Ziua de marți, 6 februarie, nu a fost deloc o zi a celor ”trei ceasuri rele” – cum se spune – ci o zi a bucuriei, a regăsirii / reîntâlnirii cu o Mare Doamnă a literaturii contemporane, pe numele său: NINA MARCU – autoare a ultmului său volum: ”Tango la geamandură” (475 de pagini), lansat în sala Marii Uniri din Palatul Culturii, în prezența unui mare număr de iubitori de carte, prieteni și cunoscuți ai scriitoarei. Evenimentul s-a bucurat de prezența Anișoarei Ștefănuca – manager general al Centrului județean de cultură Prahova, sub egida căruia a apărut această carte (distribuită gratuit), Viorica Ilie – realizatorTVR, Vasilica Ilie – scriitoare și poetă din București, Maria Tănase – producător la Televiziunea Română, Jean Groșescu, cunoscut jurnalist și poet ploieștean.
”Tango”-ul Ninei Marcu se ”dansează” într-un oraș de provincie, unde un reputat jurnalist, Radu Munteanu, ajunge la spitalul de nebuni, datorită faptului că avusese curajul să scrie nasol despre un fost președinte al țării. Aici el stă internat…zece ani, timp în care soția îi vinde apartamentul, ia banii și fuge în lume cu un alt bărbat. Mai mult nu spun, vă las pe dvs, cititorii, să savurați această captivantă carte.
Nina Marcu nu este, însă la prima ”abatere” literară. Prima ei carte, scrisă pe vremea când activa la ”Gazeta de Prahova”, a fost, inițial, un reportaj amplu despre Eroii Revoluției pentru ”Jurnalul Național”, dar pentru faptul că articolul a fost prea lung, i s-a sugerat să transforme materialul într-o carte, care trebuia să apară pe 22 Decembrie 2004. Avea doar cinci zile la dispoziție, inclusiv nopțile, dar cartea a apărut la timp.
Primul roman serios, semnat Nina Marcu, s-a numit ”Cumpăna unei vieți” – roman inspirat dintr-un fapt real petrecut în timpul războiului. A urmat, apoi, romanul ”Trăind clipa”(două volume), cel de-al doilea făcând furori inclusiv peste graniță, prin faptul că acțiunea cărtii a pornit / s-a ”ițit” de la statuia lui Mihai Viteazul, întemeietorul Ploieștiului.
Acum, scriitoarea Nina Marcu lucrează la cel de-al doilea volum al ”Tango”-lui, carte despre care autoare spune: ”Dincolo de tot și de toate, povestea ”Tango la geamandură” se cerea scrisă. Ca valurile mării care, din mijlocul necuprinderii albastre, se cer, mereu și mereu, la mal. Scrie-mă, scrie-mă, scrie-mă, a țipat vreo trei ani povestea asta în urchile și în lăuntrurile, și în eul meu. Scrie-mă! Și am scris-o. Ca să nu sfârșesc răpusă de strigătele ei. Am scris-o! E aici, în paginile acestui volum, dar și în cele ale celui de-al doilea tom, la care scriu încă…”
Cine e, de fapt, Nina Marcu? Este doamna care, în 1992, abandona un serviciu lejer in rețeaua farmaceutică, decisă să intre, ”tropăind”, în lumea presei libere, aflată în plină expansiune. Primul pas a fost o scrisorică de…intenție către mine, director al săptămânalului ”Cheia succesului”, prin care dânsa își exprima dorința de a lucra la acest ziar, impresionată de faptul că era prima publicație din Prahova realizată pe computer, bla,bla,bla…Firește, mi-am dat imediat acordul.
La poarta ”succesului” au bătut multe alte condeie talentate, dornice să devină jurnaliști adevărați, liberi și independenți: Daniel Lazăr, Bogdan Stoica, Cristina Tăsică-Iancu, Ion Teleanu, Simona Uță, Florin Matei, Neli Dincă, Eugen Ionică, Marcel Stavre, Mădălin Neacșu, Cătălin Stoica ș.a. Numai că Nina, cu firea ei vulcanică, a căutat mereu altceva. După încă o escală la ziarul ”Ploieștii”, a continuat cu ”Muntenia Telegraf”, Jurnalul de Prahova”, ”Gazeta de Prahova”…, după care a ”zburat„ spre Capitală: ”Național”, ”Evenimentul zilei”, ”Jurnalul Național”, ”Independentul”, ”Lumea satului”, ”Express Magazin”, ”Formula As” ș.a. Scrisul la ziare nu a mulțumit-o, visul său era să ajungă scriitoare! După ce câștigase cîteva concursuri literare naționale, cineva i-a băgat în cap că scrie precum Camil Petrescu și Mircea Eliade. Daca esta așa sau nu, rămâne să apreciați dumneavoastră, cititorii acestor rînduri.
