Ai terminat UNATC-ul la Bucuresti. Cind si cum ai luat decizia de a pleca in State?
Cand am terminat ultimul an de facultate, la Casandra. Am tot sperat ca o sa se intample ceva, ca o sa vina directori de teatre sa ne vada si sa ne ofere colaborari, mai ales ca jucam in trei spectacole de care eram mandra.. Si cand mi-am dat seama ca pe film lucram mai mult cu straini, am filmat o coproductie romano-franceza si trei filme americane pentru SyFy iar reclame faceam multe tot pentru afara, filmate de regizori straini, am simtit cumva ca poate e un loc mai bun pentru mine in alta parte. Dar nu eram hotarata sa plec de tot din tara asa ca m-am gandit ca mergand la o scoala in afara o sa am ocazia si timpul sa-mi dau seama unde am mai multe sanse de reusita in ceea ce vreau eu sa fac si anume sa impartasesc oamenilor bucuria mea de a trai. Si nu poti face asta decat daca ai bucuria asta tu intai.
Ai mers la Actors Studio, unde s-a pregatit si Marlon Brando, povesteai intr-un interviu. Care e prima imagine care iti vine in minte despre momentul cind ai ajuns acolo?
Imi aduc aminte foarte bine prima zi de scoala la Actors Studio pentru ca Ellen Burstyn a venit sa ne ureze bun venit, ea fiind unul din directorii programului alaturi de Al Pacino si Harvey Keitel. Dar mai impresionant a fost cand am ajuns la adevaratul studio de pe 44th Street. Pentru ca programul de master pe care l-am facut este legat de Actor Studioul initial dar sunt diferite. Am avut acces sa jucam pe acea scena anul urmator dupa ce am terminat scoala nude am avut si sea mai intensa experienta actoriceasca acolo. Locul unde s-au jucat si s-au luat prea in serios actori ca James Dean (care intr-un exercitiu a dus metoda un pic prea departe si a venit cu un cutit real sa-si taie venele ca sa traiasca acest adevar al unui personaj la care lucra), Marylin Monroe, Marlon Brando si atati multi altii, poarta o incarcatura enorma, de spatiu sacru si privilegiul de a fi pe acceasi scena m-a inspirat imens si ma bucur sa stiu ca am lasat si eu acolo o parte de enegie creatoare care sa sustina acea vibratie extraordinara.
De ce l-ai ales tocmai pe Brando ca model? Cu ce ai rezonat din personalitatea lui actoriceasca?
Brando ma fascineaza pentru ca nu joaca, el doar este prezent in plinatatea fiintei lui. Am vrut sa pot transmite si eu, cu o privire, profunzimea sufletului omenesc. Nimeni nu poate rezista unui astfel de adevar. Te atinge, te misca si vrei mai mult.
Ai vizitat si celebrul Hollywood? Daca da, ce te-a marcat?
Acum locuiesc in Hollywood si ce m-a marcat de la inceput a fost ca aici stelele sunt pe jos si calci pe ele. Nu stiu de ce gasesc asta ca fiind usor paradoxal.. Dar cel mai ciudat este ca nu cunosc multe din numele pe care le vad, sunt si multe personalitati din lumea muzicii si ma gandesc mereu la cat de subiectiva este industria de entertainment.
Tii legatura cu actori sau oameni de film romani care sunt in strainatate?
Pot spune ca tin legatura mai strans acum cu oamenii de film romani decat am facut-o cand eram aici pentru ca am inteles ca asa se intampla lucrurile si nu invers..eu credeam ca intai lucrezi cu cineva iar apoi tii legatura dar oamenii prefera sa lucreze cu cineva deja cunoscut lor si astfel de incredere este mai importanta in cele mai multe cazuri decat talentul pe care poti sa-l arati intr-o proba.
Esti foarte frumoasa. Povesteai ca ai fost „expusa” in Times Square. Care e povestea din spatele proiectului? Ai mers sa te vezi , pentru prima data in fotografia din Times Square – e vorba de fotografia ta pe o cladire? Cum a fost?
