27 ianuarie e zi fără timp, castă şi încercuitoare ca un inel de nuntire, binevenită ca o bunătate în chivotul înnoirilor culturii naţionale, zi a răsăririi razei de genialitate în viaţă de prunc ursit a ajunge cel mai mândru şi iubit actor român. Teatrul, cinema-ul, Florin Piersic sunt nume inversabile infinit în ordine, pentru arta actoriei româneşti urcată, în această triadă, la valoarea uniformă cu iubirea!
Pe 27 ianuarie 2015, ziua aniversară a naşterii actorului Florin Piersic a fost sărbătoare naţională cu finalitate lăuntrică pentru atâţia oameni câţi, dacă ar vota, ar alege preşedintele! Sunt pline de roşu cele două tipuri de calendar al românilor, religios şi laic, sunt pete roşii cu firave raze negre, calendarele înăduşite de atâta solemnitate involutivă şi zile libere, de stat degeaba, dar calendarele sufletului românesc sunt pline de o singură culoare, culoarea iubirii. Cu ea e scrisă ziua naşterii actorului Florin Piersic.
Când este vorba de Florin Piersic, e o lipsă generală de contrazicere între români, rară dacă nu unică din motive fără sfârşit de contre. Iubirea are proprie genialitate, se descoperă în sine, se dezice de intuiţionişti şi logicieni, dar se afirmă şi apără singură, trăieşte din meritul şi din viaţa ei, nu este în zei, zeii sunt în ea, are o complectitudine care îi dă fiinţă, altfel nu e iubire, e părere de iubire. În aceasta se explică de ce şi cum de este atât de iubit actorul Florin Piersic! Fireşte, mult din ce ţine de duhul artei atrage iubirea pentru actorul Florin Piersic, dar e şi un ceva al omului Florin Piersic, dincolo sau dincoace de actor: nu are pe caracter scoarţe ursuze, pe minte aburi de erou olimpian, în gestică alură de statuie…! Nu! Fără să aibă niciunul dintre aceste acoperişuri de aur falsificat, Florin Piersic străluceşte ca soarele!
De aceea, de ziua sa, în zorii anului 2015, interpreta de muzică folclorică Maria Şalaru, cu gingaşii „bobocei” de la Bacău au pornit în zorii împlinirii necrezutei vârste a artistului, din depărtatul Bacău, nenins de o lună şi-acum aşternut pe alocuri cu zăpadă cenuşie, la Bucureşti. Cu flori de la inima lor pe care n-o deschid decât voişia şi iubirea inocentă curată, fără gândul datului la schimb pe ce poate rămâne neîmbolnăvit în om, şi nu rămâne, până la sfârşit: spiritul!
Jucau la Palatul Copiilor din Bucureşti mirabilii actori Florin Piersic şi Medeea Marinescu în piesa „Străini în noapte”. La sfârşitul spectacolului au izbucnit în scenă „boboceii” de la Bacău, întocmai astfel: ca boboceii! Ei şi profesoara care i-a luminat ca să încvolţească frumos înaintea explodării în floare, interpreta Maria Şalaru, adorabila artistă Medeea Marinescu, înflăcăratul public, au cântat maestrului sărbătorit „La mulţi ani”. Un fluviu de sentimente s-a revărsat în sala de spectacol prefăcută estuar al lui. Înlăcrimat, Florin Piersic a strâns în braţe şi la piept „boboceii! În acea singură clipă vibra iubirea toată a lumii. O astfel de clipă aruncă din ea tot ce e accesoriu îmbrăţişării. Ea nu trebuie să fie decât o concizie a trăirilor inimii şi asta a fost!
„Boboceii” de la Bacău şi Maria Şalaru au fost primiţi cu multă curtenie de Florin Piersic şi cu mare mirare de o mare de spectatori care, iată, când nici nu s-a gândit cineva, au aflat că la Bacău sunt copii ce cresc atât de frumos sufleteşte, iar Bacăul însuşi are în ei soli ce duc frumos, curat, cu sinceritate fără umbre, dragostea lui pentru actorul Florin Piersic, pentru actriţa Medeea Marinescu, pentru teatrul românesc darnic de bine sufletesc tuturor.
În urmă cu un an, aceiaşi copii şi aceeaşi sentimentală profesoară, interpreta de muzică folclorică Maria Şalaru, au omagiat-o întocmai de gingaş pe actriţa Medeea Marinescu la ziua ei de naştere, 27 mai, sărbătorită pe scenă la Bacău în aceeaşi reprezentaţie, „Străini în noapte”.
Iată o uriaşă, rară şi romantică exclamaţie a iubirii, într-un scurt refren de glasuri cristaline. Şi iată, Bacăul, a cărui vestire mai cunoscută în lume e supărarea, duce într-o seară aniversară de ianuarie, la Bucureşti, un mesaj ce poartă în el măreţia sensibilităţii moldovenilor din aceste locuri. Şi iată cât de frumos au purtat la destinaţie acest mesaj „boboceii” şi „florăreasa” lor, căci ei, deşi nu au fost trimişi de către nimeni decât de propria inimă, au aprins o rază de faimă a Bacăului în Bucureştiul care, la rândul său nu întoarce decât prin artişti iubirea!
