10 decembrie 2009: Președintele Barack Obama și alţi membri ai guvernului participă la acordarea distincţiei “Kennedy Center Honors” unor artiști americani celebri: Mel Brooks, Dave Brubeck, Grace Bumbry, Robert De Niro și Bruce Springsteen. Atmosfera este festivă, fracurile negre se amestecă printre rochiile elegante, totul pe fondul plușului roșu în care este tapisată impozanta clădire albă de pe malul Potomacului.
Fiecare laureat este prezentat de o personalitate a vieţii muzicale, după care un alt artist oferă un scurt recital… Aplauze călduroase urmează de fiecare dată…
Apoi lumina se stinge, numai un reflector slab aruncă o pată de lumină difuză pe scena imensă cufundată în întuneric. În spatele acesteia o mișcare atrage atenţia: o siluetă zveltă pășește agale, cumva plutind deasupra scenei. Mai mult se ghicește decât se vede rochia neagră, din mătase subţire, lungă până la pământ, care unduiește în jurul unei siluete cu forme perfecte. Faţa apare doar ca o pată albă încadrată de o ramă neagră… Părul lung, ondulat, îi cade bogat pe umeri. Din culise, orchestra intonează muzică foarte cunoscută a operei Tosca de Puccini… Silueta începe să cânte “Vissi d’arte”, aria sopranei din actul al doilea… Un freamăt trece prin sală: ”Este Angela Gheorghiu!” și lumea înmărmurește în așteptarea unei performanţe unice…Vocea caldă, plină umple sala mângâind auzul, mișcând simţirile și emoţionând auditoriul… Spectatorii ascultă încordaţi, așteptând, gustând, savurând fiecare mlădiere a sunetului. Aplauze furtunoase mulţumesc atât interpretei pentru performanţa extraordinară cât și organizatorilor serii care au reușit s-o aducă pe Angela Gheorghiu la Washington. Ziarele de a doua zi elogiază “the world’s most glamorous opera star” (New York Sun) și o compară atât cu Maria Callas, cea mai faimoasă cântăreaţă de operă a secolului trecut cât și cu Greta Garbo, femeia misterioasă a cinematografului american (The New Yorker). Încercarea de a-i lua un interviu rămâne o iluzie: artista este deja în avion în drum spre Londra, unde a treia zi apare comentariul “I don’t think I have heard Tosca’s love music more beautifully sung!” (The Times)
Angela Gheorghiu a studiat la Conservatorul din București și și-a făcut debutul internaţional la 26 de ani cântând în opera Traviata de Verdi la Covent Garden, în Londra. Doi ani mai târziu, Sir Georg Solti, unul dintre marii dirijori ai secolului trecut, spunea după o repetiţie: “I was in tears. I had to go out. The girl is wonderful. She can do everything!” De atunci viaţa Angelei Gheorghiu se desfășoară mai mult în avion, călătorind de la un colţ la celălalt al lumii, între sălile de operă sau de concerte una mai renumită decât cealaltă. Ocazii mai sigure de a o vedea pe Angela Gheorghiu sunt spectacolele de la Metropolitan Opera din New York (www.metopera.org / Watch & Listen / Live in HD / Live in HD in movie theater) transmise în sălile de cinematograf din marile orașe ale lumii: în București acestea se pot viziona la Liberty Center în Şoseaua Progresului 151. Se filmează în timpul spectacolului, așa că spectatorul din sala de cinematograf. Se vede chiar mai bine decât dacă ar lua loc într-un fotoliu de la Metropolitan: aparatele de luat vederi transmit şi prim-planuri, pe care spectatorul din sala de operă nu le percepe cu aceiași acuitate.
Opera Boema de Puccini îi oferă Angelei Gheorghiu posibilitatea de a-și etala talentul în toată perfecţiunea lui. Pe lângă vocea de o căldură și elasticitate de neegalat, ea desfășoară un joc de scenă uluitor iar mimica este atât de expresivă încât întreaga adâncime a sentimentelor i se poate citi pe faţă…
Probabil că este nu numai cea mai bună cântăreaţă de operă dar și cea mai desăvârșită artistă din lume la ora actuală.
