Mircea Sandu mizează pe certitudini

Părăsită de Lucescu jr şi refuzată de Hagi, naţionala de fotbal a României a ajuns din nou pe mâna lui Victor Piţurcă, numele sinonim cu ultimele reuşite ale „tricolorilor” în fotbalul mare.

Victoria de adio

Un singur meci memorabil a făcut naţionala de fotbal a României cu Răzvan Lucescu pe bancă. Venit după săpuneala straşnică din iarnă, când Comitetul Executiv al Federaţiei Române de Fotbal a fost la un pas să îl demită, iar preşedintele Mircea Sandu s-a dezis public de activitatea şi de opţiunile sale tehnice, selecţionerul a pregătit meciul crucial cu Bosnia-Herţegovina de la Bucureşti ca şi cum ar fi fost ultimul său examen. A reununţat la febleţile Florescu, Cociş şi Deac şi a adus la echipă doar oameni cu meciuri în picioare pe finalul de sezon din ligile europene. Extrem de bine legată şi cu o motivaţie desprinsă parcă din “replay”-urile Generaţiei de Aur, echipa lui Lucescu a spulberat-o pe revelaţia grupei de calificare. 3-0, goluri Mutu şi Marica (2), într-un meci care se putea termina lejer cu 5-0.

Şansele de calificare nu crescuseră foarte mult după Victoria de efect în faţa Bosniei-Herţegovina, în condiţiile în care, după ce Belarus smulsese Franşei 4 din cele 6 puncte puse în joc, echipa naţională continuă să depindă de jocul rezultatelor. Numai că schimbarea la faţă a Naţionalei temperase sensibil corul critic la adresa tânărului selecţioner care dusese România pe penultimul loc în grupă, deasupra Luxemburgului. Naţionala săltase doar un loc după ultima manşă de meciuri, la egalitate de puncte cu Albania, 8, dar cu un golaveraj mai bun, oricum în spatele Franţei (13p), Belarusului (12) şi Bosniei-Herţegovina (10), însă schimbarea la faţă era de necontestat, astfel că Lucescu jr avea credit cel puţin până în toamnă. Mai mult, lotul convocat pentru Bosnia urma să facă imediat deplasarea în America de Sud, pentru două meciuri amicale cu greutate, împotriva Braziliei şi Paraguayului.

Dar ceva plutea în aer şi înainte, şi imediat după meciul cu Bosnia-Herţegovina. Rămas cu un antrenor interimar după demiterea pe final de sezon a lui Marius Şumudică, Rapidul lui George Copos făcea achiziţie după achiziţie, după un plan suspect. Rând pe rând, oameni de bază pentru Răzvan Lucescu în mandatul său la echipa naţională, precum Deac, Apostol, Alexa şi Surdu semnau cu Rapid, întărind zvonurile că selecţionerul îşi pregătise din timp plecarea de la prima reprezentativă. Aşa s-a şi întâmplat: a doua zi după meciul naţionalei, Răzvan Lucescu şi-a prezentat demisia şi şi-a anunţat acceptul de a se implica într-un proiect pe termen lung la Rapid, echipa pe care o dusese până în sferturile Cupei UEFA în precedentul său mandate. A plecat, nu înainte de a le da liber în vacanţă vedetelor Naţionalei – Mutu, Săpunaru şi Raţ -, privând echipa naţională de cei mai buni jucători în importantul turneu sud-american ce avea să urmeze.

Hagi zice pas, Piţi creşte miza!

