– Bună Paula, îţi mulţumesc pentru bunăvoinţa de a-mi acorda acest interviu. Ceea ce faci este pur şi simplu uimitor, întrucât transmiţi o sensibilitate aparte. Te rog să binevoieşti ca acest interviu să se focalizeze asupra OMULUI şi ARTISTULUI PAULA SELING. Pentru început, te rog să-mi vorbeşti despre prima ta dragoste, pianul, dar şi despre sesiunea care s-a încheiat acum câteva zile. Te felicit pe această cale pentru performanţa obţinută
– Mulțumesc tare frumos pentru cuvintele frumoase, mă simt binecuvântată să pot să cânt unor oameni ca Dvs. Am început studiul pianului la 6 ani. Bine-nțeles că fost decizia părinților, fratele meu şi cu mine eram prea mici să decidem pentru noi. Când eram în grupa mijlocie şi fratele meu în cea mare, Școala de Arte din Baia Mare a trimis prin grădinițe o comisie care să testeze copiii dacă au aptitudini necesare pentru a urma o școală de muzică şi, ca urmare a acestuia, atât eu cât şi fratele meu am fost înscriși la pian. A fost greu la început, aveam foarte mult de studiat în timp ce alți prieteni se jucau în curte, însă cu timpul am început să îl iubesc şi să mă bucur de rezultate, am fost înscrisă la diferite concursuri de pian unde am obținut rezultate frumoase şi, încet încet am început să îmi doresc să devin “cea mai bună pianistă din lume”
Nu s-a întâmplat, însă pianul este o constantă permanentă în viața mea şi nu concep să nu cânt măcar o zi.
Sesiunea s-a încheiat cu bine, am trecut examenele fără restanţe şi acum am început în forță noul semestru. Nu mi-e ușor pentru că, pe lângă timpul petrecut la școală am extrem de mult de studiat şi de învățat acasă. Îmi rămâne destul de puțin timp să mai scriu muzică pentru că încerc să fac tot posibilul să cânt, în continuare, cât mai mult pentru publicul meu.
– Ce înseamnă pentru tine muzica?
– Muzica este o parte din viața mea, orice fac, oriunde merg, orice trăiesc are legătură cu ea şi poate fi scris într-un cântec. De cele mai multe ori îmi notez cântece.
– Când ai luat hotărârea de a te apuca de cântat şi cum a evoluat această hotărâre?
– Nu mi-am propus, pur şi simplu s-a întâmplat, am fost, dacă vreți, condusă pe drumul pe care sunt de împrejurări. Mai întâi m-am hotărât să urmez Liceul Gh Șincai din Baia Mare şi, pentru că îmi lipsea muzica, m-am înscris la Școala Populară de Arte, la canto, şi la Clubul Elevilor, la pian. În scurt timp am fost selectată să cânt la pian într-o trupă care s-a numit Enders şi cu care am început să merg la festivaluri de muzică pentru copii şi tineret. Cu Enders am câștigat primele premii şi am început să pășesc spre o carieră de solist. La București am fost văzută de Paul Nanca în cadrul festivalului Armonia cu care am încheiat un contract de management mai târziu. Primele apariții pe scenă ca Backing vocals profesionist au fost alături de Narcisa Suciu în trupa lui Mircea Rusu cu care am mers în turneu prin Ţară şi cu care am cântat prima oară în recital la Cerbul de Aur. De aici, cu susţinerea Fundației Culturale Phoenix am început să cânt în diferite spectacole şi să fac înregistrări, am apărut pe prima compilație “Din darul Magilor” scoasă de Fundație, apoi am înregistrat primul album “Only LOVE”, apoi al doilea “Știu că exist” care conținea Ploaie în luna lui Marte.
– Care sunt avantajele şi obstacolele cu care te-ai confruntat din momentul în care ai început să cânţi?
– Nu știu ce obstacole am întâmpinat, dacă au fost, nu îmi amintesc. Poate doar faptul că atunci nu aveam acces la informații şi la muzică așa cum acum Internetul este plin de orice ar avea nevoie un viitor solist, de la metode de studiu la partituri sau versuri, concerte, cursuri.
Avantajele faptului că mi-am început cariera în anii 90 sunt, poate, că atunci publicul era puțin mai sensibil, mai receptiv la funcția vindecării spirituale pe care o are muzica, era mai dornic să asculte linii sensibile, emoții puternice, orchestrații ample, poezie, vers, mesaj. Azi, un tot mai mare procent din public percepe doar funcția de divertisment a muzicii.
– Vorbeşte-mi te rog despre o experienţă pozitivă şi un moment dificil din cariera ta de Artist.
