Președintele Iohannis, în discursul său din Parlament, s-a referit la “acea imagine splendidă din Piata Victoriei, cu telefoanele luminate…”, subliniind că “românii au ieșit in stradă și au readus lumina în procesul democratic. Democrația trebuie ținută vie, democrația trebuie apărată zi de zi, revigorată. Democrația nu este niciodată de la sine înțeleasă. Și pentru multă democrație este nevoie de multă educație…”
Ar fi suficiente comentarii de făcut aici, dar ne vom referi doar la câteva. În primul rând discursul președintelui României a fost considerat senzațional pe un canal de televiziune, dar eu aș spune că a fost un discurs în care șeful statului a făcut dovada unei capacități deosebite de a sintetiza “starea națiunii” și a insera în “perspectiva sa auctorială” elemente care să capteze interesul auditoriului, dar să și etaleze câteva atribute din “panoplia prezidențială” precum ironia și umorul.
Senzaționala imagine a protestatarilor din Piața Victoriei (“acea imagine splendidă…cu telefoanele luminate”) a fost utilizată ca o metaforă “în procesul democratic”. Nu știu dacă președintele Iohannis este primul președinte român care realizează că “pentru multă democrație este nevoie de multă educație”, dar pentru aceasta ar fi nevoie ca și Educația să realizeze că există politicieni care au votat în Parlament o Lege a educației ce îmbunătățea procentul din buget alocat…(dar nu doar în scripte și în interes electoral).
Să vedem dacă discursul președintelui Klaus Iohannis (el însuși fost cadru didactic) va…”educa” pe cei ce trebuie “educați” (altfel spus dacă
parlamentarii vor fi fost receptivi la “ora de dirigenție” din 7 februarie, 2017). Sau, mă rog, măcar bugetul va fi învățat că “pentru multă democrație este nevoie de multă educație”. Evident, o bună democrație (ca și o bună educație) costă.
