La data de 1 august curent, când preşedintele UDMR îşi anunţase o primă dorinţă de separare – cea de Ministerul Culturii pe care îl conducea, mi-am permis să-i scriu despre o situaţie pe care o lăsa nerezolvată: Nu dăduse curs Legii 290/2013 care îl obliga să elaboreze normele de aplicare ale altei legi: cea care instituia „Ziua Limbii Române” la 31 august. Fapt pentru care şi anul acesta, SĂRBĂTOAREA UNITĂŢII NOSTRE PRIN LIMBĂ, urma, cum s-a şi întâmplat, să fie celebrată de toţi cei cu simţire patriotică, în afara instituţiilor culturale pe care Guvernul le lasă în grija miniştrilor UDMR.
Dar iată că o situaţie neprevăzută a făcut ca domnul Kelemen Hunor să nu plece din fruntea Ministerului Culturii, conducându-l în continuare, dar tot fără a elabora normele de aplicare prin care, la data de 31 august situaţia s-ar fi normalizat, iar această sărbătoare de importanţă naţională pentru toţi românii s-ar fi desfăşurat la amploarea pe care o presupune.
Acum, la 50 de zile de când încă mai este Ministru al Culturii fără să poată spune că nu i-a fost sesizată respectiva obligaţie legislativă, preşedintele UDMR vine cu o altă declaraţie separatistă: Nu cea de Ministerul Culturii unde, fără să se mai separe, a continuat să nu-şi îndeplinească obligaţia legală pe care am avut onoarea să i-o amintesc, ci una unde, în 97 de capitole, prezintă statutul unei regiuni separate pe care o descrie ca: „o regiune autonomă în care cetăţenii vor fi egali”, ca şi cum ar şti domnia sa ceva cum că în restul ţării nu prea suntem. Sau că nu prea e evidentă această egalitate de vreme ce, nici măcar normele de aplicare ale unei Legi cum e cea pomenită, nu au ajuns să o prevadă.
Fapt pentru care m-am gândit că luarea la cunoştinţă a obligaţiei sale privind Legea respectivă are măcar vreun ecou în documentul despre prezumptiva autonomie care se vede că l-a preocupat într-atâta încât n-a mai dat atenţie altor obligaţii. Am studiat cele 97 de capitole ale statutului de autonomie propus de domnia sa, am văzut cum a inventariat cu grijă patrimoniul pe care vrea să pună stăpânire, am remarcat chiar şi faptul că vrea să facă jumi-juma cu încasările Loteriei Române şi să-şi transfere justiţia unei Curţi de Apel în ogradă proprie; dar, despre ce i-am scris eu, nu suflă nici aici vreo vorbă.
Şi, zău, tare aş fi vrut să-mi dau seama cum prevede un asemenea document despre care tot dumnealui pretinde că nu e separatist, modul în care, într-o asemenea regiune autonomă din corpul României, va fi sărbătorită an de an Ziua Limbii Române.
Dacă n-a avut timp să gândească ce norme de aplicare dă Legii în toată ţara, măcar pentru o asemenea regiune pe care o are la inimă, ar fi putut s-o facă!
Spre cinstea Guvernului din care face parte; ba, chiar am impresia că încă îl viceprezidează.
Iar, pentru eventualitatea că dorinţa domniei sale de separare nu este reală nici măcar în ce priveşte Ministerul Culturii, reproduc în anexă scrisoare din 1 august.
anexă:
SCRISOARE DESCHISĂ DOMNULUI KELEMEN HUNOR
la 1 august 2014
SAU CE MAI EXISTĂ ÎNTRE CONFRATE ŞI CONCETĂŢEAN?
Este vorba, Domnule Ministru, sau Domnule Preşedinte, de un confrate al Dumneavoastră scriitor mai bătrân care semnează aceste rânduri, dar şi de concetăţeanul Dumneavoastră, de asemenea mai bătrân, a cărui inimă dăruită limbii române şi nevoii ei de afirmare nu a găsit nici o alinare ci, dimpotrivă, mai multă durere şi suspin pe parcursul ministeriatului la care renunţaţi astăzi. Aşa că, între condiţia de modest confrate şi cea de egal concetăţean care Vă sunt, există, în ori ce caz, această dată de 1 august 2014 când toată ţara V-a ascultat declaraţiile publice prin care Vă încheiaţi mandatul de Ministru al Culturii şi cel de Vice Prim-ministru al Guvernului. Vice Prim-ministru, exact pentru aceste probleme culturale, spirituale şi de afirmare ale României în care trăim cu toţii şi cu tot respectul unii pentru alţii.
