Pe 11 martie 2011, în cadrul Cenaclului Literar “Mihai Eminescu”, a avut loc un eveniment cultural important pentru comunitatea românească din New York, și de fapt, pentru românii de pretutindeni. Nicholas Buda, un deja cunoscut și talentat jurnalist și scriitor, a lansat volumul “Constantin Aronescu sau ultima Boemă a Micului Paris” la restaurantul București din Queens. În pofida vremii, Nicholas a reușit să aducă, prin frig și ploaie, în jur de 40 de membri ai comunității românești din New York, printre care domnul Marian Pârjol, Consulul General al României la New York, criticul și istoricul literar M.N. Rusu, poetul Valery Oișteanu, jurnalisti și artiști care nu lipsesc de la asemenea evenimente culturale. Chiar și domnul Constantin Aronescu, personajul principal al cărții, la cei 83 de ani ai dânsului, a înfruntat ploaia, onorând publicul și pe autor cu prezența dânsului.
Volumul este o revizuire a primei ediții publicate în 2009, cu multe completări și poze interesante care dau și mai multă culoare epocii evocate. Criticul M.N. Rusu a asigurat publicul că acest volum este o carte nouă, care merită să fie citită și de cei care deja au citit ediția întâi, deoarece ediția a doua, adăugită și revizuită, conține multe informații suplimentareși inedite. Criticul a lăudat volumul care se distinge prin “bogăția de informație și scriere calofilă” iar pe Nicholas l-a numit “cea mai mare reușită a spațiului literar românesc newyorchez”.
Ideea cărții s-a născut cu ani înainte, când Nicholas Buda l-a cunoscut pe Constantin Aronescu la biserica românească din Woodside. Fascinat de lumea pe care a descoperit-o în convorbirile cu Aronescu, în mintea de jurnalist iscoditor a autorului a încolțit ideea unei cărți care să descrie viețile unor artiști semnificativi ai țării noastre, toți parte ai Boemei românești. Îndemnat și de Aronescu de a imortaliza un episod important al istoriei literare românești, povestirile nostalgice și pitorești s-au materializat în acest volum care ajută cititorul să pătrundă prin cafenelele și mansardele Boemei bucureștene, să cunoască personajele acesteia, prezentate așa cum le-a cunoscut epigramistul Aronescu. M.N. Rusu a declarat cu încântare că “Boema româneasca nu a încetat, ca dovadă această carte exemplară, această reușită editorială a lui Nicholas Buda care […] are spirit boem”.
Timotei Ursu, ziarist si regizor, om de cultură si artă, l-a caracterizat foarte plastic pe autor “Nicholas Buda este un moț din Apuseni în sângele căruia curge savoarea acestor sfredelitori ai munților în căutare de aur. Ceea ce a făcut acum Nicholas Buda e aur curat, cartea e o comoară, o pepită, o carte necesară, nu poate lipsi din biblioteca dumneavoastră. Vă atrag atenția, informația de acolo completează ca într-un caleidoscop tot ce trebuie să știm despre niște ani ținuți sub un cearceaf negru”. Despre eroul principal al cărții, tot el spune “Costică Aronescu este o enciclopedie vie pe care doar domnul Buda a deschis-o. E o primă galerie pe care a făcut-o acest moț sfredelitor și e păcat să nu aflăm și alte lucruri de la un martor a 45 de ani de istorie nescrisă a României”.
Consulul Marian Pârjol, un suporter pasionat al evenimentelor culturale românești, a păstrării si a promovării valorilor românești peste Ocean, a fost încântat că personalitatea și viața domnului Aronescu a fost documentată, deoarece, după cum afirma dânsul, domnul Aronescu este “o valoare necunoscută de foarte mulți pe care o avem în comunitatea românească” și îl caracterizează pe domnul Aronescu ca fiind un “caricaturist de o extremă modestie, [… ] are un spirit ascuțit de a scoate în evidență trăsăturile fiecăruia”, referindu-se epigramele publicate de Aronescu pe parcursul lungii sale cariere de om de litere – epigramist, ziarist, boem. Criticul și istoricul literar M.N.Rusu vede în Aronescu “simbolul noncomformismului românesc sub semnul dictaturii totalitare”, el fiind poate “ultima scânteie a Boemei mondiale” și a rememorat cu nostalgie vremurile apuse în care “ne străduiam prin crâșme, mansarde și alte bombe să gândim pur la ceea ce înseamnă spiritul românesc”.
Trecând la analiza cărții, M.N. Rusu a asociat-o “cu o capodoperă a literaturii române, Craii de Curte Veche, boemii de curte veche în traducerea mea. Craii de curte veche descriau o societate crepusculară, dar anunța și societatea de azi”, exact ca Ultima Boemă. Pe lângă calitatea scrisului și valoarea informațiilor adunate, cartea evocă o perioadă nu foarte cunoscută de mulți români, un curent literar și artistic neprezentat în manualele școlare. În paginile Ultimei Boeme, găsim evocați cu farmec și melancolie pe actorul Dumitru Furdui, actrița Gina Patrichi, scriitoarea Rodica Ojog Brașoveanu, graficianul Florin Pucă și mulți, mulți alții. Prin această carte cititorul capătă acces la o lume aproape dispărută, o lume bogată în creație artistică autohtonă. Așa cum a subliniat și M.N. Rusu “meritul principal al acestei cărți este tema boemei care lipsea din literature română. Nicholas Buda este proprietarul acestei teme pe care o aduce la suprafață. E o carte de referință.”
A fost frumos să îi vedem alături pe autor și personajul principal, ascultând emotionați cuvintele frumoase despre această carte. În timp ce Nicholas a citit un fragment din prefața cărții, domnul Aronescu îl privea atent, cu aerul unui maestru care își urmărește îndeaproape discipolul. A venit și rândul personajului principal sa spună două cuvinte. Zgârcit la vorbă, puțin incomfortabil cu microfonul, discursul lui Costică Aronescu a constat într-o epigramă chiar la adresa dânsului “O fi mare Eminescu /Dar e bun și Aronescu /Eminescu-i un palat /Aronescu-i mansardat” care a stârnit râsul și aplauzele publicului.
In “Ultima Boemă a Micului Paris” Nicholas a readus la viață și în actualitate Boema românească, nu doar prin cuvinte, ci și prin multe documente și poze adunate cu grijă în paginile volumului. Cartea a fost primită cu entuziasm de public, iar autorul și domnul Aronescu au fost sărbătoriți si onorați așa cum li se cuvine.