Esti tu foarte draguta, multumesc 🙂 Povestea cu billboardul din Times Square mi-a confirmat ca orice este posibil atunci cand iti pui toata pasiunea in ceva care te inspira si apelezi la oamenii care te pot ajuta. A fost vorba de un concurs de fotografie, Your Face in the Lights. ca parte a unei campanii de promovare a siteului moviehatch.com. Ideea era sa trimiti o poza headshot care apoi sa primeasca voturi. Cand am trimis poza m-am gandit ca daca ar fi sa castig, as vrea ca oamenii care trec grabiti imbrancindu-se si inghiontindu-se prin Times Square sa se opresca un moment din alergatura lor si sa zambeasca atunci cand ma vad, scopul meu in viata este sa-i fac fericiti pe cei care ma cunosc printr-un medium sau altul si atunci am ales o poza care sa ofere un moment de respiro in haosul din Manhattan , chiar daca nu prea ma recunosti pentru ca am o gluga si ochii inchisi. Si am invatat din toata experienta ca atitudinea conteaza mai mult decat ce stii sa faci pentru ca, din nou, eu credeam ca trebuie intai sa faci ceva maret ca sa ai un asemea privilegiu de billboard in Times Square dar..nebanuite sunt caile Domnului, ce sa mai..!
Cum a fost experienta primului casting american?
Una din cele mai amuzante experiente la probe in State a fost cand de-abia ajunsesem acolo si pana sa ma lamuresc cum merg lucrurile, m-am inscris pe un site unde sa aplic la probe, am luat adresa scrisa acolo si am purces. Era un casting pentru fete latine iar eu ma stiu jumate latina din ce-am invatat la scoala asa ca m-am dus cu incredere. Doar ca latina in State este un type cast care se refera exclusiv la o complexie inchisa la culoare de spanioli si mexicani asa ca s-a oprit toata lumea latina din lucru cand am ajuns eu acolo si le-am zis ca si eu sunt latina. Un alt casting amuzant a fost cand m-am dus la o filmare stiind ca am de jucat o lesbiana est-europeana si eram un pic stresata de directia in care s-ar putea duce acest scenariu la care scriitorii au lucrat la scenariu pana in ziua filmarii pentru ca era vorba de un sketch pentru The Whitest Kids U Know pe IFC iar pana la urma am avut de jucat un gangsta rap..noroc cu un coleg de-al meu din Bronx pe care l-am imitat fara nici o retinere, a iesit foarte haios!
Marturiseai intr-un interviu ca prima bariera e cea a accentului. Ai luat cursuri de specialitate, cum decurgeau?
Da, accentul este cea mai mare problema desi la mine este foarte subtil si mai si pacalesc cate o data pentru ca am lucrat mult in direct aster. Oricine vrea sa stapaneasca un alt accent trebuie sa invete alfabetul IPA al sunetelor, pe care eu l-am invatat la Actors Studio. Acum continui lucrul cu o profesoara privata, inregistrez sesiunea, apoi ascult CDul in masina.
Care a fost cel mai frumos compliment pe care l-ai primit, ca romanca, deci ca satraina in SUA intr-un moment de lucru la un film?
Complimetul pe care l-am primit in State care m-a uimit si pe care nu l-am inteles o vreme a fost legat de generozitatea mea la lucru. Apoi am realizat ca romanii au o disponibilitate emotionala fantastica pentru actorie. Aceeasi disponibilitate necontrolata creaza in parte haosul social in care se traieste in Romania, dar asta este o alta discutie. Americanii sunt foarte individualisti dar se bucura si ei enorm cand se pot conecta cu cineva si ca partener dar si ca public. Eu nu am nici o retinere in a-mi impartasi sentimentele si asta da o valoare profund umana personajelor mele si este una din calitatile care imi da un avantaj. Aceeasi calitate ma incurca un pic in viata personala dar asta este, din nou, o alta discutie 🙂
Ai jucat alaturi de Jessica Hecht, nominalizata la prestigioasele premii Tony. Ai avut emotii? Cum ai negociat fata in fata cu Hecht in timpul lucrului? Ma gindesc ca e si asta o arta deloc usoara: cea de a reusi, chiar si foarte tinara fiind, alaturi de actori mari.