Ca să intru direct în subiect, fiind implicat de mulţi ani de zile în eforturile de a stabili în mod statornic o Sărbătoare a Limbii Române care să ne unească pe toţi vorbitorii ei şi pe toţi creatorii spiritualităţii ei, am pledat cu perseverenţă pentru legiferarea Zilei Limbii Române dar, în acelaşi timp, alături de toţi oamenii, publicaţiile, instituţiile şi organizaţiile societăţii civile care m-au sprijinit, am organizat manifestări vreme de ani de zile, până când, în aprilie trecut a fost promulgată Legea 53/2013. Ba chiar şi după această promulgare, întrucât nu existau instrucţiuni de aplicare, iar oficialităţile refuzau birocratic să se angajeze, tot împreună cu organizaţiile societăţii civile, cu susţinerea din presă şi a autorităţilor locale de simţire patriotică, spre cinstirea acestei Legi, am organizat anul trecut multe manifestări în localităţile ţării şi o amplă manifestare centrală pe Valea Prahovei, aflată în legătură internet cu organizaţii culturale ale românilor de pretutindeni şi în legătură sufletească directă cu participanţii care au venit de peste graniţe spre a sărbători cu noi evenimentul. Un eveniment al cărui cântec, devenit imn, dumneavoastră ca poet nu puteţi să nu-l apreciaţi: „Ne cheamă Sfinxul din Carpaţi / Să fim alături fraţi cu fraţi / În miezul ţării noastre sfânt / La ceas de mare legământ!”…
Dar, nu numai ca poet, stimate confrate Kelemen Hunor, ci şi ca Ministru al Culturii în două dintre guvernele României, sunt convins că apreciaţi ţinuta cultural-patriotică prin care acest imn lansat de noi consacră un asemenea eveniment de importanţă naţională: „…Cu sufletele-alăturaţi, / De-aici spre patru zări zburaţi / Spre fraţii ce-n străin pământ, / Ţin rădăcina prin cuvânt / Şi-ntinse aripi ce vâslesc / Spre tot ce-i graiul românesc./ Spre tot ce-avem mai bun, mai sfânt / Clădit şi-n piatră şi-n cuvânt. / Cuvântul românesc, rostit / În slujbe de altar sfinţit / Prin nobili ctitori, mari bărbaţi, / Eroii noştri legendari, / Semeţi, viteji, cu braţe tari, / Încununaţi / Cu creste de Carpaţi!”…
Iar, ca om care aţi dat dovada răspunderii ce V-a făcut să demisionaţi din ambele înalte funcţii guvernamentale pentru a candida la cea supremă, de prim şi mare fiu al României, ales în fruntea patriei noastre străbune spre a-i garanta progresul şi spiritualitatea, cultivând idealul dintotdeauna al românilor, iarăşi nu se poate să nu vibraţi la o chemare precum aceasta care evocă tocmai funcţia pentru care vreţi să candidaţi: „Ne cheamă Sfinxul din Bucegi, /Simbol de voievozi şi regi / Ce-aici românii i-au avut / Din cel mai depărtat trecut! / Pe munţii româneşti urcaţi / Sub semnul magic din Carpaţi, / Pecete-adâncă, din bătrâni / Peste suflarea de români.”…
Sunt sentimente sincere şi fireşti pe care dumneavoastră, ca poet, nu aveţi cum să nu le înţelegeţi; şi, dacă ar fi vorba doar de afinităţile noastre literare, chiar mi-aş exprima speranţa că le veţi traduce cu toată măiestria Dumneavoastră poetică, pentru a le face cunoscute şi-n alte limbi.
Dar, cum spuneam la început, prin faptul că nu suntem doar confraţi, ci şi concetăţeni – eu unul de rînd, Dumneavoastră înalt demnitar – decizia Vă aparţine. Aşa cum anul trecut a aparţinut unui ministru de penibilă amintire, a cărui miopie politică ne-a lipsit de orice sprijin. Din fericire, acest cântec nu a răsunat în gol: chemarea lui a adunat zeci de mii de oameni, iar versurile lui s-au cântat în toate localităţile şi comunităţile româneşti care au pus în aplicare legea, înainte de a o face Guvernul, multe ministere motivând că nu există norme de aplicare. Aşa că, pe lângă organizarea manifestărilor de anul trecut doar cu sprijinul societăţii civile, am străduit până ce Parlamentul a luat încă o măsură legislativă: Legea 290 / 2013 apărută în Monitorul Oficial din 14 noiembrie, care prevede: „Art.II.- În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Ministerul Culturii va elabora normele de punere în aplicare a Legii 53/2013 privind instituirea Zilei Limbii Române, astfel cum a fost completată prin prezenta Lege”.
