În avalanşa tranziţiei, a marilor schimbări sociale pe care societatea româneasca le parcurge, multe şi mari valori de toate felurile sunt aruncate anapoda sau pierdute definitiv.
De la economia, spulberată de tornada aşa-zisei concurenţe, până la valorile „uitate” ale muzicii româneşti, totul înseamnă sărăcie. Am devenit săraci din punct de vedere material, dar mai ales „săraci cu duhul”. Tranziţia cu valul ei uriaş, a ridicat subcultura deasupra adevăratei şi valoroasei culturi româneşti, a ridicat mediocritatea şi submediocritatea în funcţii conducătoare, a ridicat jaful şi corupţia deasupra a tot ce era bun şi valoros. În muzică, maneaua – un amestec oriental cu ritmuri de petrecere, pe texte agramate şi inestetice, este regina cântecului românesc, iar aşa-zişii cantautori, sunt regii şi împăraţii manelei. Bogăţia acumulată de unii dintre manelişti, întrece uneori pe cea a unor staruri internaţionale, căci maneaua este un produs de consum al economiei de piaţă şi nu cred că are ceva în comun cu muzica autentică românească. Totuşi posturie de radio şi TV se întrec în promovarea acestui gen muzical, pentru că aduce rating… Amintirile mă duc cu gândul la anul 1962, când a început la Mamaia „Festivalul de muzică uşoară”, o manifestare concurenţială pentru promovarea şlagărului romănesc. Eram copil şi ascultam la „difuzor” pe Gică Petrescu, Doina Badea, Constantin Drăghici, Luigi Ionescu, Trio Grigoriu, Gigi Marga, şi alţii, care acum s-au pierdut în negura uitării, dar şi a nepăsării Ministerului Culturii. Ne plăcea să le fredonăm melodiile chiar de a doua zi şi să le cerem prin carte poştală la Radio Bucureşti la emisiunea „O melodie pe adresa dumneavoastră”, care se difuza dimineaţa la 08.30. Muzica aceea, este şi azi în sufletul multor români, de vârsta a doua si a treia, dar din pacate, a fost… uitată de către difuzori, posturi de radio şi TV…
Spre deosebire, Italia de exemplu, unde în fiecare zi sunt emisiuni dedicate muzicii anilor trecuţi, ca şi interpreţilor şi compozitorilor… pensionari, la noi, rar îşi mai aduce aminte câte cineva de muzica anilor 60, 70… Noroc cu Internetul… dar nu toată lumea are Internet.
La cea de-a IV-a editie a Festivalului de la Mamaia, 1966, un participant „a uimit” asistenţa cu cele două melodii prezentate: „Cântecul Vântului” şi „Glasul Tău”. Numele lui: Sergiu Cioiu. Melodiile, ca şi versurile scrise de compozitorul Alexandru Mandy, ieşeau oarecum din tipicul şlagărelor, aducând un stil nou în muzica uşoară, cântecul-poezie, cel care mai exprimă şi recunoştinţa, revolta, pasiunea, elogiul înaintaşilor… Interpretul, absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografie, cu un timbru vocal uluitor, a dat nuanţe scenice deosebite interpretărilor sale, a adus pe scena „revolta”sentimentelor omeneşti în „Cântecul Vântului”, şi „un omagiul Marii Doamne a cântecului românesc”, cea care a fost Maria Tănase, în „Glasul Tău”. Ambele melodi au fost premiate la Festival. Mai târziu, aveam să-mi dau seama că de fapt, „Cântecul Vântului” era un strigăt, o avertizare la ce va urma să fie: dictatura…
Compozitorul şi interpretul au colaborat însă fructuos, o perioadă lungă de timp, melodiile compuse de Mandy şi interpretate de Sergiu Cioiu s-au bucurat la vremea lor de apreciere atât în ţară, cât si peste hotare. „Locul meu de pe pamânt” şi tripticul muzical, „Poarta Sărutului”, „Masa Tăcerii”, „Coloana Infinitului”, dăruite cu generozitate publicului larg, au fost însă de acum… uitate. Alexandru Mandy s-a stins din viaţă la 10 octombrie 2005, în vârstă de 91 de ani, la „Azilul de bătrâni” din Jimbolia şi a fost înmormîntat în Cimitirul Evreiesc Separd din Bucuresti.
Sergiu Cioiu este un energic om de artă, trăieşte, compune şi interpretează piese româneşti în Canada, împreună şi alături de fiul său, Leonard Constant, care asemeni tatălui, nu a uitat că este român…Oraşul monumentelor brâncuşiene – Tg.Jiu, datorează mult compozitorului Alexandru Mandy şi interpretului Sergiu Cioiu. Prin „Omagiul adus lui Brâncuşi”, Mandy şi Cioiu şi-au câştigat un loc binemeritat în inima locuitorilor acestui oraş, care nu trebuie să-i uite. Consiliul Municipal Tg.Jiu şi domnul primar Florin Cârciumaru, au în vedere, dupa cum am fost informat, şi aşa este drept, să analizeze posibilitatea ca una din străzile oraşului să poarte numele compozitorului, iar domnul Sergiu Cioiu, să se poată bucura de o propunere la titlul de „Cetăţean de Onoare al Municipiului Tg.Jiu”.
Cine uită muzica, uită de sine, uită de viaţa sa…