Nu, nu am avut emotii. Pe mine emotiiile de acest gen nu ma ajuta cand lucrez asa ca am invatat sa ma focusez atat de tare pe ce are de facut personajul pana cand imi dispare tracul personal. Iar apoi as avea emotii sa joc alaturi de amatori poate dar sa joci cu asemea talente este o bucurie pe care mi-o doresc constant. Relatia cu partenerul este esentiala in jocul meu pentru ca cel mai important pentru mine este sa se transmita mesajul pe care il cream, nu sa ne vedem noi cat suntem de talentati. Este mult mai usor sa fii bun cand esti alaturi de actori foarte buni, te incarca si ai cu ce sa te joci, a fost o adevarata placere!
Citesti carti de specialitate sau biografiile marilor actori? Ai una preferata?
Da, citesc si carti de specialitate si as vrea sa citesc si mai multe biografii ale actorilor. Sunt absolut fascinata de biografia Marlenei Dietrich.
Daca ar fi sa-ti descrii jocul si potentialul in trei cuvinte, ce ai alege si de ce?
Jocul meu are profunzime, versatilitate si adevar iar potentialul meu este ca un aisberg din care pana acum s-a vazut doar o mica parte. Asta lasand Titanicul deoparte.. 😉
Care e cea mai frumoasa intilnire cu o personalitate straina pe care ai avut-o si de ce?
Am cunoscut foarte multi oameni interesanti acolo dar trebuie sa recunosc ca personalitatea care m-a marcat cel mai mult a fost Liviu Ciulei pe care l-am cunoscut la indemnul directoarei de program de la NYU unde dansul a fost director timp de 10 ani iar unde eu am ajuns la interviu in proba final pt programul de master de la Tisch. Am invatat enorm lucrand cu dansul la monoloagele pentru admiterea la scoala de acolo. Dar pentru ca m-ai intrebat de personalitati straine, pot sa spun ca foarte placuta a fost intalnirea cu Harvey Keitel care m-a incurajat sa fiu mereu deschisa si mandra de faptul ca sunt romanca, asa cum si el este mandru ca-si are radacinile pe aceste meleaguri.
Pentru tine, America a fost un vis? (Daca ar fi sa te vezi peste 10 ani, cum te-ai vedea si in ce proiecte ti-ar placea sa joci?)
Pentru mine viata este un vis, America este o realitate cat se poate de acuta. In zece ani ma vad in situatia de a putea alege scenarii care sa bucure si care sa le dea putere oamenilor. Misiunea mea este sa trezesc oamenii la realitatea ca fiecare individ are puteri nemarginite, gandul si energia pozitiva la care cu totii avem acces gratis sunt uneltele magice cu care putem transforma realitatea in ce vrem noi. Vreau sa fac filme care sa le arate oamenilor ca singurele obstacole in calea fericire noastre sunt frica si derivatele acesteia- mania, frustrarea, regretul etc.
Imi inchipui ca dincolo de foarte multa munca, experienta americana a insemnat si o lupta cu tine, dar si cu o lume straina, in care trebuie sa patrunzi si sa demonstrezi ca esti buna, pe cont propriu. Care e una dintre cele mai frumoase, dar si grele lectii pe care le-ai invatat de-a lungul acestei lupe?
