Era o zi de mai, când lumina se prăvălea în cascadă peste durerea livezilor înflorite iar întreaga natură respira sub povara verde a pământului. O imagine trimisă din Ţara Soarelui Răsare, amintind de stampele japoneze, ne sugerează că globul pământesc sărbătoreşte culorile spectrale. Era aşadar, o invitaţie la o importantă expoziţie, de carte, arte, reviste culturale, ce declanşa ritualul japonez al unui concurs. Am dat curs invitaţiei gândindu-mă în acelaşi timp cu teamă la concurenţa celorlalţi de peste mări şi ţări. (Elisabeta IOSIF – Prefaţă la o poveste japoneză)
Povestea concursului „Japanese Golden Week” şi premiaţii acestuia
Asakusa – un oraş nipon, misterios şi plin de farmec, un oraş căutat, de turiştii din întreaga ţară, dar şi de cei din afara ţării. Cu o mulţime de temple şi grădini superbe, Asakusa mai păstrează ceva din parfumul şi farmecul vechii capitale – Edo (Tokyo de azi).
Dintre milioanele de locuitori ai capitalei – Tokyo, oraş aparţinând mai mult viitorului decât prezentului, un japonez – Shinya Inoguchi şi o româncă – Cristina Cărbune- Inoguchi, soţ şi soţie, s-au gândit să managerieze un concurs: „ART 6 LIFE” în cadrul „Japanese Golden Week”. Gândul ei a fost acela de a prezenta, soţului şi prietenilor japonezi, frumuseţea meleagurilor natale, dar şi cultura ţării de origine – România.
Intenţia lui a fost de a înlesni împlinirea dorinţei soţiei, dar şi de a se „lăuda”, în faţa tuturor, cu Romania – ţara pe care el o admiră, printre altele, şi pentru că aici s-a născut marea sportivă Nadia Comăneci („Micuţa Floare de Lotus”) şi, desigur, soţia sa. Dorinţa amândurora a fost de a crea o punte între cele două grandioase culturi, dar şi „cunoştinţa” între artiştii japonezi (câţiva la număr) şi artiştii români, fie ei… pictori, graficieni, poeţi, prozatori şi fotografi (pentru început doar câţiva). Şi, ca la orice început au existat multe, foarte multe emoţii şi de o parte şi de cealaltă.
Limba japoneză are 4 alfabete, dacă punem la număr şi „romaji”, iar limba română este melodioasă şi plină de culoare. Cât de bun traducător trebuie să fii… ca să poţi exprima muzica ei într-o limbă ca cea japoneză – clară si precisă?! Am încercat, alături de traducător, să metamorfozăm „florile de pe iia românească” a limbajului artiştilor români, în precizia sabiei samuraiului… a limbii japoneze.
O românca şi un japonez, spuneam… Iubirea şi Armonia adăugându-se Cunoaşterii şi Prieteniei, toate refugiindu-se în taina Cuvântului… cu speranţe, vise, împliniri şi uneori… chiar şi în dezamăgiri. Dar şi ele fac parte din natura omului, altfel, poate, nu am iubi atât de mult viaţa.
Shinya şi Cristina sunt două simboluri, unul reprezintă Ţara Soarelui Răsare, iar celălalt România. De aceea, pe diplome, apar drapelele ambelor ţări. Este greu de exprimat, în cuvinte, frumuseţea, emoţiile şi surprizele oferite de juriu.
Ca o concluzie, totuşi, pot spune că artiştii români prezenţi au impresionat nu numai juriul, dar si publicul cititor…