Alex Berca
Ucraina – Un punct de vedere geopolitic
Editura: TOP FORM ( 2014 )
Colecţie: GeoPolitica
ISBN: 606-8550-17-6
Oraş: Bucuresti
Limba: Romana
Încadrare: Politologie
Număr de pagini: 157
Preţ: 19.5 Lei (4.66 EUR, 6.04 USD)
Dr. Alex Berca este economist american de origine română;a absolvit ASE – Bucuresti, unde și-a susținut și teza de doctorat în domeniul economic, avîndu-l conducător pe Profesorul Dr. Alexandru Puiu, Rectorul fondator al Universităţii ,,Constantin Brîncoveanu”, Senator de onoare al Universităţii.
În ultimii ani literatura socio-economică și politică s-a îmbogățit cu unele dintre lucrările elaborate de Dr. Alex Berca, și publicate în țară cum ar fi: Crizele economice și ciclicitatea lor (Editura Institutului European/2011) La început de secol (Editura Sedcom Libris/2012), și în prezent lucrarea: Ucraina – un punct de vedere geopolitic (Editura TopForm/2014).
Prin conținutul ei lucrarea doctorului Berca abordează unul dintre cele mai fierbinți subiecte ce au reținut în mod special atenția opiniei publice internaționale în ultimile șase luni.
Tema acestei lucrări după cum este prezentată și de către titlul cărții se referă la conflictul ruso – ucrainean pentru anexarea Crimeei și apoi ațățarea și sprijinul acordat de către Administrația Federației Ruse, grupurilor separatiste din zona de est a Ucraine (Doneț și Luhansk) în conflictul armat cu forța armată ucraineană dornică de a-și apăra independența și integritatea teritorială.
Prin multiple fapte și date statistice Dr. Alex Berca prezintă poziția și rolul Administrației de la Moscova, prin suportul financiar și militar al separatiștilor, sub pretextul inventat al așa ziselor ”discriminări” a populației vorbitoare de limbă rusă, de către administrațiile teritoriale și cea națională de la Kiev.
Falsitatea acestui pretext este dovedită de către autor pe parcursul întregului volum, prin multiple exemple.
Autorul și-a îndreaptat atenția asupra greșelilor pe care le-a făcut și continuă să le facă administrația moscovită prin actul anexării Crimeei și a intenției de re-anexare a Ucrainei la ”Mama Rusia”, – care a fost închisoarea internațională creată de Stalin și urmașii lui – prin folosirea armelor și a mijloacelor de oprimare aplicate de către NKVD/KGB.
Din păcate pentru întregul popor rus, dorința de refacere a Uniunii Sovietice (și de această dată) prin forța armelor, îl orbește într-un asemenea grad pe președintele Vladimir Putin care nu își dă seama de modul în care Rusia se auto-izolează de restul lumii civilizate și de partenerii economici precum și efectele acestei izolări din punct de vedere economic, politic și cultural.
Fosta Secretară de Stat, Dna Madeleine Albright, afirmase în acel moment: Putin a dobîndit un teritoriu, dar a pierdut încrederea!
Prin diverse metode de atragere a unora dintre (foștii) leaderi occidentali (cum ar fi de exemplu fostul cancelar german, Gerhard Schröder), de partea Rusie, Putin încearcă să-și asigure un suport ”oficial” al actelor sale beligerante care sunt total neoficiale, și nerecunoscute ca normale în relațiile internaționale.
Întreaga omenire își dă seama de adevăratele intenții ale lui Vladimir Putin de re-anexare a Ucrainei printre care se înscrie: nevoia de a poseda și folosi resursele x naturale ale Ucrainei, asigurarea cu produsele agricole ucrainiene care au fost o sursă esențilă în hrana populației ruse, asigurarea creșterii numărului de locuitori ai Federației Ruse care este într-o continuă scădere (Ucraina avînd circa 45 milioane locuitori) și alte multe alte beneficii geostrategice.
Formula și sloganul administrației moscovite de pretinsă ”grije umanitară”, de protejare a populației vorbitoare de limbă rusă, este o asemenea demagogie politică pe care cred că nici Vladimir Putin personal nu o crede și cu atât mai puțin guvernele occidentale.
Autorul acestei lucrări face chiar o afirmație privind această ”grije”, așa zisă umanitară, față de populația vorbitoare de limbă rusă, care se pretinde că a fi discriminată.