Cel mai greu lucru din toata mutarea in SUA a fost obtinerea vizei de artist. Dar a fost si experienta cea mai importanta din cariera mea as putea spune pt ca mi-a schimbat total coordonatele pe care actionam. A fost momentul (ma rog, vorbind generic, pentru ca durat un an si jumatate tot procesul..) cand am realizat in sfarsit ca actoria este in societatea noastra mai mult industrie decat arta. Am invatat sa apelez la oameni, sa le cer ajutorul pentru ca stiu ca interesul meu este binele general. Am invatat sa nu mai astept sa-mi fie recunoscut talentul, ci sa mi-l promovez. Inca mai am de invatat la capitolul marketing, dar acum stiu cat de important este acest aspect in orice domeniu, dar mai ales cand vorbim de ceva atat de subiectiv ca actoria. Am invatat ca atunci cand iti doresti ceva cu adevarat, frica dispare si atunci orice e posibil. Imi aduc aminte ca la 16 ani cand m-am apucat de actorie am crezut ca cel mai mult conteaza talentul, apoi am crezut ca pregatirea; in State am realizat ca de fapt cel mai mult conteaza pe cine cunosti iar acum stiu sigur ca cea mai importanta este atitudinea iar toate celelalte deriva din asta. Tot procesul cu viza a fost extrem de stresant dar la final, nu numai ca am obtinut statutul de Alien with Extraordinary Abilities care imi da dreptul sa muncesc ca actrita in SUA, dar mi-am facut si prieteni buni cu care de-abia astept sa lucrez si cel mai important, am inteles ca un actor are mult mai multa treaba decat sa lucrul pe text si sa ajunga la timp la proba.
Ce ai invatat in sistemul american despre brandingul personal? Ai putea sa ne povestesti o intimplare-cheie – intilnire cu un regizor, pregatire pentru un casting, lucru pe platou etc. – care te-a facut sa realizezi ceva important despre munca ta? Poate chiar felul in care te-ai luptat ca sa ajungi sa il intilnesti pe Gilliam.
Am avut acum vreo 3 ani revelatia ca cel mai cumplit lucru pe care il face sistemul de educatie la noi este sa ne invete ca Miorita ne reprezinta. Si invatam asta si in generala, si in liceu, fara nici o scapare. Pe noi scoala ne invata resemnarea, pe americani ii invata ca sunt castigatori. M-am gandit mult la asta si sunt convinsa ca Miorita ne afecteaza pe toti la un nivel subconstient si ne blocheaza orice actiune. I-am intrebat pe americani ce ar face ei in locul ciobanasului amenintat si raspunsurile au fost foarte amuzanta pentru ca majoritatea ar vinde oaia sau ar face cumva sa faca bani cu ea daca tot vorbeste..! Iar cand le-am zis care este povestea de fapt, nu intelegeau..adica cum sa nu faca nimic; adica sta sa moara..?! La fel de mult ne afecteaza faptul ca la istorie invatam ca ne tragem dintr-un neam de barbari si lasi. Dacii ne sunt prezentati total eronat iar noi descoperi aduc la iveala faptul ca erau un popor foarte avansat spiritual din care se pare ca se trageau romanii. Sunt documentare foarte interesante pe aceasta tema de unde am aflat si ca Eminescu isi facuse misiune din a aduce romanilor la cunostiinta adevarul despre originile noastre. Pentru ca prea e ciudat ca o tara de o asemenea frumusete, bogatie si plasare strategica, sa fie atat de pierduta. Lipseste o constiinta nationala sanatoasa care sa ghideze actiunile acestui popor. Pentru ca actorii joaca cu tot ce au-suflet, corp, spirit si ne formam cand suntem copii si, cum spuneam, atitudinea e cea mai importanta..
Ce-ai schimba astazi la Romania?
As schimba in Romania tot, dar absolut toti oamenii de la conducere pt ca s-a format un sistem in care daca nu esti coruptibil nu ai nici o sansa la putere si atunci cred ca numai un conducator strain de toate aceste ite ne-ar mai putea salva. Ma gandesc la Regina Maria, nu ca la o reprezentata a monarhiei- forma de guvernamant conteza mai putin- oamenii sunt importanti, sub conducerea careia Romania a fost granarul Europei intr-una din cele mai grele perioade din istorie. Romanii par a suferi de o lipsa de profesionalism care este fatala tarii cand vine vorba de politica. Avem nevoie de cineva care sa faca schimbarile care trebuiau facute la revolutie, cum ar fi in educatie pentru ca acolo sunt radacinile unei tari si puse noi seminte daca vrem o alta recolta.
Interviu de Ana-Maria Onisei
