TEXAS
În Ciudanovița, peste drum de blocul unu erau așezate cinci barăci și locul acela era numit Texas de locuitori. Îmi amintesc că mă jucam cu doi băieți, Emilian și Costică, încercam să culegem nuci din cei doi nuci mari și bătrâni din apropierea barăcilor. Erau două poduri care treceau peste un râu mic numit Jitin în Texas, un pod era așezat lângă blocul unu, iar celălalt pod era așezat în apropiere de blocul A. Vara ploua și-mi plăcea să stau pe pod și să privesc în apă într-un punct fix, aveam senzația că podul plutește, că podul este un vas mare de război și că distruge tot ce-i iese în cale. La celălalt pod am avut parte să văd ceva extraordinar, un șarpe hipnotiza o broască care scotea un sunet deosebit, broasca sărea și cu sarituri mici mergea drept în gura șarpelui. Am luat o piatră și am lovit în apă, broasca imediat a reușit să fugă.
Toate dealurile erau ale mele, mă jucam doar cu verișorul meuValerin care era mai mic decât mine cu câteva luni. Îmi amitesc că mergeam și jucam fotbal și făceam judo cu el pe niște rămășițe de fân. Începuse să vină foarte mulți la mină pentru că se căștiga foarte bine. La blocul A, pe un perete vopsit în alb mergeam cu alți copii să vădem micile povești făcute de Benoni care rulau pe perete. Nu erau posturi TV, erau doar tranzistoarele Neptun și Albatros, așteptam cu nerăbdare să vină duminica să pot asculta la Europa Liberă muzica prezentată de Cornel Chirac, era prin ani 1967, peste trei ani prezentatorul avea să plece sus în stele.
Credeți că viața era monotonă în Ciudanovița dacă televiziunea nu luase amploare? Vă înșelați. Ciudanovița avea cinematograf, avea club, avea echipă de box, avea echipa de fotbal “Voința “. Toți așteptam să vină sâmbăta să putem să mergem la cinematograf, prețul unui bilet era de doar 1,50 lei si proiectionist era Ben iar sotia doamna Mioara caserita, tanti Veronica ne rupea biletele, ecranul era aproape panoramic. Pâinea se dădea la cartelă și vânzătoare era doamna Chira, la alimentară era vânzător nenea Stelica. Punea multa hartie la salam ca sa traga cantarul. Intr-o zi a lovit cu Dacia un om si-a intrat la puscarie.
Am început școala 1-4 la școala de peste drum de blocul 20 și 21, aveam învățătoare pe doamna Iulia. Clasele 5-8 le-am făcut la școala mare unde aveam profesorii: limba română – doamna Dogaru, desen – Călin Ioan, matematica – Popescu Dorel, istorie – Sperlea Dorel, fizica și matematica – Manda, geografie – Popescu Gabriela, educație fizică – Dogaru, franceza – Surulescu. Eram copil și mergeam desculți, îmi plăcea nisipul ferbinte pe drumul către izvor, alergam și eram fericit de zilele minunate de vară care doream să nu sfârșească niciodată, doream să rămân copil, să fiu fericit cu dealurile mele și stânca aceea mare, minunată, credeam că nu o să ajug la ea niciodată dar mă înșelasem…
