Cum treci de Vama Siret, dinspre România, Ucraina te întâmpină cu drumuri proaste, dar cu peisaje dragi sufletului românesc: mai întâi Codrii Cosminului, apoi minunatele sate româneşti din Nordul Bucovinei, cu case înălţate mândru pe truda muncii în Occident. Cernăuţiul respiră şi el un aer aparte, inspirat de spiritul protector al lui Aron Pumnul, Mihai Eminescu sau Iancu Flondor. O mână de oameni luptă aici pentru drepturile minorităţii româneşti şi împotriva diversiunilor de tot felul, menite să slăbească iremediabil, la recensământul din 2012, identitatea şi forţa românilor de aici.
Românii: două minorităţi, două limbi
În timp ce conducătorii de la Bucureşti şi Chişinău sunt mai preocupaţi de micile lor răfuieli politice interne decât de soarta celor care i-au votat şi de interesele celor pe care ar trebui să-i reprezinte în afara graniţelor, comunitatea românească din Nordul Bucovinei priveşte cu îngrijorare perspectiva recensământului ucrainean din 2012. Evenimentul va avea efecte decisive ăn viaţa cetăţenilor vorbitori de limbă română din ţara vecină, pentru că de noile cifre obţinute vor depinde şi drepturile pe care comunităţii româneşti din Ucraina. În acest context, o mână de oameni, intelectuali, profesori şi învăţători, preoţi şi jurnalişti, se zbat să ţină vie acolo identintatea şi simţirea românească, afectate pe de o parte de interesele autoritariste ale unei Ucraine aflată încă în tranziţie spre democraţie şi spre aderarea la Uniunea Europeană, iar pe de altă parte de forţele naţionaliste care, ca peste tot în lume, îşi fac un titlu de glorie din a pune gaz pe focul mocnit al traumelor trecutului, acuzând drept “fasciste” revendicările de drepturi fireşti ale românilor minoritari. Şi, ca şi cum asta nu ar fi de ajuns, apărătorii românismului din Ucraina au adversari de temut tocmai printre cei de-un neam şi un grai cu ei. Grupaţi la Odessa, în Sudul Basarabiei ucrainene, în Asociaţia Moldovenilor din Ucraina (AMU), aceştia promovează drepturile aşa-numitei limbi “moldoveneşti”, pe care o doresc introdusă în şcolile din zonele unde există minoritari care se consideră moldoveni. Îşi dezvoltă deja propaganda printr-un ziar susţinut de autorităţile centrale de la Kiev, pe frontispiciul căruia afirmă că este scris în “moldovenească”, legitimând, astfel, existenţa unei limbi diferită de cea română şi care se bucură de acelaşi regim ca, de exemplu, limbile comunităţilor maghiară sau rusă din ţara vecină.
Această diversiune, care are la bază aberaţiile impuse de regimul sovietic în zonele anexate României după Al Doilea Război Mondial şi care a fost tolerată şi chiar încurajată de regimurile ce s-au succedat la Chişinău după căderea blocului comunist la începutul anilor ’90, riscă să producă daune ireparabile pentru comunitatea românească din Ucraina. Căci dacă ofensiva manipulatoare a grupului de la Odessa va prinde în Ucraina, mai cu seamă în zonele unde oamenii continuă să se consideră în proporţie covârşitoare români şi vorbitori de română (Nordul Bucovinei, Maramureşul Istoric şi Transcarpatia), atunci vom avea de-a face cu două minorităţi slăbite proporţional, în locul uneia puternice. Două comunităţi incapabile, astfel, să mai atingă masa critică pentru a-şi impune limba maternă ca limbă regională oficială şi incapabile să-şi susţine alte şi alte drepturi constituţionale.
Riscurile dezbinării
“Nu de mult, a fost depus din partea unui grup reprezentând minorităţile naţionale – rusă, maghiară şi română – un proiect de lege privind regimul limbilor în Ucraina. Acolo se prevede ca dacă 10 procente din populaţie îşi declară limba folosită limba unei minorităţi, acea limbă devine limbă oficială în respectiva regiune. Analizând prevederile acestui proiect de lege, constatăm însă că este în defavoarea românilor! Dacă ne împart în două, atunci la recensământul din 2012 nu vom obţine acel 10 şi ceva la sută decât în câteva sate şi raioane unde avem majorităţi mai consistente”, a atras atenţia profesoara Alexandrina Cernov, membru de onoare al Academiei Române, de la tribuna Forumului Internaţional al Jurnaliştilor Români, găzduit de Cernăuţi la mijlocul lunii octombrie.
Alexandrina Cernov este una dintre cele mai importante voci ale românismului din Ucraina. Vorbeşte cald, mângâind abia cuvintele, dar puterea şi curajul acestora trece mult dincolo de fragilitatea aparentă a omului de la tribună. “În noul proiect de lege sunt menţionate ca fiind limbi ale minorităţilor din Ucraina, printre celelalte, şi româna, şi moldoveneasca. Prin urmare, proiectul deja impune împărţirea limbii noastre în două limbi, după propunerea lui Fetescu (liderul Asociaţiei Moldovenirlor din Ucraina, n.r.), care pledează şi provoacă deschis pentru scindarea noastră ca etnie, în români şi moldoveni”, scrie Alexandrina Cernov într-o analiză publicată în publicaţia independentă românească “Arcaşul”, care apare la Cernăuţi.