– Cred că unul dintre cele mai frumoase momente a fost ocuparea locului al 3-lea la Eurovision 2010 alături de Ovi cu piesa Playing with fire. Atunci am fost cea mai fericită văzând că am reușit să-i facem mândri pe Români. După 4 ani am trecut prin unul dintre cele mai dificile momente tot pe scena Eurivision când nu am reușit să egalăm performanța din 2010 şi am simțit că au fost multe forţe care ne-au fost împotrivă. Mi-a fost foarte greu, dar am reușit să mă adun.
– Care sunt planurile tale de viitor? Ce vei face în următoarea perioadă?
– În primul rând am să susțin spectacole deja fixate pentru primăvara asta pe care le găsiți pe pagina mea de Facebook www.facebook.com/paulaseling şi, în paralel, merg la școală, la Conservator unde sunt studentă la compoziție în anul II. În același timp lucrez la noul album alcătuit din cele mai noi compoziții de-ale mele.
– Care au fost persoanele care au contribuit cel mai mult la dezvoltarea ta personală și profesională?
– Părinții mei sunt cei care au contribuit cel mai mult la dezvoltarea mea personală şi profesională, alături de soțul meu. Cel mai recent, El este cel care mă sprijină şi mă sfătuiește, mă ajută şi mă face să mă păstrez cu picioarele pe pământ. Am norocul să am în jur câțiva prieteni deosebiți care mă sprijină şi mă ajută să fiu eu însămi.
– Cine au fost Mentorii care ţi-au “identificat” şi “modelat” talentul?
– Am fost îndrumată de profesoara mea de pian Tilca Mariana, profesorul A. Bertok, Mirela Matesan, Anda Pop, Dan Ardelean, Petre Găluşanu, Marius Teicu, Nicu Alifantis şi omul care are grijă de corzile mele vocale – Gabriela Dutescu, terapeut vocal , un om şi profesor deosebit, admirat şi studiat de câțiva artiști internaționali.
– Ce alte pasiuni te caracterizează?
– Îmi plac animalele, îmi place sportul, jogging-ul, ciclismul, fitnessul, iubesc alpinismul, cățărările, scufundările, călătoriile, marea, zborul cu parapanta sau cu parașuta, iubesc bărcile şi tablourile cu marea.
– Dacă ar fi să alegi un cântec, un cuvânt sau o carte care să te caracterizeze, ce ai alege?
Înțelegere.
– Care este modelul tău în viaţă? Totodată, ce apreciezi şi ce deteşti cel mai mult la oamenii din jurul tău?
– Părinții mei sunt modelele mele, ei mă inspiră şi le voi fi mereu recunoscătoare pentru eforturile făcute de a nu ne lipsi nimic mie şi fratelui meu. Mă întristează răutatea, ipocrizia, minciuna rău voitoare, faptul că unii oameni fac rău, jignesc, rănesc oameni şi animale doar pentru că pot.
– Ce-ţi place şi ce ai schimba la România?
– Îmi place viața la țară, ţăranii, flora şi fauna, minunățiile naturii şi ale reliefului, îmi plac unii oamenii, lumina din ei, iubirea faţă de valorile ţării, felul în care se simt mândri că sunt Români când au pentru ce, bucuria cu care vorbesc despre România când sunt departe. Îmi place țara noastră, locurile, anumite tradiții, casele vechi, bisericile de lemn, porțile însorite din Maramureşul istoric, mănăstirile, dragostea de Dumnezeu.
Nu imi plac anumite lucruri din sistemul de învățământ şi din cel de sănătate, nu îmi place că nu găsim modalități de a scădea poluarea pădurilor, a râurilor, că nu se predau metodele de resuscitare în şcoli – asta ar salva, mai târziu, multe vieți. Nu îmi place felul în care sunt tratate animalele, în anumite locuri şi contexte.
– Ce mesaj le transmiţi tinerilor care oscilează între România şi străinătate?
– Fiecare are un drum pe care Dumnezeu îl veghează de sus. Indiferent de alegere, nu trebuie să se uite în trecut şi, sub nicio formă să nu se întrebe “ce/ar fi fost dacă…?”, asta naște regrete, așteptări neîmplinite. “Pendularea” între cele două vieți sau tipuri de vieți ar face să nu trăiască în niciuna. Aveți încredere în voi înşivă şi construiți-vă viața cu hotarâre.
– Îţi mulţumesc pentru timpul acordat acestui interviu. Îţi urez să încânţi cu zâmbetul, talentul şi sensibilitatea ta publicul la fiecare concert pe care îl vei susţine. Succes în noul semestru la facultate Mulţumesc frumos!
– Mulțumesc tare mult. A fost o plăcere să vă răspund! Toate cele bune Dvs şi cititorilor Dvs. Să ne auzim cu bine.
Acest interviu a aparut de asemenea in Presa in Blugi si in Revista Pro Litera-Radio Pro Diaspora
