Declaratiile din ultimele zile ale presedintelui comunist al Republicii Moldova, Vladimir Voronin, trebuie sa fi umplut paharul rabdarii autoritatilor de Bucuresti. Faptul ca Ministerul Afacerilor Externe al Romaniei nu protesteaza vehement la aberatiile “fratilor de peste Prut” dovedeste doar cumpatarea de care da dovada, macar pentru a nu-si compromite sansele de accedere in Alianta Nord-Atlantica (NATO). Daca a tolera insa iesirile necontrolate ale lui “Vladimir Nicolaevici” (cum i se adreseaza apropriatii) e de datoria puterii de la Bucuresti in acest context, e deopotriva de datoria societatii civile din Romania de a sublinia – cu ingaduinta insa – stupiditatea abordarii comuniste de la Chisinau. Intr-unul din ultimele interviuri acordate presei din Moldova (in 12 martie a.c., pentru Infotag), Vladimir Voronin spune – nici mai mult, nici mai putin – ca in spatele actiunilor de destabilizare a tarii sale se afla, alaturi de “interese mafiote si structuri corupte”, interesele “nationaliste si unioniste” ale tarii vecine, Romania. Ca studentilor moldoveni care primesc burse de la statul roman “li se insufla in timpul studiilor mai mult spiritul romanesc decat cunostinte”. Ca scopul Partidului Popular Crestin Democrat (PPDC, adevaratul partid de opozitie la guvernarea comunista moldoveneasca), ai carui cetateni ar fi toti “cetateni ai Romaniei”, este “de a distruge statalitatea Republicii Moldova”. Parca pentru a nu se lasa mai prejos, ministrul moldovean al justitiei, Ion Morei, acuza, in aceeasi zi, alaturi de Romania, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) care – dand castig de cauza Mitropoliei Basarabiei in conflictul cu autoritatile religioase de la Chisinau – ar fi adus Moldova “in pragul declansarii unui conflict etnic si religios, care ar putea avea consecinte imprevizibile”.
Dupa acuzatiile recente de implicare financiara a Statelor Unite ale Americii in demonstratiile anti-guvernamentale de la Chisinau, puterea comunista moldoveneasca a ramas – pare-se, intr-adevar – fara munitie ideologica. Falimentul economic si politic al ultimului stat comunist din Europa (cel mai sarac de pe continent, de altfel!) nu trebuie – la urma urmei – decat sa ne induioseze…
Dragos C. Popa
