Simbolul alpinismului modern, Mont Blanc este un înalt loc istoric de expansiune personală şi una dintre destinaţiile turistice de top din lume. Acesta face astăzi obiectul unui program de înscriere în patrimoniul UNESCO. Mont Blanc are o înălţime de 4807 m, fiind depăşit în Europa de muntele Elbrus din Caucaz (5642 m). Marie Paradis născută în 1778 la Chamonix, cătunul Baurgeat din Franţa, este cunoscută ca prima femeie care a escaladat cel mai înalt vârf din Europa de vest, Mont Blanc, pe 14 iulie 1808. O simplă chelneriţă de la ţară, luată aproape cu forţa de către prietenii săi ghizi, care sperau să devină celebri şi bogaţi, Marie Paradis povestea că a fost ajutată, fiind trasă şi purtată până sus. Ascensiunea sa nu a avut parte însă de o mediatizare deosebită, aşa cum s-a întâmplat în cazul lui Henriette d’Angeville 30 de ani mai târziu. Cu toate acestea, în cinstea sa este denumită o stradă din Chamonix, iar şcoala primară din Saint-Gervais-les-Bains îi poartă de asemenea numele.
Alexandre Dumas (1802-1870), aflându-se într-un sejur la Chamonix, o întâlneşte pe Marie Paradis, fiindu-i prezentată de către ghidul său, Payot. Aceştia îi povestesc scriitorului despre aventura urcării pe munte. O echipă de şase şamonizieni în frunte cu ghidul Jacques Balmat era pe cale de a porni la drum. Acestora li se alătură două femei care doresc să-i însoţească. Ghidul Balmat o refuză pe una dintre ele ştiind că alăptează un copil de doar şapte luni, în schimb o acceptă pe cea de-a doua, Marie Paradis. După o urcare grea până la Grans-Mulets, au avut parte de o noapte de odihnă.
În ziua următoare lucrurile au devenit din ce în ce mai dificile, Marie Paradis ajungând la o porţiune destul de abruptă. S-a descurcat destul de bine, dar la final simţea că picioarele nu o mai ascultă şi nu-i mai ajunge aerul să respire şi l-a rugat pe Jacques Balmat sa fie mult mai lent. Sleită de puteri, Marie a trebuit să fie luată de subsuori şi ajutată să meargă. A ajuns în vârf aproape leşinată, dar acolo şi-a revenit, după cum povestea Payot, şi a îmbrăţişat cu privirea orizontul imens.
Devenită eroină a Chamonix-ului, Marie Paradis s-a stabilit deasupra cătunului La Cote şi a oferit pentru o bună perioadă de timp trecătorilor, precum o zână bună, o cină la care nu puteai rezista să nu revii. Cu o sticlă în mână, gazda îşi invita musafirii să bea pericolele călătoriei şi în cinstea unei noi ascensiuni reuşite.
În 1838, cu câteva luni înainte de a muri, Marie, supranumită din Mont Blanc, a participat la recepţia dată în cinstea alpinistei Henriette d’Angeville, pe care o felicită pentru faptul că este prima sportivă veritabilă care reuşeşte performanţa de a escalada regele munţilor din Europa vestică.
La 63 de ani Marie Paradis se stinge, trecând spre cele veşnice, iar ospitalitatea ei este luată drept exemplu de locuitorii din Chamonix şi poate tot ea îi veghează din Paradis pe cei ce mai încearcă şi astăzi aventura urcării pe munte.