Din păcate, iubite confrate şi concetăţean Kelemen Hunor, de la 14 noiembrie 2013 până astăzi au trecut 261 de zile iar aceste norme nu există, fiind blocate pe parcursul întregului Dumneavoastră Ministeriat. Pentru că, în iarna trecută, antecesorul Dumneavoastră în fotoliul de ministru a luat în consideraţie memoriul pe care i l-am adresat în legătură cu această nouă Lege şi l-a dat în lucru Direcţiei de Politici Culturale care, la 13 februarie 2014, cu adresa nr.532, chiar ne-a solicitat sugestii cu care să completeze proiectul de act normativ, pe care a început a-l alcătui astfel, spre a fi supus aprobării. Iar această aprobare Vă revenea Domniei Voastre, care tocmai reajungeaţi în fruntea Ministerului Culturii.
Ei bine, iată că aţi petrecut mai multe luni în fruntea acelui minister, perioadă în care demersul a rămas blocat, cu toate că, în calitate de Vice Prim-ministru care giraţi întregul sector, nu se poate să nu vă fi ajuns pe masa de decizie şi un alt memoriu, pe care l-am adresat Primului Ministru în legătură cu manifestările proiectate pentru anul 2014. Proiecte ce se pot realiza mai ales dacă intră în funcţiune respectivele norme de aplicare.
Nefericirea a fost că ele au rămas blocate la ministerul pe care cu onoare îl conduceaţi. Iar astăzi, printre declaraţiile făcute de Domnia Voastră în legătură cu noul ministru pe care îl propuneţi, nu am văzut măcar vreo intenţie de a-i lăsa lui, în continuare, această îndatorire, cu toate că termenul limită prevăzut prin Lege este depăşit, dacă calculăm bine, cu 171 de zile, iar noi intrăm în luna în care, tot prin Lege, Ziua Limbii Române urmează a fi sărbătorită cât se poate de oficial.
Întrebarea care se pune este: „În ce mod se va face această sărbătorire dacă, abuziv, ministerul pe care l-aţi condus, nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a elabora normele de aplicare?!”
Desigur, noi, societatea civilă, alături de confraţii din presă, de instituţiile şi autorităţile locale conduse cu simţire patriotică, vom face aceasta Şi vă spun foarte clar de ce: 1.Pentru adevărurile istorice despre devenirea, fiinţa şi cultura noastră care se atestă prin limbă;
2.Pentru cinstirea viziunii poeţilor şi cărturarilor noştri care au cântat întotdeauna „ Limba ce-o vorbim”;
3. Pentru că multe ţări ale lumii au o zi în care îşi cinstesc fiinţa naţională tocmai prin expresia ei în limba naţională şi, chiar în jurul nostru Turcia şi Ungaria sunt un exemplu în acest sens; iar generozitatea recentelor fonduri puse la dispoziţie de Putin pentru propagarea limbii ruse în lume, demonstrează chiar mai mult decât atât.
4. Pentru că, dintre toate ţările europene care au suferit de pe urma pactului Ribbentrop-Molotov şi a Zidului Berlinului şi chiar dintre ţările lumii, în afară de coreenii care pretind că o fac din proprie voinţă, suntem singurii care am rămas împărţiţi în două state, limba fiind liantul cel mai puternic pentru a ne ţine împreună într-o cultură comună. Adică, spre deosebire de alţii, limba ne este şi salvarea de la pieire ca naţiune.
Dumneavoastră, care vă pregătiţi acum să Vă puneţi candidatura la preşedinţia acestei ţări, nu aveţi cum neglija idealul ei de unire care dăinuie dintotdeauna şi nu se poate stinge vreodată; aşa că orice soluţie în această direcţie, chiar şi paleativul unităţii prin limbă şi trăirii sentimentului de comunitate prin limbă, provin din vrerea acestui popor pe care Vă pregătiţi să-l conduceţi. Şi, dacă doriţi într-adevăr să-l conduceţi, desigur că n-o faceţi spre a-l conduce iar într-o fundătură, ca şi inconştienţa egolatră a actualului preşedinte!
