Cu certitudine, Vasile Sebastian DÂNCU este, în prezent, unul dintre personajele cele mai interesante ale „faunei” politice post decembriste. Chiar dacă, actualmente, este în afara ariei politice, poziţia şi atitudinea sa, mai ales în calitate de membru al controversatului „Grup de
De câţiva ani, ca să se mai menţină în atenţia opiniei publice, Vasile DÂNCU recurge mai mult la meseria sa de sociolog şi inventează, în mod inteligent, evenimente care să contribuie la notorietatea şi prestigiul său. O astfel de „găselniţă” este şi recenta lansare a cărţii sale intitulată „Patrie de unică folosinţă – eseuri de sociologie critică”, lucrare apărută la editura RAO din Bucureşti. La lansarea propriu-zisă a acesteia, petrecută în cadrul ediţiei din acest an a târgului de carte „Gaudeamus”, s-a adunat nu numai toată floarea cea vestită a PSD-ului local (fapt ce demonstrează, cât se poate de clar, că, în pofida aparentelor neînţelegeri sugerate sau speculate de presă,. există în continuare o clară conlucrare între reprezentanţii diferitelor aripi şi aripioare ce se cred a exista la nivelul organizaţiei locale a acestui partid).
Fiind vorba de o personalitate marcantă a Clujului de azi, evenimentul a fost onorat şi de prezenţa unor notabilităţi din cercul actual al puterii, dar şi foarte mulţi ziarişti, atât din presa scrisă, cât şi cea audio-vizuală, iar printre cei ce au prezentat numerosului public prezent această carte s-au aflat şi o serie de reprezentanţi ai mediului academic şi universitar, dovadă incontestabilă a prestigiului de care se bucură autorul în aceste medii.
Cartea lui Vasile Sebastian DÂNCU cuprinde articole şi meditaţii sau interviuri ale autorului pe teme ce privesc realitatea social-politică, culturală, dar şi politică la nivel local şi naţional.
Parcurgând, recunosc destul de grăbit, această carte, nu pot să nu recunosc că, dincolo de abilităţile politice ce l-au făcut cunoscut şi consacrat, prof. univ. dr. Vasile Sebastian DÂNCU este un important om de cultură cu o viziune coerentă şi interesantă, pe care şi-o argumentează substanţial, de la caz la caz, conferind, astfel, textelor lui, atractivitate şi interes pentru cei ce ar dori să le citească.
Fac precizarea că, personal, nu am fost niciodată fan al lui Vasile Sebastian DÂNCU şi că, în repetate rânduri, ne-am situat, politic şi doctrinar, pe poziţii clar adverse. Cu toate acestea, însă, cu onestitate, recunosc calităţile, atâtea câte sunt, ale acestui demers editorial şi cultural al lui Vasile Sebastian DÂNCU.
Nefiind de specialitate, nu voi putea emite opinii legate de valoarea sociologică propriu-zisă a eseurilor, eu fiind mai degrabă atras de opiniile exprimate de omul politic şi de intelectualul angajat ideologic, care a fost şi, cred eu, continuă să rămână, Vasile Sebastian DÂNCU, în pofida situaţiei incerte – în opinia mea – în care el se găseşte în prezent. Multe din textele acestui volum ajută, de altfel, la mai buna înţelegere a motivelor şi raţiunilor unora din faptele săvârşite de el ca politician.
Autorul, în opinia mea, ar vrea, însă, să nu îl percepem în strânsă şi inseparabilă legătură cu trecutul sau politic, ci să îl credităm mai degrabă doar ca fiind pus automat în legătură cu fostul demnitar politic şi de stat şi mai puţin cu profesorul şi sociologul care este.
Unele dintre textele acestei cărţi, pe lângă varietatea de idei de sorginte politică şi doctrinară sau ideologică şi un anumit regret al omului Vasile Sebastian DÂNCU că demersul său publicistic de până acum (aş adăuga eu că şi cel politic propriu-zis ) nu a reuşit să schimbe lumea pe măsura aşteptărilor sale. Sesizăm, în acest sens, un vizibil regret care l-a împins pe autor să declare, în luarea de cuvânt la propria lansare, că ar cocheta cu ideea unei retrageri totale din arena politică, ca o conştientizare a inutilităţii demersului sau publicistic.
Sunt convins că această nouă carte a lui Vasile Sebastian DÂNCU va fi primită cu interesul pe care o merită nu numai din partea publicului larg ci şi în mediile politice. Personal cred că citirea ei de către cei aflaţi în viaţa politică actuală, ii va ajuta foarte mult să nu repete erorile pe care pare să le regrete şi autorul acestei cărţi.
Având în vedere cele spuse de Vasile Sebastian DÂNCU şi mai ales de regretele lui cu privire la neînfăptuirea lucrurilor ce s-ar fi aşteptat să se producă în viaţa politică post-decembristă, trebuie să precizez că m-am simţit oarecum surprins de poziţia abordată de el în prezent, punându-mi întrebarea firească de ce oare, câtă vreme a fost demnitar politic şi de stat, deci, s-a aflat la butoanele puterii, nu a făcut nimic concret şi palpabil pentru a contribui la mişcarea, în sensul aşteptat acum de el, a treburilor publice şi de interes colectiv, nu gregar sau de gaşcă politică, în această ţară şi pentru a fi pe deplin onest, aş vrea să îi reamintesc autorului că, vreme de aproape patru ani, ministrul Vasile Sebastian DÂNCU nu a răspuns cu seriozitatea ce am dorit-o multora din întrebările şi interpelările pe care i le-am adresat, legate de felul în care a înţeles să gestioneze fondurile de la bugetul de stat alocate ministerului pe care l-a condus? Chiar dacă pare tardivă această concluzie, cred că răspunsurile oneste, pe care mi le-ar fi putut da, dar nu a făcut-o, l-ar fi ajutat şi pe el personal şi ar fi contribuit ca astăzi autorul să nu mai plângă ineficienţa poate chiar a propriilor demersuri, în ideea schimbării în bine a lumii de azi.
Adresez, în mod sincer, felicitări autorului pentru acest valoros şi interesant demers editorial şi îmi exprim convingerea că despre politicianul Vasile Sebastian DÂNCU vom auzi şi lucruri bune în viitorul apropiat.