Liderii comunităţii româneşti din Ucraina, strânşi în Uniunea Interregională “Comunitatea Românească din Ucraina”, condusă chiar de reprezentantul românilor în Rada Supremă, parlamementul de la Kiev, Ion Popescu, sunt şi ei puşi în gardă de provocările lansate de Uniunea Moldovenilor de la Odessa. “Sunt destule localităţi, raioane sau regiuni din Ucraina în care comunitatea românească este bine reprezantată în momentul de faţă, în baza cifrelor de la precedentul recensământ, din 2001. Avem deci tot interesul ca proporţia însemnată din aceste zone să fie confirmată şi de recensământul din 2012. Dacă numărul de locuitori al unei anumite minorităţi dintr-o unitate administrativ-teritorială este suficient de mare, de peste 10%, limba acelei minorităţi devine, conform legii, limbă oficială acolo. Noi aici, în Regiunea Cernăuţi, suntem cam 12% români, iar restul de până la aproape 20% se declară moldoveni. Cu toţii avem o limbă comună, limba română, şi ar trebui să acţionăm uniţi. Din păcate, însă, există tot felul de intervenţii politice din partea Asociaţiei Moldovenilor de la Odessa, care vin încoace şi încearcă să convingă lumea ca şcolile din zonă să treacă la Limba moldovenească. Există, deci, pericolul ca, scindată în două, comunitatea românească din jurul Cernăuţiului să-şi piardă dreptul de a-şi impune limba maternă ca limbă oficială…”, recunoaşte Aurica Bojescu, secretar al Uniunii Interregionale.
“Limba română e unica noastră limbă”
Pusă în faţa tiradei “moldoveniste” de la Odessa, care încearcă să impună o nouă limbă minoritară în Ucraina, liderii Uniunii Interregionale au transmis o adresă către Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova. “Am dorit să obţinem suportul ştiinţific legat de discuţia referitoare la Limba română şi Limba moldovenească. Desigur că răspunsul celor de la Academie a fost concludent. Din punct de vedere ştiinţific, nu putem vorbi decât despre existenţa unei singure limbi: limba română! Noi ştim cum s-a ajuns la Chişinău la limba moldovenească, dar pe noi nu ne interesează problemele şi argumentele politice. Căci dacă s-ar aplica aici, în Ucraina, această separare între limba română şi cea moldovenească, s-ar crea un haos total… În satele noastre, chiar şi în Raionul Noua Suliţă, care e fieful Asociaţiei Moldovenilor, oamenii se declară unii moldoveni, alţii români. Şi atunci cum ar trebui să se predea limba în şcolile de acolo? Cu jumătate de gură să se vorbească moldovenească, iar cu cealaltă jumătate limba română? E o aberaţie! Nu se poate aşa ceva!”, afirmă Aurica Bojescu. “Am şi făcut public acel răspuns primit de la Institutul de Filologie al Academiei Republicii Moldova care spune că limba română este unica noastră limbă. Avem un suport ştiinţific în negocierile pe care le purtăm în problemele învăţământului şi chiar şi în cea a viitorului recensământ. Pentru că noi ştim că există un interes politic ca noi să fim despărţiţi în românii şi moldoveni. Dacă acum, luaţi împreună, ca români, suntem a treia etnie ca importanţă şi ca număr după ucraineni şi ruşi, luaţi separaţi vom fi o cantitate neglijabilă, în coada listei de minorităţi. Dacă rămânem împărţiţi în două, automat şi volumul de drepturi scade. Sperăm însă că oamenii care sunt cu scaun la cap – profesori, directori de şcoli, primari, preoţi, ziarişti – nu vor accepta această diversiune, nu vor accepta aşa ceva. Ar fi trădare de neam!”, îmi spune secretarul Uniunii, care strânge sub cupola sa aproape 30 de organizaţii neguvernamentale româneşti din Ucraina.
