Aflat la cea de a XI-a ediție, Festivalul „România” de pe bulevardul Broadway din Manhattan, New York, a devenit deja o tradiție. Inaugurat în anul 2000 nu departe de faimoasa clădire care adăpostește New York Exchange, pe Wall Street, acest festival aduce sub lupa microscopului social american, atât tradițiile culturale și religioase ale românilor, cât și arta culinară, de la Dunăre și până în munții Maramureșului. Festivalul a început printr-un salut de bun venit adresat publicului adunat piața Bowling Green, de către cântăreața de muzică populară Lia Lungu, care în fiecare an este prezentă pe această scenă cântecului românesc, purtând cu mândrie portul nostru popular românesc. Au fost intonate imnurile de stat ale României și Stelelor Unite ale Americii de către fanfara Bisericii Baptiste Române din New York, după care au luat cuvântul invitații speciali la acest festival: Simona-Mirela Miculescu – Ambasadorul României pe lângă ONU, Adrian Vieriță – Ambasadorul României la Washington, Andreea Ioana Berechet – Consul General adjunct la New York și Ștefan Minovici – Directorul și organizatorul Festivalului „România”.
Peste întreaga piață din fața National Museum of the American Indian – fostul New York Custom House – s-a așternut o atmosferă de sărbătoare, de voie bună, de muzică populară pe care s-a jucat hore și sârbe, la care nu s-au sfiit să participe nici turiștii aflați în trecere, dar nici localnicii veniți să guste din bucătăria românească. Au fost serviți mici, sarmale, plăcinte cu caș și cu brânză, ba chiar și faimosul Kürtös Kalács (Colac secuiesc) din Transilvania – care a atras cei mai mulți vizitatori, curioși să-i afle gustul dulce de nucă coaptă și scorțișoară.
La finalul zilei de sărbătoare românească pe Broadway, Ștefan Minovici a declarat în exclusivitate pentru ziarul Gândacul de Colorado: „Festivalul este o reușită pentru că i-a adunat pe toți românii sub zodia unei zile frumoase de primăvară. Am alături colegi și parteneri, cum ar fi Lia Lungu și George Rotaru cărora le mulțumesc pentru efortul depus la realizarea acestui festival. Din păcate, trebuie să spun că acest eveniment nu s-a ridicat la înălțimea pe care aș fi dorit-o… e loc de mai bine… dar totul se datorează situației financiare generale, care este precară în acest moment. Oficialitățile din România, cu excepția Departamentului pentru Românii de Pretutindeni – prin persoana d-lui Secretar de Stat Eugen Tomac-, nu ne-au ajut sub nici o formă. Succesul festivalului poate fi însă definit prin simplul fapt că ne-am întâlnit, că acest eveniment nu a murit, că există… pe Broadway! An de an auzim balade și doine, muzică populară de simțire românească, în capitala mondială a lumii: New York! Avem motive de satisfacție și motive să fim mândri că suntem români, dar e mult loc și de mai bine.”
Într-una dintre pauzele artiștilor care evoluau pe scenă, am surprins-o și pe d-na Lia Lungu – sufletul festivalului „România” de pe Broadway – care radia un zâmbet pe măsura soarelui ce cucerise bolta cerului, purtându-și salba de bănuți de argint peste ia albă, brodată în culori… Era toată un cântec și uitându-mă la dânsa am exclamat: Lia Lungu este astăzi un adevărat folclor! După aceea am rugat-o să-și spună impresiile despre acest festival, în acorduri de sârbă, cântate de micul taraf de pe scenă. „Cred, în cele din urmă – spunea aceasta – aproape de sfârșitul zilei… acest festival a fost o reușită, pentru că ne aflăm din nou împreună. Poate pentru fiecare o reușită înseamnă altceva, dar dacă mă întrebați pe mine, reușita înseamnă să fiu cu dvoastră să-i am aici pe colegii mei muzicieni și jurnaliști… să vină prietenii mei de la Detroit, care au făcut drum lung pentru a se întâlni cu românii pe Broadway, să fiu alături de dl Ștefan Minovici, care an de an organizează acest festival… Trebuie să vă spun că până acum o săptămână festivalul era incert total, noi nu știam dacă se va mai ține. La un moment dat, dl Minovici a fost invitat la City Hall pentru a i se comunica următorul lucru: dacă se renuță la festival, se va repartiza spațiul acesta de pe Broadway altei națiuni! Ori un permis pentru o astfel de manifestare se obține extrem de greu și dacă am fi renunțat la acesta am fi pierdut festivalul pentru totdeauna. Și ca să vă stârnesc interesul, vreau să vă spun că port un costum popular foarte vechi, provenind de la Târnova de Reșița. De acolo de unde a venit și doina „Deasupra de Reșița frumos cântă cinteza../ Le cântă la doi voinici care-au plecat de-aici.” Costumul de Târnova este un costum îndrăzneț prin culoare – o culoare verde crud, sau un albastru foarte tare, peste care se brodează cu mărgele. Dincolo de aceste detalii vestimentare, vă mărturisesc că sunt bucuroasă că nu s-a pierdut acest festival, la care cânt rostirile noastre populare din toată inima! Momentul acesta de pe Broadway este extraodinar de generos ca și restituire culturală atât pentru noi ca români cât și pentru locuitorii New Yorkului. Prin acest festival și mai ales prin publicațiile prezente aici, păstrăm cuvântul care ne unește! De aceea eu vă doresc tuturor celor care lucrați la „Gândacul de Colorado”, multă putere să păstrați simțirea românească în sufletul cititorilor și cuvântul care ne unește…”
Lângă d-na Lia Lungu pe scenă, la toate festivalurile românești de pe Broadway, îl vedem mereu pe solistul George Rotaru, cu vocea sa de rapsod care nu îmbătrânește… Cântă la fel de bine din repertoriul popular, cât și din cel clasic sau din romanțele târzii, o voce caldă plină de reverberații, care aduce clipa trecutului din patina istorică alături de cea a prezentului bucurând inimile românilor. Ce spune rapsodul George Rotaru, la finalul acestui festival de la New York?
„Eu vă mulțumesc… celor de la ziarele românești din întreaga Americă! Vă gândiți și la noi interpreții de pe scenă!” Cuvintele sale au fost dublate imediat de un zâmbet larg, după care acesta a continuat: „acum se cântă românește pe Broadway, lumea dansează o sârbă sau o horă românească în această piață din Manhattan, așa cum o auziți chiar acum în acustica străzii, am cântat și eu fiind invitat aici de către dl Ștefan Minovici. În combinație cu muzica populară, se mai cântă muzica de lume sau de masă, pentru că se mănâncă mici, sarmale sau cozonac, se bea o bere fără alcol… deci veselia este pentru toți românii veniți la această sărbătoare.”
La standurile de pe marginea bulevardului, am observat pe lângă prezența unor restaurante românești și a unor societăți culturale non-profit, a unor biserici creștine, agenții de turism și redacții de ziare. Am profitat de prezența unor colegi jurnaliști, de la alte publicații de limbă română din Statele Unite ale Americii, pentru a discuta despre modul în care acest gen de manifestare culturală, poate influența benefic imaginea României pe continentul american. După aceea l-am rugat pe dl Ștefan Străjeri, directorul ziarului „Curentul Internațional” din Detroit, să comenteze pe marginea Festivalului „România” de la New York, întrebându-l: Domnule Străjeri aveți un stand foarte bine organizat, atât sub aspectul profesional al publicației pe care o reprezentați aici, cât și cel al tradiției culinare românești din Maramureș – avându-l pe dl Gheorghe Chindriș, cu straiele de oșean și cu cașul de Ieud alături, cu ceapă verde, ceapă roșie și slănină afumată. Cum vi se pare desfășurarea acestui festival?
„În primul rând doresc să-i salut pe colegii mei ziariști de la New York, dl Grigore Culian (New York Magazin), d-na Lia Lungu (Ziua USA), d-na Maria Terra (Romanian Journal), echipa de la Gândacul de Colorado prin tine, și să-i mulțumesc d-lui Ștefan Minovici pentru că ne-a invitat la festivalul „România” de pe Broadway. Am venit de la Detroit împreună cu prietenul și colaboratorul meu Gheorghe Chindriș, un pasionat de folclor și mâncăruri tradiționale românești… Este pentru prima dată când venim la New York la acest gen de festival și regret că nu am participat până acum, la edițiile precedente. Sunt încântat de modul în care acest festival se desfășoară pe Broadway, în inima New Yorkului, și am apreciat faptul că personalul corpului diplomatic românesc din acest oraș a fost prezent, subliind-se astfel importanța acestui eveniment pentru comunitatea româno-americană de aici. Noi am avut un succes foarte mare la stand, prezentând tradițiile noastre maramureșene… cu cașul și brânza, cu covoarele decorate cu motive naționale, cu țundra de cioban, cu opincile de țărani…! Voi reveni la acest festival românesc de la New York, pentru că abia acum realizez că acest moment cultural poate fi un model și pentru noi cei de la Detroit. Acolo, în ultimii ani am reînvigorat comunitatea românească, sau cel puțin așa îmi place să cred, doarece în anul 2008 am sărbătorit ziua națională a României după o absență îndelungată… adunându-i pe frații noștri români într-un singur cuget și într-o singură simțire națională românească.”
