„Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat,
Când te strigă un prieten vei găsi puterea de a-l ajuta…”
– Octavian Paller
Toată viaţa, încercăm să ne facem remarcaţi, încercăm să ne dăm silinţa cât mai mult în tot ceea ce facem, încercăm să fim cât mai sinceri şi cât mai oneşti, încercăm să nu facem persoana de lângă noi să sufere, mai bine acea suferinţă să ne afecteze pe noi. Ne doare să ştim că ceea ce visăm nu se găşeste pe lumea aceasta plină de ură şi de prostie…
Deşi trăim în colectivităţi, avem prieteni, avem apropiaţi, totuşi, nu avem certitudinea că sunt de încredere şi toate acestea pentru că trăim într-o lume relativă, în care sinceritatea şi încrederea nu mai există demult, toate aceste valori au fost înlocuite cu valori perfide, fără sens, fără nuanţă, fără contur…
Mă gândesc că şi o viaţă de un minut, tot o viaţă de om se poate numi. Din clipa în care ieşim la lumină, acea primă clipă ce marchează începutul sfârşitului, începem să trăim. Începem să învăţăm ce este fericirea, ce este dragostea, ce este durerea, ce este încrederea, învăţăm ce înseamnă să fii vulnerabil, învăţăm ce înseamnă să fii pe cont propriu, învăţăm să trăim.
Viaţa se învaţă în fiecare clipă. Ironic, petrecem o viaţă învăţând-o, pentru ca la un moment dat, să putem împărtăşi din experienţa noastră de viaţă celor ce de abia învaţă ce e viaţa…
De ce spun toate acestea? Pentru că doresc să vă prezint un caz care tocmai ne-a fost semnalat în Portugalia.
Cu traista-n băţ prin lume…
Petrică Iliuţă are 42 de ani şi este originar din Banat. Un bărbat încă tânăr, un soţ şi tată model, cum rar mai întâlnim astăzi…
În urmă cu şapte-opt ani încă mai avea puterea să muncească în mină, să aibă grijă de soţia şi cei doi copii. Despre soţii Iliuţă se putea spune că erau doi oameni legaţi printr-o dragoste unică. Oameni simpli, dar cu credinţă şi multă sensibilitate. Doi oameni care au avut împreună vise şi speranţe, doi oameni care şi-au dorit o casă numai a lor, copii, fericire, sănătate şi dragoste…
Dar cum să-ţi împlineşti astfel de vise într-o Românie care s-a dovedit a deveni după 1989 ţara tuturor imposibilităţilor?
De aproape şapte ani, Portugalia a devenit ţara de adopţie pentru Petrică Iliuţă şi familia sa. În primii ani a fost bine, au avut de muncă şi din banii câştigaţi au reuşit să-şi achite casa din România achiziţionată cu ajutorul unui credit bancar.
Un pas uriaş pentru familia Iliuţă, o realizare pe care în ţară nu ar fi reuşit să o finalizeze niciodată.
Dar ştiţi cum e… Era prea frumos ca visele acestei familii să se împlinească rând pe rând.
Dacă în urmă cu şapte ani, Petrică Iliuţă a fost diagnosticat greşit cu reumatism în România, în Portugalia a fost diagnosticat la finalul anului 2006 corect: cancer pulmonar…
O veste absolut şocantă pentru Petrică şi soţia sa, pentru familie. O veste teribilă care a distrus viaţa de cuplu, dragostea şi tot ce a fost mai frumos şi mai nobil între ei. Iar sutele de teste medicale efectuate în spitalele de specialitate din Portugalia au indicat acelaşi diagnostic: cancer pulmonar.
O veste distrugătoare care le-a marcat pentru totdeauna viaţa familiei Iliuţă.
Cu siguranţă mulţi dintre noi ştim ce înseamnă această cumplită şi neiertătoare boală.
Numai o floare…
Stimaţi cititori, din documentele anexate, puteţi afla în întregime drama prin care trece familia Iliuţă în momentul de faţă. Petrică, nu are nici un fel de suport financiar sigur decât o pensie de boală oscilantă din România, insuficientă pentru medicamentele şi şedinţele de chimioterapie pe care trebuie să şi le achite aproape în totalitate.
Georgeta, soţia lui Petrică a intrat în şomaj şi când găseşte munceşte cu ziua pentru a mai putea achita din medicaţia soţului său.
Prieteni, haideţi să fim mai umani pentru o zi mai mult ca oricând şi să încercăm împreună să dăm o mână de ajutor acestei familii.
Vă propun să renunţăm fiecare la una din micile plăceri zilnice. Poate la pachetul de ţigări sau la cafeaua zilnică şi contravaloarea acestora să o trimitem familiei Iliuţă. Fiecare gest al nostru îi va mai prelungi viaţa lui Petrică cu încă o zi, o săptămână sau poate chiar o lună. Cred că merită să renunţăm la micile noastre plăceri pentru o zi de dragul prelungirii unei vieţi.
Din drag cu drag, din omenie pentru un frate român imigrant aflat la o mare răscruce de drumuri. Haideţi să oferim o zi din viaţa fiecăruia dintre noi lui Petrică. Fiecare zi în plus pentru el contează. În fiecare zi se poate bucura de prezenţa familiei sale. În fiecare zi se poate bucura de soare şi flori, de cerul senin al Portugaliei care l-a adoptat…
Dragi prieteni, oferiţi o floare din buchetul vieţii voastre lui Petrică. Numai o floare… Nimic mai mult. Gestul vostru contează…
Kasandra Kalmann-Năsăudean
Date de contact:
Petrică Iliuţă
Telefon: 0035/193 412 1896
E-mail: georgetaportugalia@hotmail.com
CAIXA GERAL DE DEPOSITOS
IBAN: PT 50003505570004018170017
NR. DE IDENTIFICAÇÃO BANCARIA: 003505570004018170017
LISBOA – PORTUGAL
