Ştirea zilei de vineri 09.10.09 a fost decernarea Premiului Nobel pentru Pace!” președintelui USA, Barack Obama. Prima reacţie de bucurie, legată de acordarea premiului Nobel unui american, a fost înlocuită repede de comentarii negative ale unei mari părţi a presei la care s-au adăogat și voci ale unor personalităţi de seamă, cum este Lech Walesa, fostul șef al sindicatelor și al statului polonez. Cei mai mulţi comentatori sunt de părere că decernarea premiului a fost făcută prea devreme, că actualul președinte american n-a realizat încă nimic deosebit în cele câteva luni de când este în funcţie. Ei enumeră – cu satisfacţie de abia ascunsă – tot ce, după părerea lor, ar fi trebuit să fi realizat deja seful guvernului american. Ascultând argumentele oferite emoţional, cititorul neavizat înclină să dea dreptate comentatorilor. Dar aici trebuiesc aduse trei corective majore: primul este acela că șeful statului nu are obligaţia să realizeze ceea ce își închipuie unul sau altul, ci trebuie să resolve problemele care stau în faţa naţiunii, așa cum acestea reies din analiza la nivel guvernamental, făcută după preluarea puterii. Aceasta din urmă nu stă la dispoziţia comentatorilor decât într-un mod incomplect. A presupune că trebuiau atinse alte obiective decât cele alese, nu duce decât la dezinformarea opiniei publice.
Al doilea corectiv se referă la capacitatea limitată de lucru a Parlamentului și a Senatului și chiar a Președintelui însuși. Din această cauză problemele nu se pot rezolva toate de o dată, ci trebuiesc să primească priorităţi și să fie rezolvate una câte una, începând cu cele mai importante. Este ceea ce Președintele actual face foarte bine.
Al treilea corectiv se referă la caracterul strategic al deciziilor Președintelui Statelor Unite. Un președinte care s-ar năpusti asupra problemelor, ar lua decizii operaţionale urgente, așa cum înclină să sugereze comentatorii, ar aduce numai deservicii naţiunii americane. La nivel de președinte al celei mai puternice naţiuni din lume trebuie mai întâi stabilit de ce TREBUIE făcut ceva, ce ţel și cu ce mijloace trebuie atins, dacă aceste mijloace stau la dispoiţie sau nu și ordinea în care diferitele ţeluri existente pe lista de activităţi a guvernului trebuiesc realizate. Aceasta este valabil cu atât mai mult cu cât multe dintre activităţile cele mai dificil de rezolvat au fost moștenite de la guvernul precedent. Deci, ceea ce a realizat și pentru care a fost premiat Președintele Barack Obama are caracter strategic și se sustrage adiţionării simple a unor rezultate concrete cum ar fi de exemplu un tratat de pace între …și între….! Din acest motiv, cei care vor să numere un rezultat concret, două rezultate concrete, trei rezultate concrete…au dreptate numai la o analiză superficială! Privind mai adânc, privind din punctual de vedere al rezolvării de durată a problemelor existente, datoria Președintelui Statelor Unite este – în prezent – să ia decizii strategice. Este exact ceea ce președintele face acum. Privit din acest punct de vedere, Barack Obama a realizat imens: a descătușat SUA și întreaga lume de dominaţia aroganţei, a ignoranţei, de dreptul celui mai puternic, de jaful fără margini promulgat de Wall Street, de mărginirea ridicată la nivel de politică mondială, de abuz și samavolnicie. Cătușele mai sunt încă aici, nu au dispărut…dar ele nu mai constrâng, nu mai dor…Cei eliberaţi pot acum pot să gândească în alte dimensiuni… Aceasta este condiţia sine qua non pentru ca USA și întreaga lume să mai facă câţiva pași înainte…
Decernarea premiului Nobel subliniază tocmai acest aspect: posibilitatea ca, începând de acum, soluţiile inteligente să prevaleze în faţa celor războinice, sensibilitatea în faţa brutalităţii, legalitatea în faţa ilegalităţii. Pentru aceasta, comitetul format din cinci profesori norvegieni i-a acordat Premiul Nobel. Cel care a făcut aceasta este un afro-american de la periferia orașului Chicago. El întruchipează ceea ce este tipic american: îndrăzneală, viziune, forţă de acţiune, educaţie la cea mai bună universitate din lume, apartenenţa de una dintre nenumăratele secte creștine, familie, doi copii. Dar… el întruchipează și ceea ce este absolut untipic american: fiul unui african, a trăit câţiva ani în Asia, a intrat în contact cu religia islamică, a fost activist social și a cunoscut și recunoscut mizeria cruntă și lipsa de șanse și de speranţă în care trăieşte o parte din populaţia celui mai admirat stat din lume. În procente, aceștia sunt puţini…dar ei sunt câteva zeci de milioane… Obama vrea să acorde și acestora o șansă…desigur, în detrimentul celor care au deja destul, al celor care au prea mult. Aceasta nu este o atitudine comunistă, nu este o atitudine de stânga…este pur și simplu o atitudine umană. Este o atitudine tipic americană – americanii donează sume imense în fiecare an în scopuri caritabile – dar și una untipică: americanii sunt împotriva ca statul să preia această activitate.