Ce ar fi dacă – spune autorul, acestei populații ”discriminate”, i s-ar permite să ajungă în Rusia, unde toți ”discriminații” să fie primiți cu flori și pâine cu sare, să li se ofere locuințe, locuri de muncă, asistența medicală și toate celelalte drepturi de care se ”bucură” oricare cetățean rus.
În felul acesta ar dispare riscul discriminării și ucrainienii ar putea trăi liniștiți și fără nici un risc sau supărare din cauza pierderii ”colegilor” ruși.
Un fapt ce poate fi considerat ca fiind destul de curios este acela după care nu sunt prea mulți cei care să accepte această mutare iar suportul Moscovei dat acestor ”discriminați”, care formează grupurile pro-rusești, ce au provocat și continuă să mențină întreaga stare de tensiune socio-politică și economică precum și moartea unui număr de peste 2000 civili nu și-a găsit până în prezent o soluționare favorabilă din partea Moscovei.
Mulți dintre cei din zonele de tensiune ale conflictului ruso-ucrainean au preferat să se refugieze și să trăiască în corturi cât mai departe de zona fierbinte a conflictului armat, dar nu intenționează să plece în Rusia.
Prin tot felul de subterfugii cu o notă mai mult copilărească, decât normală, administrația de la Moscova a cautat să pătrundă în teritoriul Ucrainei; unul dintre aceste mijloace a fost cel al convoiului de circa 200 de camioane acoperite cu prelate albe pe care Moscova îl considera ca fiind un ”ajutor umanitar” destinat populației ruse, când de fapt era un ajutor cu suplimentări de armament pentru rebelii ruși.
După cum au confirmat diversele surse ale mas-mediei internaționale, soluția ”calului troian”, nu a dus la rezultatele scontate de către Federația Rusă.
Asemenea metode folosite în vederea invadării Ucrainei au creat un nou val de acuzații din partea Statelor Unite și a diverselor țări din UE precum și și a diferitelor organizații internaționale.
Din păcate toate încercările făcute până în prezent de către diverșii reprezentanți ai țărilor membre ale UE și a Statelor Unite, de a transforma conflictul armat într-un dialog diplomatic, nu au ajuns la nici un rezultat favorabil pe termen lung.
Diferitele demersuri ale lumii occidentale s-au lovit de deciziile autorităților rusești și în primul rând din partea lui Vladimir Putin care nu renunță la planurile sale de refacere a fostei Uniuni Sovietice.
Mai mult decât atâta, reprezentanții Moscovei afirmau că actualul conflict cu Ucraina se datorește lipsei de dialog cu Ucraina. Nu există însă nici o explicație referitoare la ce diolog se refereau; l este oare vorba de un dialog privind federalizarea Ucrainei, adică transformarea ei în cîteva republici mai ușor de ocupat și de anexat de către ruși?
Un exemplu concludent în acest sens a fost răspunsul Ministrului de externe al Federației Ruse care permanent a negat manifestarea oricăror acțiuni și a ajuitorului separatiștilor din partea Federației Ruse.
Când Secretarul General al NATO, Anders Fogh Rasmunssen, a afirmat că artileria rusă a fost folosită din interiorul țării și din afara granițelor Ucrainei împotriva trupelor ucrainiene, ca răspuns la aceste afirmații, Ministrul de externe rus a spus că afirmațiile Secretarului General al NATO sunt o ”fabulație” și o ”minciună”.
Autorul apreciază că rușinea modului de a dialoga astfel este total nediplomatic și rămâne ca încă o pată la adresa întregii politici rusești.
Fără să mai țină cont de faptul că o mare parte a industriei militare ruse depinde de produsele industriei grele ucrainiene care asigură piesele de schimb și piesele de rezervă pentru avioanele și rachetele rusești, administrația de la Kremlin își continuă acțiunile de hîrțuire a Ucrainei, în loc să accepte a cooperare echitabilă fără nici un amestec în treburile interne ale acestei țări.
Oare nu poate vedea președintele Putin încotro se îndreaptă întreaga sa politică externă?
Într-un dialog recent purtat de către Dna Cancelar Merkel cu Președintele Ucrainei, Dnul Poroșenko, Dna Cancelar Merkel și-a exprimat suportul pe care îl va acorda Ucrainei și tot odată va acorda un ajutor de 600 milioane dolari destinat refacerii infrastructurii distruse în urma confruntărilor armate din estul Ucrainei.
