Informații compilate de Valentin-Claudiu DOBRE, extrase parțial din lucrarea literară
“ȘAPTE MICRODETECTIVI PRIN MEANDRELE ISTORIEI. ZORII”, Colecția Zidul de Hârtie,
București 2017, ISBN 978-973-0-25915-5
Preambul: Când e vorba de Sighet, poate fi vorba de alte localități decât Sighetu Marmației și Sighetu Silvaniei ? Ar putea să fie vorba despre Szeged din Csongrád ? Primul act cunoscut de atestare a localității Sighetu Marmației este considerat actul de confirmare din 14 mai 1326 al episcopului de Esztergom acordat preoților de a strânge zeciuiala din Câmpulung, Teceu, Visk, Hust, Sighet.
Și totuși, în actul din 1231 dat de regele Andrei al II-lea (Documentul 211 în română și latină din lucrarea Roller <coordonator>-“Documente privind istoria României. Veacul XI, XII și XIII. C. Transilvania. Vol. 1 <1075-1250>”, Ed. Academiei RPR, 1951) e redat astfel: <Prima igitur meta silve Keykus, secundum assercionem prenominati pristaldi Hunt, incipit a parti orientali a monte, qui Guthonchousa digitur, et vadit per berg ad plagam septentrionalem in caput Maramors, ibi tenet metam cum rege; hinc progreditur et circuit capita cuius dam fluminis nomine Nogyzor, et vadit per berch tenes metam cum comite Myka cum silva Hygus nomine; inde procedit per berch at plagam occidentalem, et circuit capita duorum rivulorum Mysuch nomine, procedensque per magnum spacium tenet metam cum genere Cuplon; inde eundo per magnam terram per berch in Bik pervenit ad locum qui Mogoslyget digitur, ita ut Bik remanet dictis generibus Cuplon, Lyguet vero ad terram Keykus; inde eundo per berch in longum, et peracto berch descendit in nemus, et in loco ubi minor fluvius Mysuch deficit, cadit in aquam Zomus, et ibi terminatur.> Textul lat. (transumpt din 1397) la Wenzel XI, p. 230-234 (actul prezintă semne de suspiciune conform Szentpéteri, Regesta, nr. 471).
Pare a fi descrisă actuala limită dintre județele Maramureș și Satu Mare. Denumirea pădurii Keykus se regăsește în oiconimul Chechiș-Maramureș; Maramors ar fi Mara; apa Nogyzor ar putea fi Săsar; monte Guthonchousa ar putea fi masivul Gutâiul; cele două râuri Mysuch ar putea fi Băița și Nistru care se varsă în Someș (Zomus din text), Bik e regăsit în oiconimul Bicău-Satu Mare, iar Cuplon în oiconimul Căpleni/Kaplany-Satu Mare (la sud de apa Crasnei). Atunci, așa zisa <luncă înaltă>, căci lyguet/lyget semnifică luncă ar fi chiar zona de pe valea Marei cuprinzând Iapa, Valea Hotarului, Valea Cufundoasă, Lazu Baciului. Adică Sighetu Marmației. Altfel spus, Mogoslyget în actul din 1231. (Deși un Magosliget regăsim în Szabolcs-Szatmár-Bereg la granița cu Ucraina, descrierea corespunde Sighet).
De asemenea, prin actul 198 datat 1230 din aceeași lucrare, Andrei al II-lea acordă oaspeților teutoni (germani) din Satu Mare de pe Someș (sosiți sub oblăduire reginei Gisela/Keysla) mai multe privilegii și le dăruiește o moșie, vecină cu moșia lor. E vorba de o localitate de pe Someș, dar care anume ? Să fie chiar Satu Mare (Szatmárnémeti) ? Căci Carei (Nagykaroly) nu e situat pe Someș.
Cuprins: Să revenim la comparațiile neobișnuite cu sate din Kyrghysztan (în paranteză corespondențele ipotetic prezumate din România).
În district Kadamjay (regiunea Batken, Kyrghysztan) sunt oiconime oarecum “familiare”. Astfel:
în comunitatea Kotorma: sat Tamasha (Tămășești/Szilágyegerbegy -Maramureș pe pârâul cu același nume ? sau Tămașa/Almástamási-Sălaj ?), Kara-Oot (Odești/Vadafalva-Maramureș pe pârâul Tămășești ? sau Ortelec/Vártelek-Sălaj ?);
în comunitatea Alga: Shyrban ? (Șerbănești-Olt și Șerbești-Bacău ? Incert.);
în comunitatea Maydan: Karool (Carei/Nagykaroly-Satu Mare), Maidan – semnifică câmpie și în turcă și în avara din Dagestan;
în comunitatea Uch-Korgon: Valakish (Vlaha/Magyarfenes-Cluj), Kalacha (Călacea/Kiskalocsa-Sălaj), Kaltak (Călata/Nagykalota Cluj), Boz ((Boju/Kolozsbós-Cluj, dar și denumirea unui vechi sediu episcopal);
în comunitatea Khalmion: Baymaala (Baia Mare/Nagybánya-Maramureș ?), Noogardan (Gârdani/ Gardánfalva- Maramureș);
în comunitatea Kyrgyz-Kyshtak: a. Byurgendyu ? (masivul Bârgău; Bârgăuani-Neamț ?).
În districtul Leylek din regiunea Batken, Kyrghysztan:
în comunitatea Jangy Jer (Csenger din Szabolcs-Szatmár-Bereg ?; Cărpineni/Csángótelep-Covasna ?): Jashtik (Jászfalva/Iașu-Covasna sau toponim din regiunea Jász), Arka (Árkos/Arcuș-Covasna ?);
în comunitatea Leilek: Leilek (Leliceni/Csükszentlélek; Bisericani/Szentlélek- Harghita; Lilieci-Bacău ?; Levelek din Szabolcs-Szatmár-Bereg ?), Ak-Terek (Teleac/Telekfalva-Harghita ?);
în comunitatea Sambula (Sâmboleni/Mezőszombattelke-Cluj ?): b. Andarak (Handalu Ilbei/ Ilobabánya-Maramureș ?), Iskra (Istrău/Esztró-Satu Mare ?), Communa (Comănești/ Homoródkoménifalva-Harghita).
Dar pentru Andarak avem și Hondol și Hunedoara din Hunedoara; Andorra-la-Vella din Andorra; Andoreti din Ossetia; Andar în Ghazni și Qarabagh din Afganistan; Anders-Andair/Andeer în cantonul Graubünden din Elveția; doar ca toponime (nu oiconime) Andorelva, Andorsjøen, Andorfjellet, Andortjernet în în ținutul Nord Tröndelag din Norvegia;
pentru Noogardan avem și Gărdăneasa din Mehedinți; Engordany din Andorra.
Interesant că formele oiconimelor din Kyrkysztan reproduc forme mai vechi ale oiconimelor din România: astfel Andarak-Andorra-la-Vella-Handalul Ilbei/Ilobabánya și Noogardan-Engordany-Gârdani/ Gardánfalva reflectă forme ale oiconimelor la momentul colonizării (despre multiplele corespondențe toponimice România-Andorra cu un cu totul alt prilej). Doar dacă Andarak nu ar fi expresia unor urme ale unei infiltrări pashto din Afganistan în Kyrkysztan (?). De ce nu ar fi și invers (?), un transfer de populație din Kyrkysztan în Afganistan ?
Ca o opinie personală, ambele sunt oiconime de extracție indo-europeană/indo-iranică.
O continuare pe acest subiect cât de curând.
