Am trăit recent o experienţă extraordinară: printr-o coincidenţă deosebită ziua mea de naştere a căzut de Înălţare şi cineva foarte apropiat sufletului meu s-a gândit să îmi ofere surpriza unui drum la Mănăstirea Ghighiu, aflată în apropiere de Ploieşti. Ridicată acum mai bine de patru secole, în mijlocul unei păduri care făcea parte din legendarii Codri ai Vlăsiei, acolo vin credincioşi din întreaga ţară să se roage la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, adusă din Siria, şi să bea apă dintr-un izvor tămăduitor.
Actuala mănăstire a fost zidită intre anii 1858-1866 şi sfinţită la 31 martie 1866, de către stareţii Eftimie şi Antonie, ajutaţi de mitropolitul Nifon, pe temelia fostei biserici de lemn, construită în anul 1817.
Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, renumită ca icoană făcătoare de minuni, este o culme a artei sacre siriene, venită din părţile creştinilor sirieni, în secolul al XVI-lea. Icoana a ajuns în România în anul 1958, ea fiind adusă de către episcopul Vasilios Samaha şi oferită Patriarhului Justinian Marina, în urma unui vis în care Maica Domnului i-a cerut să îi ducă icoana în acest loc. Icoana a fost adusă din Siria şi depusă în Catedrala Patriarhală din Bucureşti. Se spune că Maica Domnului i-a cerut Preafericitului Patriarh, în vis, să îi ducă icoana siriană la Mănăstirea Ghighiu. Părinţii au hotărât ca icoana să fie dusă la Mănăstirea Ghighiu, unde a început să facă minuni.
***
Trebuie să mărturisesc că am făcut acest drum la Ghighiu în compania Domnului Gică, un şofer care a străbătut peste două milioane de kilometri, el fiind însoţit de soţia sa şi de G., autoarea „acestei surprize deosebite” de ziua mea. Trebuie să mai spun că trec printr-o perioadă foarte dificilă a vieţii mele şi acest drum la Mănăstirea Ghighiu a fost mai mult decât un dar de ziua mea. Despre toate acestea ar trebui să povestesc foarte mult, cum mai importante decât cuvintele sunt faptele, mă voi rezuma să-i mulţumesc Domnului pentru şansa acestui drum, care mi-a adus în suflet pacea şi liniştea de care aveam nevoie şi speranţa că Dumnezeu mă va ajuta să fac ceea ce am de făcut. O zi de naştere începută la Mănăstirea Ghighiu este, desigur, o experienţă unică şi probabil că despre acest lucru va trebui să mai scriu.