Alături de Ștefan Străjeri l-am admirat pe colaboratorul acestuia Gheorghe Chindriș, cel mai român dintre toți românii prezenți pe Broadway, îmbrăcat în costum popular de la Maramureș, cu cingătoare la brâu ca haiducii, care împărțea cu dărnicie dintr-un caș cât un pepene verde, bucățele de home made romanian cheese. Pe masa din fața acestuia care fusese învelită în prosoape albe de cânepă, mai puteam vedea panglici tricolore, discuri cu muzică și obiceiuri populare din Maramureș, o ploscă din lemn de cireș plină cu pălincă, un clop negru de țăran, o pereche de opinci din piele, un costum popular vechi al Vetei Biriș, o pâine împletită și coaptă în cuptor… Acest român își prezenta aproape întreaga gospodărie pe bulevardul din New York! Toate aceste elemente expuse de către Gheorghe Chindriș identificau însă tradiția, cultura și spiritul românesc, care iată, au fost aduse astăzi direct în brațele newyorkezilor. Aceștia puțin derutați, se opresc și admiră standul, uimindu-se în același timp de diferența enormă care este între imaginea unui Dracula văzută la televizor și statura unui țăran din Maramureș, care le zâmbește poftindu-i să guste din cașul și pâinea românilor.
L-am întrebat cum este să fii întruchiparea unui țăran român la New York? Gheorghe Chindriș, strângându-și mai tare cingătoarea la brâu, mă îmbrățișează spunându-mi: „Hristos a Înviat! Așa se zice la noi în Ardeal. D’apoi acum cum să zic, a fost o zi foarte frumoasă pentru mine, zi în care am încercat să aducem și să împărtășim din spiritul nostru românesc adevărat, din Maramureș… Așa că am adus acest caș mare, făcut de noi în Ieud, aș fi adus mai multe produse – pentru că anul trecut am organizat sâmbra oilor la Detroit! – dar nu am reușit să mă desfășor la o dimensiune de genul aceleia, din cauza spațiului redus, a distanței și a logisticii… inițial mă gândeam să fac o mămăligă cu lapte, un balmoș, o mămăligă cu brânză… dar am adus pâine de casă și slănină cu ceapă. Cașul de oaie a avut cel mai mare succes! Au avut succes și porturile populare expuse: costumul Vetei Biriș și un alt costum popular, al Mariei Dan Golban de la Huedin.
Cum vi s-a părut reacția americanilor, care de obicei trec grăbiți și nu sunt interesați de aglomerația de pe străzi… S-au oprit să asculte muzica românească? Sau mai degrabă s-au uitat la slănina și cașul de pe masă, gândindu-se la concentrația mare de colesterol, strângând în același timp din nas la mirosul de ceapă spartă cu pumnul? Ori pur și simplu v-au admirat costumul popular cu care sunteți îmbrăcat, exact ca și strămoșii noștri din Maramureșul istoric?
Să știi că am rămas surprins – continuă Gheorghe Chindriș – atât de reacția românilor veniți la festival cât și a americanilor aflați în trecere pe Broadway… Unora dar și altora le-am tăiat bucățele mici de slănină și ceapă și într-o idee de glumă le-am explicat că astăzi, fiind ziua României, slănina noastră este fat free! Atunci râzând au gustat și au zis că este foarte gustoasă. De unde vine? m-au întrebat din nou. Din România, le-am răspuns… De fapt acolo voi pleca și eu curând, pentru o perioadă nederminată de timp, ca să am grijă de părinții mei ajunși la o vârstă când au nevoie de sprijin. Voi sta în Ieud, acolo unde tradițiile populare nu au murit…”
Ziua se apropia de sfârșit, iar soarele se grăbea peste torța din mâna întinsă spre cer a Miss Liberty, căutând-și ascunziș printre vârfurile clădirilor din New Jersey. Ultimele acorduri de muzică românească, auzite de-a lungul zilei pe Broadway, au plecat și ele purtate de vântul fluviului Hudson, lăsând în aer o vibrație imperceptibilă. Astăzi la New York s-a conjugat spiritul verbului A FI… nu oricum ci român!
