Văzând că în cei 27 de ani scurşi de la Decembriadă lucrurile merg din prost în mai prost (economia culcată la pământ, ţara scoasă la mezat, datoria externă de circa 100 miliarde dolari, moralitatea şi educaţia în cădere liberă, tâlhăria şi ciocoizarea în necontenit progres, sărăcirea devenită un fenomen de masă), tot mai des românii minţiţi şi dezorientaţi se întreabă cu năduf: „Unde sunt cetăţenii capabili şi oneşti ai acestei ţări? Că doar nu ducem lipsă de asemenea oameni. Atunci de ce stau deoparte?!…”

 

Da, România postdecembristă nu duce lipsă de oameni cinstiţi şi înzestraţi de la natură. Dovadă că aproape patru milioane de compatrioţi şi-au luat lumea în cap în perioada postdecembristă (cel mai masiv exod din întreaga istorie a românismului!), dintre care mai multe zeci de mii sunt specialişti de mâna-ntâi; dovadă, totodată, că cei mai galonaţi dintre studenţii noştri sunt racolaţi încă de pe băncile facultăţilor, în principal ale celor de stat, de către guvernele şi companiile occidentale, astfel că-i deja o cutumă ca România din ce în ce mai săracă, inclusiv prin această neîntreruptă hemoragie de materie cenuşie, să-i îmbogăţească pe cei putrezi de bogaţi.

 

Mă rog, o atroce consecinţă a democraţiei originale, implantată pe aceste meleaguri binecuvântate de Dumnezeu şi pângărite de neoameni, o democraţie în care majoritatea este sistematic umilită şi jefuită de o minoritate găunoasă (românii get-beget, ireversibil marcaţi de răbdarea prefăcută în resemnare, admit să poarte în continuare, spre luminiţa de la capătul interminabilului tunel, jugul impus lor prin ticăloasele înţelegeri politico-financiare dintre străinii corporatocraţi şi alogenii ce-şi zic buni români)…

 

Tocmai aici este buba: De la sfârşitul celui de-al doilea război mondial şi până în clipa de faţă, atât de bogata societate românească în omenie şi frică de Dumnezeu, a cunoscut seria neagră a unor epurări/încercări (planificata decimare a intelectualităţii interbelice şi a gospodarilor satelor în perioada teroarei bolşevice, expatrierea evreilor şi saşilor, fuga în Occident a românilor sătui până peste cap de „raiul” comunist, uriaşul exod postdecembrist), toate aceste hăuri de inteligenţă şi moralitate fiind la repezeală umplute cu lichelism şi bădărănie.

 

A nu se uita că este nevoie cam de trei generaţii pentru izvodirea unui intelectual veritabil. Cum procesul de degradare socială continuă şi în zilele noastre, se cheamă că românii mai au de aşteptat câteva decenii până când hâitul edificiu al semidocţilor şi falşilor culţi va fi pentru totdeauna înghiţit de neant sub presiunea istorică a demnităţii şi bunului simţ. Fireşte, dacă românii vor refuza pe viitor să fie transformaţi în cobai…

 

Vasăzică, nu numai că actuala societate românească este extrem de bolnavă în plan moral-spiritual (adevărata cauză a profundelor crize care o macină), dar este bine cunoscut faptul că pe aceste meleaguri, potrivit dictonului „Cine nu-i cu noi, este împotriva noastră, şi atunci trebuie neutralizat”, niciun om credincios şi cinstit nu face mulţi purici în făcătura numită politrucianismul postdecembrist!

—————————–

George PETROVAI

21 octombrie 2016

Sighetul Marmaţiei