – Sorin Teodoriu – care m-a descoperit pe Facebook, a insistat să revin în țara și să particip la un spectacol de poezie și muzică la CLUB MOJO. A avut, într-adevăr, mare dreptate, lumea nu m-a uitat! Îi mulțumesc din suflet și pe această cale! După această vizită fulger au urmat și alte vizite la TVR și m-am convins că încă lumea mă iubește și îmi apreciază muzica.Tu mă cunoști bine, știi că sunt o persona modestă, dar da-mi te rog voie, să pun puțin modestia în raft și să mă laud că, la una din emisiunile de la TVR unde am fost invitată, am făcut o audiența record! Mulțumesc din inimă, fanilor, publicului și prietenilor mei care nu au încetat până în ziua de azi să fie alături de mine și să mă încurajeze la fiecare emisiune și la fiecare suspinare a mea. Prietenii virtuali de pe Facebook reprezintă pentru mine mare mea familie. Crede-mă, nu aș fi făcut acest pas, să reapar la TVR, dacă nu aș fi avut parte de încurajările și mesajele de susținere din partea prietenilor virtuali – ei mi-au redeschis, din nou, poarta succesului și sper să nu îi dezamăgesc. Cât despre faptul că le răspund în parte, fiecăruia, la mesajele de pe Facebook, ce pot să spun…eu nu mă consider vedetă, probabil adevăratele vedete chiar nu au timp de așa ceva (râde).
“Momentele de nefericire m-au motivat”
Ai de gând să dai concerte în țara ? Cum rămâne cu visul tău – BEST OF?
Concerte în țara? Cu mare drag m-aș întâlni cu publicul meu și aș fi chiar total dezinteresata din punct de vedere financiar – numai faptul de a fi din nou pe scenă ar fi cea mai mare satisfacție personală de după 1989. Mă întreb unde sunt organizatorii de altădată….eu, din păcate, singură, nu pot organiza așa ceva. Cât despre BEST OF…ca să poți scoate un CD, astăzi, este foarte greu.În primul rând trebuie să ai un repertoriu de succes.Eu am câteva piese de succes, dar problema este că majoritatea sunt Coveruri. Aici, situația se complică, deoarece trebuie să obținem aprobarea tuturor compozitorilor din străinătate cu textele traduse din română în engleză și piesa trebuie sa fie prezentată lor, gata înregistrată. Așadar, foarte greu..
.
Ce-ți lipsește cel mai mult din România?
Cel mai mult îmi lipsește…SCENA! Îmi este foarte dor de publicul meu, de comuna mea natală, de prietenii mei, de munții și de aerul lor curat…și de Marea Neagră…
Te consideri o femeie fericită, Maria?
Fericită? Fericirea e relativa.Toți trăim, muncim și facem eforturi ca să fim fericiți. Da, am momente de fericire – și nu sunt puține – momente pe care le trăiesc cu intensitate, dar sunt conștientă că sunt pasagere….viață are ups and downs. Și poate e mai bine așa! Pe mine momentele de nefericire m-au motivat și au scos la iveală niște lucruri din mine necunoscute și neștiute de mine până atunci…pentru un artist, suferința și nefericirea sunt o hrană esențială de a creea lucruri noi, frumoase, dramatice și cu adevărat nemuritoare.
Planuri de viitor…
Sincer, nu prea îmi mai fac planuri…un singur lucru este important acum: să fac piese noi! Am început deja un proiect interesant și care sper să placa…este un proiect la inițiativa Margaretei Pâslaru. Deși nu am compozitori, preiau melodii din repertoriul vedetelor din România și le prelucrez, le reorchestrez pe stilul meu. Îi îmbrățișez pe toți fanii mei cu drag și sper cu ajutorul bunului Dumnezeu să ne revedem la un concert live. De aici, din Budapesta, un gând minunat tuturor. Cu dragoste, Maria Nagy!
