Se leagănă un vis în joc, anunţ-altă primăvară
Cu irizări de pur noroc, bucuria ne-mpresoară.
Prin aer vestitorii vin, vremea a înflorit duios!
Trimite iar, cerul divin, un zâmbet cald şi luminos…
Şi,…se scutură din soare raze-n doruri călătoare
Şi,.. se-aude tropotind primăvara-n crengi de timp.
Împletit din două fire, roşu cu alb imaculat
( Puritate şi iubire) O, mărţişoru-i fermacat…
Încărcat, cu dor şi vrajă, şnuruleţu-ntruchipează
Poezie şi miraje, legând podoaba cu-o frază,
Podoaba,-i o figurină, simbolizează-o speranţă :
Noroc, în viaţă lumină, iubire în alianţă…
…………………………………………………………………
Mărţişoru-i o ştafetă, perceput în Dragobete,
Cu un fel de amuletă, primită cu drag de fete.
Luna-ntreagă-l însoţeşte ! Figurina-i amintire,
Prins de pomul ce-nfloreşte, şnuru-aduce fericire.
Lia Ruse