Noi vom face şi anul acesta tot ce ne stă în putinţă. Ne vom înarma cu gândul că „Ne cheamă Sfinxul din Carpaţi / Să fim alături fraţi cu fraţi…” şi, nepărat, VOM FI!… Vom fi alături şi vom sărbători cu toate forţele noastre de societate civilă această Zi a Limbii care ne face părtaşi la o cultură, o spiritualitate şi o civilizaţie comună, adică exact arealul pe care îl ocupa fosta Dumneavoastră funcţie de Vice Prim-ministru al Guvernului căruia mereu noi i-am adresat rugăminţi rămase fără răspuns. Vom realiza cum vom putea mai bine şi cu mai multă forţă intelectuală toate manifestările la care ne-am angajat sau spre care ne îndeamnă sufletul. Pentru că noi afirmăm un lucru pe care conştiinţa Dumneavoastră de scriitor nu poate să nu-l aprecieze cu sensibilitate, susţinâţndu-l şi prin glas de poet şi prin discurs de politician benign acestei ţări: „… Şi să rămânem veşnic fraţi / Bând apa vie din Carpaţi, / Aici, la Sfinxul din Bucegi, / Unde-am avut preoţi şi regi. / Şi o Credinţă am avut / Din veac de mare început; / Iar nimănui n-am făcut rău, / Crezând în Bunul Dumnezeu / Care, cu noi, Va fi mereu! / Va fi mereu!”…
Da: Înarmaţi cu o asemenea simţire la care V-am dori părtaş, noi vom asigura şi anul acesta sărbătorirea, chiar şi fără ajutor oficial. Dar e normal, oare, ca Statul, Guvernul, să nu facă nimic, în ciuda faptului că există două legi, promulgate una după alta, tocmai spre a impulsiona avântul civic prin care Ţara îşi asumă o asemenea sărbătoare, chiar dacă unii încearcă să o saboteze?!
Din acest motiv, stimate confrate şi concetăţean Kelemen Hunor, am ascultat cu sufletul la gură, atât motivaţia demisiei Domniei Voastre, cât şi gândurile adresate înlocuitorului pe care Vi-l propuneţi, tocmai în speranţa de a găsi şi un asemenea îndemn către el. Dar nu am găsit, la fel cum, pe toată durata ultimului Dumneavoastră mandat ministerial, măsurile începute de antecesorul Dumneavoastră au fost stopate.
Şi, zău, mă mir cum, în aceste condiţii, mai puteţi să Vă doriţi a fi candidat la Preşedinţia României!…
Nu Vă acuz; V-am spus că V-am urmărit cu atenţie: Aţi fost modest ca pretenţii şi V-aţi motivat candidatura numai sub semnul frivolului joc politic: „De a putea pune condiţii în turul doi, celui pe care să-l susţineţi mai departe”.
Dar la întrebarea „ pe cine veţi susţine?” aţi avut, iarăşi, un răspuns franc: „Nu dau nimănui cec în alb; vom negocia”…
Ce veţi negocia, Domnule Hunor, ca să-l susţineţi, la modul mercenar pe viitorul preşedinte? … Ce altceva veţi putea negocia decât, iarăşi, nişte posturi de miniştri?!… Veţi negocia şi, sunt convins că, prin şantajul care stă la baza compromisului politic, veţi obţine iarăşi Ministerul Culturii.
Da; îl veţi obţine. Politicienii noştri se consideră deştepţi dacă ţin pentru ei ministerele economice, de la care pot stoarce; şi negociază cu alţii ministere menite să producă altceva decât bani: Viitorul spiritual al ţării, cel educaţional sau cel al sănătăţii publice, s-a dovedit a nu conta pentru ei. Acesta este un adevăr pe care Dumneavoastră îl ştiţi şi, de asta, vreţi să negociaţi. Poate numai, dacă nu aveţi alt interes: Acela de a se bloca în continuare asemenea iniţiative de afirmare naţională, de importanţa cărora se vede că nu sunt conştienţi contemporanii Dumneavoastră din viaţa politică.
Îmi pare rău, Domnule Kelemen Hunor: Miza e prea mică!… Ar fi mai loial din partea Dumneavoastră să nu candidaţi. Să nu terfeliţi cu asemenea calcule meschine ideea, totuşi încurajatoare pentru români: Cea de a-şi alege un alt fel de preşedinte!