Să le luăm pe rând, mai întâi politica externă. A luat măsuri pentru retragerea trupelor din Irak. Războiul început fără sens și fără justificare, numai pe baza unor falsuri în documentele prezentate ONU și întregii omeniri, a produs probabil cam tot atâta nenorocire și distrugere cât tot ceea ce a comis dictatorul înlăturat de la putere. Ce rost a avut?
Închide închisoarea de la Guantanamo și alte închisori secrete aflate altundeva în lume. Printre cei eliberaţi în ultimele luni se află mulţi cărora nu li s-a putut aduce nici-o invinuire în faţa unui tribunal civil…Ei au fost deţinuţi și toruraţi fără drept 6-7 ani… Li s-au furat 6-7 ani din viaţă pentru ca politicieni fără respect pentru drepturile omului să poată arăta lumii întregi că America are de ce să se teamă…
Renunţa la baza de rachete antirachete din Polonia. Nu importanţa militară stă în discuţie ci fariseismul american, care a pretins sus și tare că baza, situată la porţile Moscovei, are sarcina să apere un atac cu rachete pornit din Teheran, aflat la 6000 Km depărtare… Nu, așa nu se poate face politică internaţională!
Deblochează Cuba. Relicvă a 47 de ani de război rece, izolarea Cubei a devenit de mult lipsită de sens. Taliban și Afganistan. La ora actuală aceasta este o problemă foarte grea și foarte delicată. Președin-tele încă nu a luat o hotărâre, și pe drept cuvânt: cum să justifice atât în faţa opiniei mondiale cât și a celei interne 8 ani de război inutil? Şi…de ce să-l continue? Cum să se retragă dintr-un conflict în care n-are ce căuta, dar fără a lăsa ţara întreagă pradă corupţiei primitivismului și inculturii locale?
Extremismul Taliban este o problemă a religiei islamice și a celor care o practică…nu a americanilor. Dificilă hotărâre… Președintele are nevoie de timp de gândire pentru a putea găsi răspunsul la întrebarea: “Care este scopul strategic al angajamentului american în Afganistan?” Cealaltă întrebare, dacă să fie trimiși 10.000, 20.000 sau 40.000 de soldaţi în plus faţă de cei deja prezenţi, își va găsi răspunsul imediat ce se va preciza ce trebuie să facă acești soldaţi acolo. El delegă găsirea soluţiei conflictului israelo-palestinian beligeranţilor inșiși. Timp de mai bine de 60 de ani s-a plecat de la idea că sau USA sau ONU trebuie să găsească soluţia acestui conflict… Delegarea acestei probleme înapoi la cei interesaţi a dus la o destindere și la o clarificare: ministrul de externe israelian a declarat săptămâna trecută că nu există nici o șansă să se încheie un tratat de pace între Israel și o organizaţie palestiniană, oricare ar fi aceea!! Iar o comisie ONU, condusă de un evreu, Richard Goldstone, procuror din Africa de Sud specializat în crime de război, a stabilit deja că și Israelul s-a facut vinovat de crime de război în timpul ultimului atac in Gaza…
Adevărul a apărut acum la lumina zilei: acum se poate porni la căutarea unei soluţii. Se poate porni și la repararea relaţiilor între lumea musulmană și Statele Unite, ţel luat în considerare de comisia Nobel.
Tehnica nucleară iraniană. Accesul la energia nucleară – sau la o altă cucerire a tehnicii – nu poate fi refuzat nici-unei naţiuni și nici Iranului. Pe de altă parte, Iranul nu este singurul stat care nu permite accesul inspectorilor internaţionali la fabricile nucleare: Israelul este un altul. Se pare că nici China nici Rusia nu vor sprijini USA în încercarea de impune sancţiuni severe Iranului. Problema nu constă în aceea că Iranul va stăpâni tehnica nucleară, ci că va putea fabrica bombe atomice pe care să le folosească impotriva Israelului. Deci și în acest caz problema se reduce la asigurarea existenţei statului Israel. Orice problemă se poate rezolva numai după ce a fost corect formulată…Se pare că omenirea se apropie de momentul în care problema israeliană – palestiniană este scoasă din ceaţa eforturilor politice și va putea fi condusă unei rezolvări fără victime omenești, fără alte crime de război.