Rămas în criză de soluţii după ce Cosmin Olăroiu, favoritul său la conducerea băncii tehnice, tocmai semnase cu o echipă bănoasă din Golf, Mircea Sandu s-a văzut nevoit să trimită naţionala în faţa Braziliei şi Paraguayului cu un second, Fane Iovan pe bancă, şi să accelereze negocierile pentru viitorul selecţioner. În vreme ce Iovan pierdea ambele meciuri (0-1 cu Brazilia şi 0-2 cu Paraguay), trimiţând echipa naţională în urna a patra valorică la viitoarele trageri la sorţi ale preliminariilor, Sandu înregistra şi el propriile eşecuri. Tandemul de efect pe care l-a gândit, cu Anghel Iordănescu director tehnic şi Gică Hagi selecţioner a fost refuzat de Rege. Fostul căpitan al Naţionalei nu a acceptat să conducă echipa pe finalul preliminariilor în curs, pentru a nu-şi asocia numele cu un eventual eşec al cărui principal autor fusese Răzvan Lucescu. Deşi a fost asigurat că obiectivul său este unul pe termen lung, calificarea la viitoarele Europene, nici măcar la Mondialele din 2014, Hagi a ţinut morţiş ca România să continue cu un interimar până la finele campaniei actuale şi apoi să fie preluată de el.

Pus în faţa condiţiilor dure ale lui Gică Hagi, Sandu avea două variante: să caute un antrenor străin (germanul Winfried Schaffer a fost numele cel mai vehiculat) sau să apeleze la serviciile lui Victor Piţurcă, singurul nume mare care era disponibil contractual. Deşi fusese destituit de două ori de Sandu, Piţurcă avea de partea sa atuul incontestabil al performanţelor, calificarea la două turnee finale de seniori şi la unul under 21.

Noul Piţi

“Comitetul Executiv al Federaţiei Române de Fotbal a aprobat numirea domnului Victor Piţurcă în calitate de selecţioner al echipei naţionale a României şi a stafului său tehnic (alcătuit din domnii Eugen Neagoe, Florin Marin, Gabriel Boldici, Dan Apolzan – antrenori secunzi, Tudor Martin – antrenorul portarilor, Marian Dima – preparator fizic, Ovidiu Costesin – director sportiv) pentru un mandat care se va întinde de la 1 iulie 2011 pînă la 30 noiembrie 2015.

Obiectivul este calificarea la turneul final al Euro-2016, programat în Franţa. În cazul calificării, contractul se va prelungi automat şi pe durata disputării turneului final, domnul Victor Piţurcă avînd, ulterior, drept de preempţiune pentru un nou contract”, se arată într-un comunicat oficial al FRF.

Încăpăţânat ca întotdeauna, Piţurcă nici nu concepe să nu forţeze calificarea la EURO 2012. A păşit în noul mandat cu o mai mare grijă faţă de comunicarea cu presa, prin intermediul căreia a şi transmis primele mesaje către potenţialii selecţionaţi: gata cu distracţia în cantonamente, orice act de indisciplină va duce direct la excluderea din lot! Piţi a transmis şi un mesaj de împăcare cu atacantul Daniel Niculae, dar, mai important decât atât, dorinţa de a-i readuce la Naţională pe “dezertorii” Mirel Rădoi şi Cristi Chivu. Dacă relaţia personală cu Rădoi dă vagi şanse de reuşită, revenirea căpitanului pare mai degrabă de domeniul iluziei.

Până să revină în cărţile calificării la EURO 2012, Victor Piţurcă are de trecut peste un eveniment de gală: amicalul contra Argentinei lui Messi, programat pentru inaugurarea celui mai mare şi mai modern stadion din ţară, Naţional Arena. Piţi e obsedat de acest meci, pe care îl vede un moment-cheie în relansarea Naţionalei. A solicitat deja, şi a obţinut, amânarea etapei a treia din viitorul sezon intern pentru a-i putea avea la dispoziţie mai multe zile pe jucătorii din ţară înaintea partidei cu “pumele”. Indiferent însă de rezultatul de palmares cu Argentina, pe Piţi îl frământă ecuaţia calificării: suntem doar locul 4 în grupa D a preliminariilor pentru CE din 2012, dar şansele nu au dispărut de tot. Ne despart doar 4 puncte de locul 2, în condiţiile în care avem un meci mai puţin jucat decît deţinătoarea acestei poziţii, Belarus. Cu o victore în faţa lor ne-am spori mult şansele de calificare, chiar dacă am depinde de rezultatele indirecte. Calculele lui Piţurcă sînt simple: trebuie să batem Luxemburg, Albania şi Belarus şi să încercăm să scoatem măcar un punct cu Franţa, acasă.