O nouă capcană
Dar pericolul legat de viitorul recensământ nu se rezumă la diversiunea cu limba „moldovenească”, susţine profesoara Alexandrina Cernov. “Ponderea limbilor minorităţilor vorbite într-o anume regiune se va stabili după Recensământul din 2012, în care cetăţenii vor trebui să răspundă la întrebarea: <<Care este limba pe care o folosiţi dumneavoastră?>>. Trebuie să ştim că intelectualitatea vorbeşte limba ucraineană. Apoi, avem cazuri de comunităţi româneşti care studiază în şcoli cu predare în limba ucraineană. Şi avem experienţa Recensământului din 2001, când mulţi şi-au declarat limba folosită după limba şcolii pe care au absolvit-o. În ceea ce priveşte această întrebare, <<Care este limba pe care o folosiţi?>>, în loc de <<Care este limba dumneavoastră maternă?>>, trebuie spus că un Recensământ similar a fost realizat în 1880 de către Curtea de la Viena. Şi atunci, o arată o excelentă analiză a regretatul academician Radu Grigorovici, mulţi români au declarat în locul limbii materne limba germană, pe care o foloseau în viaţa de zi cu zi, iar în satele mixte am avut cazuri numeroase de români care au declarat că folosesc limba ucraineană, pe care o vorbeau cu vecinii lor ucraineni… Trebuie să insistăm ca sintagma <<limbă folosită>> să fie înlocuită cu cea de <<limbă maternă>>. Altfel, pentru a doua oară în istorie, românii nord-bucovineni şi-ar putea pierde poziţiile lor reale”, argumentează Alexandrina Cernov.
Învăţământul, marea problemă
Însă, dincolo de maşinaţiunile politico-administrative care anunţă viitorul recensământ, marea problemă a românilor din Ucraina şi mai cu seamă a celor din regiunea Cernăuţiului o reprezintă învăţământul în limba maternă. Doar în zona Cernăuţiului, unde românii reprezintă aproape 20% din populaţie, există 20 de sate românofone în care limba română nu se studiază nici măcar la nivel facultativ! Apoi, sunt sate în care învăţământul în limba română nu este de cea mai bună calitate, fapt care afectează viitorul educaţional al copiilor de acolo, care sunt respinşi sau care au probleme, de exemplu, când încearcă să urmeze o facultate în România. Sunt astfel de cazuri de copii dezamăgiţi, care induc o doză de pesimism în comunităţile în care se întorc. Există şi cazuri de familii româneşti nemulţumite de faptul că elevii nu primesc şi o educaţie adecvată în limba ucraineană, educaţie care să le asigure un viitor în Ucraina. Sunt, astfel, multe cazuri în care părinţii români preferă să-şi dea copiii la şcoli cu predare în limba ucraineană…
“Noi avem aici, în regiunea Cernăuţi, şcoli foarte vechi, în care se predă în limba română de sute de ani. Acolo nu au fost şi nu vor fi niciodată probleme, în şcolile unde colectivul profesoral pune corect problema şi se încearcă să li se predea copiilor noştri şi limba ucraineană, pe care e bine să o ştie, pentru că le va ajuta în cariera viitoare. Problema e că, studiindu-se atâţia ani aici rusa ca limbă oficială, nu ne-a fost uşor să găsim de la început profesori care să predea bine şi limba ucraineană”, îmi povesteşte Aurica Bojescu.
Mereu critică atunci când vorbeşte despre drepturile românilor din Ucraina, profesoara Alexandrina Cernov accentuează şi mai mult pe problemele existente în sistemul de învăţământ. “Anul acesta, pentru a fi student al Catedrei de Filologie Română de la Universitatea din Cernăuţi, tinerii au trebuit să susţină examene la Limba şi literatura ucraineană şi Istoria Ucrainei, ambele examene în Limba ucraineană, desigur! La Colegiul Pedagogic, în locul dictării în Limba română s-a scris dictare în Limba ucraineană. Apoi, există aici, în Cernăuţi, o minciună care călătoreşte mai ales în străinătate, peste graniţă. Minciuna asta porneşte chiar din interiorul Universităţii. Peste tot se scrie şi se declară că aici, la Universitatea din Cernăuţi există, la fiecare facultate, grupe româneşti. Există în fiecare an câte zece absolvenţi ai şcolilor româneşti, dar ei învaţă în limba ucraineană şi dau examene în limba ucraineană. Nu există la Cernăuţi nici măcar un curs de traducere a terminologiei ştiinţifice din ucraineană în română, astfel că profesorii care ies de pe băncile facultăţii vor fi nevoiţi să predea materiile de specialitate în limba română după manuale în ucraineană ori cu o terminologie aproximativă, ceea ce este foarte grav”.
De la curaj la bălăcăreală
“Nu trebuie să ne îmbătăm cu apă rece când vine vorba despre problemele noastre! Presa de aici trebuie să fie mai critică, mai colţosă Nu putem să scriem tot timpul după principiul <<Laudă-mă gură, ca să-ţi dau friptură!>>”, acuză Alexandrina Cernov discursul împăciutorist de multe ori al presei de limba română din Ucraina. Dependente de susţinerea autorităţilor centrale sau regionale ucrainene, ori de bani de la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni de la Bucureşti, puţine publicaţii îşi asumă, asemeni ziarului independent “Arcaşul”, editat de Vasile Tărâţeanu, texte curajoase precum cele scrise de Alexandrina Cernov. Fiecare încearcă, însă, după puteri, să pună o cărămidă consolidarea limbii române. Limba aceea în care politicienii de la Bucureşti şi Chişinău au privilegiul de a se bălăcări prin presă şi pe la tribunele instiuţiilor publice, ignorând problemele comunităţii româneşti din Ucraina…
