CFR a trecut repede peste frustrantul loc 4 obţinut la finele stagiunii 2008-2009. Victoria din Supercupă în faţa Unirii a fost dublată de o nouă reuşită împotriva campioanei, de această dată la Cluj, în prima etapă a noului sezon. Un 2-0 categoric, în stil argentinian, goluri Peralta şi Dubarbier, iar „vişiniii” îşi reconfirmau de la bun început statutul de mari favoriţi la titlu. Statut pe care aveau să-l onoreze după un parcurs mai constant decât contracandidatele sale. Pentru prima oară după mai bine de trei decenii, pe podiumul Ligii 1 nu ajunge nicio echipă din Bucureşti. De altfel, toate titlurile importante din sporturile de echipă au fost obţinute în acest sezon de echipe din afara Capitalei.
CFR a început tare ediţia trecută de campionat. După 2-0 în faţa campioanei, a urmat un 2-2 pe terenul Stelei, cu CFR-ul conducând de fiecare dată. Dar senzaţia de forţă s-a disipat repede, iar clujenii s-au trezit într-un montagne rousse, cu oscilaţii majore, amplificate şi de evoluţia dezamăgitoare din grupele Europa League. După şase etape, CFR era pe locul 6, cu deja două înfrângeri în sezonul intern, la Dinamo şi la Pandurii. O serie de meciuri mai lejere au readus echipa lui Toni Conceicao pe podium, dar egalul de acasă, 1-1 cu Poli Iaşi, strica din nou calculele din Gruia.
Au schimbat antrenorul când erau pe locul 1!
Montagne rousse-ul măcina atmosfera din vestiarul CFR-ului. Victoria cu 4-1 în deplasarea din Giuleşti a fost urmată de două egaluri enervante – 0-0 acasă cu Poli Timişoara şi 1-1 la Alba Iulia, iar succesul greu scos în Gruia în faţa Astrei şi locul 1 acontat la finalul etapei cu numărul 13 a fost doar un prilej pentru ca Paszkany şi Mureşan să se despartă cu zâmbetul pe buze de antrenorul Antonio Conceicao. Numele înlocuitorului său, Andrea Mandorlini – cel mai titrat antrenor străin ajuns pe banca tehnică a unei echipe din România – nu mai era o surpriză pentru nimeni la momentul numirii.
Mandorlini a debutat cu o înfrângere la Vaslui, dar apoi CFR-ul a legat, în fine, trei succese consecutive, cu echipe de mâna a doua, totuşi, şi a terminat turul pe locul 1, la egalitate de punte cu Unirea Urziceni şi cu Steaua Bucureşti. Calendarul o avantaja pe CFR, care avea în faţă un retur cu jocuri pe teren propriu în faţa Stelei, lui Dinamo, a Timişoarei, Rapidului şi Vaslului.
Prima deplasare complicată a fost un succes, 1-0 la Urziceni, după un joc pragmatic care avea să devină marca Mandorlini la Cluj. CFR avea 3 puncte în faţa urmăritoarelor, un lot întărit puternic în iarnă, după împrumuturile de “Il Calcio” ale lui Nicolae Dică, Bottone, Piccolo şi De Zerbi şi după aducerea fundaşului stânga brazilian Leo Veloso. Cedarea lui Dubarbier era un minus, desigur, pentru că CFR pierdea din aplomb şi din viteză până la redescoperirea lui Deac. Atacul era însă dezamăgitor în retur, cu revelaţia Lacina Traore contaminat parcă de stilul relaxat care i-a adus lui Yssouf Kone repetate reproşuri din partea finanţatorului Paszkany Arpad.
1-0, victorie marca CFR
Departe de stilul spectaculos, sud-american, cu care se impunea în 2008, pe vremea când Fabbiani şi Didi făceau legea în tricoul vişiniu, CFR s-a detaşat în retur cu destule emoţii şi cu largul concurs al adversarelor, care s-au incomodat reciproc în cursa spre titlu. Lucru pe undeva firesc, câtă vreme pe ultima sută de metri înainte de finiş şapte echipe erau despărţite, în top, de numai 7 puncte. Diferenţa a făcut-o faptul că CFR avea stil, chiar dacă unul nu neapărat pe gustul pretenţioşilor suporteri din Gruia. Echipa lui Mandorlini s-a impus la limită în majoritatea partidelor – 1-0 a devenit, de altfel, specialitatea casei – şi şi-a permis, astfel, inclusiv luxul unor egaluri contra principalelor contracandidate – 1-1 cu Steaua, un 2-2 la limită cu Dinamo, 0-0 cu SC Vaslui -, dar şi înfrângeri la Galaţi şi Ploieşti.
Egalarea din ultima fază a meciului cu Dinamo a fost momentul-cheie al finalului de campionat. Eroarea uriaşă a lui Dolha a dat startul nebuniei în Ştefan cel Mare, iar alb-roşii au pierdut, imediat, duelul cu CFR-ul din semifinalele Cupei, pentru ca mai apoi să se îndepărteze, treptat, şi de podiumul Ligii 1.
La fel de adevărat este şi faptul că clujenii au pierdut printre degete victoria pe terenul Timişoarei (în minutul 98), victorie care le-ar fi asigurat un final de sezon mai liniştit şi, poate, mai puţine săgeţi otrăvite din partea lui Marian Iancu, finanţatorul bănăţenilor. Aşa, CFR-ul mai are de trecut peste un moment critic, deplasarea cu Universitatea Craiova, în care reuşesc să remonteze de la 0-2 la pauză, cu un om în minus. În prelungiri, şi de această dată, cu multe emoţii şi cu adrenalina la maximum. Ca într-un montagne rousse. Urmează Champions League.
Urziceniul şi Vasluiul, pe podium
Fosta campioană Unirea Urziceni s-a dovedit, până la urmă, cea mai incomodă adversară a CFR-ului. Elevii lui Rony Levi au trecut peste şocul despărţirii de Dan Petrescu şi de vedetele Varga şi Bălan şi au dus un campionat admirabil, în condiţiile în care se pot lăuda şi cu depăşirea fazei grupelor în Champions League.
La rândul său, Vasluiul lui Lăcătuş, lipsit pe final de sezon de aportul atacantului Costly, nu a reuşit decât un loc 3 şi o calificare în finala Cupei României, deşi ambiţiile finanţatorului Adrian Porumboiu erau mai mari de atât. Nici Marian Iancu, patronul Timişoarei, nu a fost mulţumit cu locul 5, la capătul unui retur în care a forţat cu doi foşti internaţionali – Contra şi Cociş.
Marile dezamăgiri au fost şi în acest sezon echipele cu nume din Capitală – Steaua (locul 4), Dinamo (6) şi Rapid (7).
