Suntem de-a dreptul imposibili! Nu ştim cum, dar reuşim cu cel mai pur talent să muşcăm cu cea mai mare poftă din mărul discordiei. Ce contează că este plin de viermi, că este bătut de grindină, că a fost dat cu pesticide! Noi îl luăm cu bucurie şi-l mai dăm şi prin răzătoare să fim siguri că şi copiii noştri vor mânca cu poftă din el. Nu vreau să fac comparaţia cu alte naţii, cu alte locuri, cu alte obiceiuri.
Omul este om şi face la fel oriunde s-ar afla. Problema noastră, a românilor, este că am ajuns să spălăm wc-urile altora, cu zâmbetul pe buze şi să mai şi spunem că avem o viaţă bună, iar dacă ar trebui să spălăm propriul nostru wc, am da din nas, din umeri şi ne-am şifona cum că noi nu putem face astfel de treburi murdare, că nu pentru asta am fost făcuţi şi am stat prin şcoli să ne rupem coatele. De ce? A spăla un wc nu este aceeaşi filozofie ori că o faci în Bucureşti, Vinţu de Sus, Amsterdam, sau Dallas?
Nu staţi mult pe gânduri şi răspundeţi repede şi sincer! V-am prins! Nu aveţi curaj să recunoaşteţi că sunteţi în stare să o faceţi doar pentru că plata nu se face în lei, pardon, iî roni, ci în dolari, euro sau lire sterline! Banul, fir-ar el să fie! Cu cât e mai verde cu atât mai dulce. Munca pe care românul o face la un străin, pentru o cană de supă cu gust de apă chioara (ei da, dar apa din alte riuri decât cele din ţara noastră e mult mai dulce, nu?!) ar putea să-l ridice mult la el acasă, ar putea să schimbe multe şi să ajungă pas cu pas la stadiul vieţii pe care el o invidiază la vecinul de peste hotare!
Cu o floare nu se face primăvara, dar dacă sădim câmpuri întregi, s-ar putea să se vada frumos şi să fie o recolta sănătoasă! Vorbesc în parabole şi nu ştiu de ce. Adevărul este că românul a devenit leneş la el acasă, vrea totul de-a gata, să crească banii in copac, fără ca el nici măcar să ude pomul la rădăcină, în timp ce, dacă pleacă peste hotare, este în stare să facă orice. Absolut orice! De la cele mai murdare munci, până la cele mai normale, ore de nesomn şi umeri puşi la mare încercare, lucruri pe care la el la vatră nu le-ar face nici picat cu ceară! De ce? Credeţi că toate aceste societăţi pe care le credem atât de elevate şi distinse s-au clădit pe nimic? Nu. Tot pe munca omului de loc, iar cei care merg acum să le facă lor muncile murdare, nu fac decât să-i ajute să devină şi mai dezvoltaţi, să le fie viaţa şi mai uşoară, pentru că se presteaza o scalvie modernă; îi imbuibăm pe ei, lăsându-ne pe noi îmbătaţi cu apă rece, cu 2 bani coloraţi în buzunar, crezând că l-am apucat pe Dumnezeu de picioare!
Dacă românul ar munci cu aceeaşi încrâncenare la el acasă, ar ajunge la un nivel de trai de invidiat! Românul e harnic şi inventiv, iar dacă-şi pune capul şi umărul la bătaie, poate ajunge departe, foarte departe. Problema lui este că acum o face pentru alţii, in loc să o facă pentru el, la el acasă. În aceste condiţii, iubiţii mei compatrioţi, nu mai avem voie să plângem că se duce ţara noastră de râpa! Se duce pentru că aşa o laăsăm noi, ca o casă de la ţară, nelocuită, pe care o mănâncă mucegaiul şi pânzele de păianjen! Nu dau cu piatra în nimeni, nu arăt cu degetul, spun doar ce văd în jurul meu şi ce aud, cum cu câtă uşurinţă distrugem ce avem în loc să reparăm, sau să reclădim!
