gr-11ian08-caric1
gr-11ian08-caric1

Caricatura de Cristian Mihailescu

Poate nu ştiţi, dar România are un nou brand. Numele lui este Ion Ilici Iliescu. Am aflat de curând asta, urmărind pe internet (mare şi minunata tehnică a zilelor noastre!) imagini de la şedinţa celui mai de stânga partid din România, compus din oamenii cei mai bogaţi, prost crescuţi şi interlopi, am numit aici PSD, într-o adaptare a lui Negruzzi pentru zilele noastre, “capul lui Geoană vrem”.
La sfârşit, ecranul monitorului meu s-a umplut de un zâmbet de 20 de centimetri şi fostul, actualul şi viitorul tovarăş, botezat de tata – sau cu prenumele celui ce-a adus fericirea pe pământ sub formă de comunism, vorbesc de Ulianov ăla zis şi Lenin, Iliciul nostru aşadar a anunţat tare şi răspicat că dumnealui nu mai doreşte să deţină nici o funcţie în partid, pentru că este mai mult decât un preşedinte (de onoare), este un brand.
“Hopa!”, mi-am zis în gândul meu, ceva nou. După ce, de-a lungul timpului preşedintele celor două mandate, zice el, eu zic trei dar niciodată n-am fost bun la aritmetică, a fost etichetat în diferite feluri: Ghinion Iliescu, cucuvea, carpă kaghebistă, bunicuţă (întotdeauna m-am întrebat de ce nu bunicuţul?), Ceauşescu doi, iată că individul se gratulează singur şi nu oricum ci ditamai brandul naţio­nal. Prin anii ’90 ne pocnea în ceafă cu limba de lemn învăţată la Moscova prin “sinergia faptelor”, acum ne loveşte în frunte cu aceeaşi limbă de lemn, dar de data asta Made In comunitatea europeană, marcă înregistrată. Nu-i rău, dar să vedem ce ne oferă sub noua siglă? Pentru că noul brand este:
1. Trădător: nu, nu este un cuvânt prea greu. Cine citeşte articolul generalului Pacepa din ultimele numere ale prestigiosului săptămânal New York Magazin, află că prin 1970, tănărul pe vremea aceea, Ilici Iliescu acceptă oferta ruşilor, în aşa-numitul plan Dnestr, într-o posibilă înlocuire a lui Ceauşescu. “Trădare, trădare”, şi-a zis în barbă geniul carpatin, dar să ştim şi noi, drept care l-a mazilit pe neobrăzatul al cărui soare nu răsărise încă într-un post periferic. Mai mult, din articolul citat mai sus aflăm că pe 23 decembrie 1989, acelaşi tov Ilici a cerut intervenţia militară sovietică, adica mai pe înţelesul tuturor, venirea trupelor sovietice pe teritoriul românesc, el fiind gata să le întâmpine cu flori, ca pe vremuri, la sfârşitul lui august ’44, la bariera Vergului. Iar românii, şi nu numai ei, ştiu că odată ce rusul ţi-a intrat în casă, cu greu îl mai dai afară.
2. Criminal: un alt cuvânt tare, dar nu mai puţin adevărat. Pentru cine nu ştie, numărul victimelor răscoalei (cum o numeşte gene­ralul Pacepa în acelasi articol) din decembrie 1989 a fost de 1.030 din care 889 au murit după executarea lui Ceauşescu. Or, cine se lăfaia pe ecranele televizoarelor sau în balconul de la CC, chemând populaţia să apere televiziunea (care, fie vorba între noi, n-a fost liberă nici măcar cinci minute), sau în Piaţa Palatului, masa de manevră şi victime sigure pentru cei ce regizaseră piesa şi care aveau nevoie de sânge, cât mai mult sânge, pentru a-şi legitima puterea. Faptul că mai târziu, cu voia dumneavoastră ultimul pe listă, Ion Iliescu, afirmă că el însuşi a fost ţinta principală şi că împotriva lui “se trăgea din toate direcţiile şi din toate poziţiile”, ne face să ne gândim că între carpa kaghebistă şi brand naţional a cochetat şi cu ideea că ar fi Rambo sau Schwarzenegger. Şi tot la capitolul crimă se înscrie şi incitarea la violenţă a minerilor chemaţi în capitală de patru ori, violenţă soldată cu victime de care nimeni nu mai pomeneşte astăzi nimic.
Şi pentru că oferta brandului să fie completă, vine la pachet cu două anexe: comunist şi mincinos. Nu cred să existe ţară civilizată interesată să cumpere de la noi un asemenea brand. Poate avem totuşi un pic de noroc şi-l achiziţionează vreun preşedinte sau rege de ţară africană. Şi dacă avem mai mult noroc, după ce-şi vor da seama că s-au păcălit, poate-l vor folosi drept condiment de supă, ajungând astfel să concureze celebrul brand al vecinilor noştri de la sud de Dunăre, brand ce şi-a câştigat un binemeritat renume: Vegeta, gospodinele ştiu de ce! Tare mi-e teamă însă, că tot săracii români vor rămâne cu el pe cap, aşa cum se spune din bătrâni: Comunistul îşi schimbă brandul dar opţiunea ba!