Mă opresc aici, cu toate că ar mai trebui scris despre încă multe alte aspecte. Ceea ce Barack Obama a pus pe făgașul spre rezolvare este imens…Sunt zeci de ani de diplomaţie fără success, care au fost lăsaţi în urmă iar problemele respective au fost îndreptate către o nouă șansă de rezolvare…Nu merita Premiul Nobel pentru Pace?
Să aruncăm o privire și asupra politicii interne, cu toate că aceasta nu este luată în consideratie la decernarea Premiului Nobel. Încep cu ceea ce mi s-a părut cel mai important, dar enumăr numai câteva dintre acţiunile cele mai deosebite. A pus capăt încercării de a subordona știinţa concepţiilor religioase. La 500 de ani de la începerea Renaşterii, în America, ţară care creează și profită cel mai mult de progresul cunoștinţelor umane, a fost necesară o asemena măsură pentru a respinge obscurantismul care cucerise Casa Albă.
A pus accentul pe instruire în rezolvarea problemelor sociale. Surprinzător pentru ţara care are cele mai bune universităţi din lume, pentru ţara care și anul acesta a cules 90% dintre premiile Nobel pentru știinţă, calitatea învăţământului primar, mediu și universitar – cu excepţia școlilor, colegiilor și a universităţilor de elită – este foarte slabă! Atitudinea majorităţii americanilor faţă de învăţătură este negativă, ziarele susţin aceasta prin articole care vor să dovedească că banii plătiţi pe taxele școlare nu pot fi recuperaţi în cursul unei vieţi de muncă… Ciudată atitudine pentru ţara cea mai avansată din lume… Această atitudine creează semidocţi, incapabili să identifice problemele contemporane și să găsească soluţii la acestea…
Barack Obama s-a adresat direct tinerilor, mamelor de 16 ani cu doi copii, s-a adresat adulţilor care nu mai găsesc de lucru, s-a adresat naţiunii americane ca nimeni altul înaintea lui cu îndemnul: “La școală, oameni buni! Calea către asigurarea unei vieţi cât de cât rezonabilă trece prin școală, trece prin ridicarea calificării!” A propus un proiect de lege pentru reforma sănătăţii, pledând în favoarea celor care ori sunt excluși de la îngrijirea medicală ori trebuie să plătească mult prea mult pentru aceasta . Desigur că proiectul întâmpină o rezisteţă acerbă, fiindcă este vorba de 15% din produsul social brut american iar un număr disproporţionat de mare de “gulere albe” (denumirea americană pentru intelectuali) lucrează și câștigă excelent în acest domeniu. Dar…nu lucrează ca doctori! Nu este vorba numai de relaţia pacient – doctor ci de toţi ceilalţi, începând cu industria famaceutică, cu investitorii, cu societăţile de asigurare, și cu mulţi alţii, mult prea mulţi și care au câte o bucăţică mult prea mare din această prăjitură a îngrijirii medicale.
A redus substanţial bugetul pentru cercetări militare, destinate să dezvolte astăzi armele necesare în secolul 22… Secolul 21 de abia a început. A îmbunătăţit asigurarea împotriva șomajului, împotriva falimentelor, împotriva scoaterii caselor la licitaţie, etc, etc. A salvat de la faliment un grup de bănci și de instituţii de asigurare americane, angajând – pentru prima oară în istoria USA – responsabilitatea guvernului în aceasta acţiune. A reorganizat firmele de automobile General Motors și Crysler. Ambele au fost în stare de faliment, în ambele guvernul a preluat majoritatea acţiunilor – pentru prima oară în istoria USA! Barack Obama, cel de al 44.lea președinte al Statelor Unite? În primele 9 luni ale mandatului său a deschis perspective strategice noi atât pentru majoritatea problemelor lumii cât și pentru multe dintre problemele interne ale USA. Așa și trebuie să acţioneze un șef de stat: să precizeze mai întâi direcţiile strategice pentru ca apoi colaboratorii săi – sau statele partenere – să poată merge pe aceste drumuri și să rezolve problemele existente.
Barack Obama este pe cale de a intra în istorie drept unul dintre cei mai mari președinţi americani, drept unul dintre cei mai mari politicieni ai timpurilor actuale. Premiul Nobel pentru Pace i-a fost deja acordat.
