Urmărind emisiunile posturilor româneşti de televiziune (cele două „internaţionale”), auzi mereu o serie de critici la adresa a diverse sisteme din România. Ba cel alimentar, ba cel sanitar, ba cel educaţional, ba mai ştiu eu care şi care. Că nu merge bine, că cei care funcţionează în sistemul respectiv nu sunt buni şi uite aşa mai departe. În speţă aş dori să mă refer la serviciul sanitar. Aici trebuie spus că sunt numai cuvinte de laudă când este vorba de SMURD (Serviciul Mobil de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare), în schimb numai critici (cu evidentele aluzii la şpagă) când este vorba de celelalte servicii medicale, ca să nu mai vorbim despre spitale. Ei bine eu aş vrea să mă refer la un caz contrar, întâmplat recent – septembrie, anul acesta la Oradea.
Eram cu soţia la tratament la Băile Felix, în septembrie, când după prima săptămână, spre necazul nostru, într-o noapte, spre orele dimineţii, soţia a făcut un serios infarct cardiac. Am sunat la recepţia hotelului şi în mai puţin de 5 minute şi zău că nu exagerez, a venit o asistentă (probabil de la cabinetul hotelului vecin „Termal” – noi locuind la „Nufărul”), care văzând despre ce este vorba a cerut recepţiei o ambulanţă. N-au trecut 15 minute şi doctorul de la ambulanţă a bătut la uşa camerei.
Când, după primele tratamente aplicate, imediat s-a decretat că trebuie dusă numaidecât la spital, noi amândoi şi soţia şi eu ne-am îngrozit, ştiind ce ştiind de la televizor. Dar n-ai ce-i face, situaţia era gravă şi asta a fost decizia, noi neavând nici un cuvânt de spus. Imediat au luat-o pe un scaun, au coborît-o în ambulanţa care aştepta în faţa hotelului şi direct la Spitalul Clinic de Urgenţă Judeţean Oradea. Noroc că după multe insistenţe mi-au dat drumul şi mie în ambulanţă. Însoţitorului (sau cum se spune acolo „aparţinătorului”) nefiindu-i permis accesul în ambulanţă (cea ce, să fim sinceri, este şi de înţeles).
Am ajuns la spital, unde am fost duşi direct la camera de gardă – urgenţă cardiologie (nu reţin dacă asta este denumirea corectă, dar nu asta este esenţa). Aici m-am cam speriat când am văzut că o dezbracă şi pune pe ea ceva albastru. M-am speriat că o bagă la operaţie, aşa, fără nici un alt diagnostic! Nu! A fost îmbrăcată într-o pijama de unică folosinţă, pentru perioada cât a fost tratată acolo şi până au dus-o la secţia de terapie intensivă-coronar.
Aici, ce-i drept, am avut o altă surpriză. Totul alb, curat, un personal care se mişcă tot timpul. Asistentele şi infirmierele erau permanent prezente la orice pat şi la orice chemare. Este adevărat că în această cameră (sau poate mai corect spus sală) paturile erau despărţite una de alta doar printr-o perdea, camera fiind comună pentru bărbaţi şi femei (era totuşi terapie intensivă!!). Nu pot să nu subliniez rapiditatea cu care se acţiona, ca să nu mai vorbesc de profesionalitatea şi devotamentul cu care erau trataţi toţi bolnavii de aici. Nimeni nu a ştiut că soţia mea este străină, mai ales că vorbea româneşte perfect, deci nu a primit nici un tratament aparte. Mai mult, în prima noapte o bătrână din cameră, care a suferit enorm s-a şi prăpădit. Trebuia văzut cum se chinuiau toţi în încercările de a o salva şi ce durere au manifestat toţi după acea. Tot ce pot să spun este „Zece plus” pentru întreaga echipă de la terapie intensivă coronar, condusă de dna. dr. Katalin Babeş. Nu pot, totuşi, să nu menţionez câteva nume precum dr. Alexandra Cosma, sau asistentele Erzsi, Sorina, Adriana, Crina, care au dat dovadă de multă căldură şi omenie în felul în care se apropiau de bolnavi. La asta trebuie să mai adaug că şi serviciul de ambulanţă, pentru care am numai cuvinte superlative, în cazuri de urgenţă, este absolut gratuit.
Evident că aceleaşi cuvinte de laudă şi apreciere le putem folosi şi pentru secţia de Cardiologie, unde a fost mutată apoi soţia şi pentru tratamentul şi deosebita grijă de care s-a bucurat din partea doctorului Marius Rus. Realmente pentru dumnealui nu ne ajung cuvintele de laudă.
Sincer, nu ştiu cum o fi în celelalte spitale, poate şi în celelalte secţii ale acestui spital, dar în ce priveşte INIMA, Judeţeana Oradea este nu numai ieşită din comun, dar şi excepţională! Mulţumim!!!