În acelaș mod al unei reale diplomații și a menținerii unor relații preietenești cu Administrația de la Kiev și cu poporul ucrainean, a fost și punctul de vedere prezentat de Președintele Traian Băsescu la Reuniunea Anuală a Diplomației Române (29 August 2014), și care spunea:
”… Voi susține trecerea la o nouă etapă de sancțiuni finaciare și care să vizeze sectorul energetic și sectorul militar.
… Nu mai putem continua să ducem la bun sfârșit contractele pentru echipamente militare pe care le au diverse state ale Federației Ruse, atât timp cât aceste armamente se îndreaptă împotriva democrației, împotriva unui stat suveran, împotriva unui stat independent. Azi e Ucraina, mâine poate fi aricine altcineva.
… în momentul de față, România este țara care are cel mai mare număr de trupe ale Statelor Unite pe teritoriul de pe flancul estic, vorbim de baltici, Polonia, România, Bulgaria, și interesul nostru major este o prezență o forțelor navale NATO în Marea Neagră.
…România trebuie să-și revizuiască imediat politica de finanțare a Armatei, … care trebuie să fie un partener viabil al statelor din NATO”.
Din cele menționate mai sus reiese clar poziția României din punct de vedere geopolitic și geostrategic.
Merită menționat că lucrarea Dr. Alex Berca a primit o deosebită apreciere din partea mai multor personalități printre care se numără:
Domnul Teofil Bauer, Ambasadorul Extraordinar și Plenipotențiar al Ucrainei în România, care în cuvîntul introductiv al cărții spunea:
„Ai deschis o carte cu totul deosebită, extraordinar de atractivă, interesantă și de mare valoare, consacrată Ucrainei – stat amplasat în centrul Europei cu o îndelungată și frământată istorie, cu o cultură multinațională deosebit de bogată, cu un înalt potential științific și purtator de tehnologii de vârf, asupra căruia astăzi este concentrată toată atenția Europei și, practic, a întregii lumi.”
De asemeni, Domnul Corneliu Vlad, unul dintre vechii și binecunoscuții ziariști români afirma tot în cuvântul său introductiv:
Despre realitatea ucraineană de azi, pe cât de tumultuoasă, de complicată și de imprevizibilă, pe atât de necesar de înteles și de explicat, s-a acumulat deja, cu repeziciune, o uriașă producție editoriala. Într-un asemenea trend, în plin elan, se înscrie și cartea de față a universitarului american de origine română dr. Alex. Berca (în treacăt fie spus, deocamdată una dintre foarte puținele contribuții românești în materie). O descriere cuprinzătoare a realității ucrainene sub raport sincronic și diacronic, multidisciplinara, dublată de o analiză stiintifică, nonpartizană, se oferă drept lectură unui public larg, ce include și politicieni, diplomați si specialiști, implicate, într-un fel sau altul în chestiune, dar și pe omul de rând interesat de ce se mai întămplă pe lumea asta tot mai greu de întețes. Autorul cărți proiectează o viziune geopolitică asupra stării de fapt și sinergiilor din Ucraina vecină, insistând pe esential: cum au fost, sunt și mai ales ar trebui să fie gestionate relațiile Kievului cu Rusia și cu Occidentul (de fapt, mai degrabș cu SUA, Germania etc.). Cartea se încheie cu ”unele soluții referitoare la criza Ucrainei” , în care se preconizeaza “o acțiune comună a forțelor NATO” și “descurajarea acțiunilor militare rusești în Ucraina”.
În acelaș mod convingător referitor la publicarea lucrării Dr. Alex Berca, privind Ucraina și situația ei în conflictul cu forțele externe ale Rusiei și cu separatiștii din interiorul țării se înscrie și punctul de vedere al Doctorului Vasile Simileanu, Directorul revistei de Geopolitică din România.
Punctul de vedere al Dr. V.Simileanu confirmă evaluarea greșelilor făcute până în prezent de către Administrația de la Kremlin, considerată de către Vladimir Putin și administrația sa ca o ofensivă a occidentului la frontierele Federației Ruse.
Primirea acestei lucrări a Dr. Alex Berca, în librăriile din țară oferă prilejul completării surselor informaționale existente, cu tematică geopolitică și strategică, cu încă o lucrare de valoare.
