FIORDURILE PACIFICULUI
Mihai Nicolae Ducea, absolvent al Facultăţii de Geologie din Bucureşti, în prezent profesor la Universitatea din Tucson, Arizona, SUA, colaborează la derularea unor proiecte finanţate de NASA şi în acelaşi timp, îşi împlineşte pasiunea pentru realizarea de a face fotografii din locurile speciale pe care le vizitează. Astfel, în albumul “Fiordurile Pacificului” publicat de editura Alcor Edimpex în octombrie 2011, domnia sa oferă publicului colecţia pe care a adunat-o din deplasarea în Alaska şi Columbia Britanică.
Dar nu numai imaginile din această carte sunt fascinante – textul, in versiune româna şi engleză, este la fel de interesant şi cuceritor. În fraze scurte, dar sugestive, pline de sensibilitate şi umor, autorul reuşeşte să transmită cititorilor sentimentele sale de admiraţie pentru frumuseţea peisajelor din ţinuturi atât de greu accesibile, cum sunt cele din nord-vestul continentului american.
Norii care “adaugă o aură de mister peisajului tulburător”, “minunaţii” gheţari albaştri , cascadele “fantastic de înalte”, rocile cu “textură uimitoare”, vulturii care “te supraveghează de sus fără zâmbet”, urşii care “sunt pretutindeni, fie că îi vezi sau nu”, balenele care însoţesc orice barcă, atunci “când sunt în bună dispoziţie”, arta populaţiei native care “moşteneşte sufletul intim al spaţiului respectiv”, bărcile “cu trecut fascinant”, devin rând pe rând personajele albumului său, astfel încât, atunci când cititorul închide ultima pagină are regretul că părăseşte locuri pe care le-a îndrăgit şi în care ar dori să revină.
PAGINI DIN ISTORIA POPORULUI ROMÂN
Lucrarea a fost scrisă de istoricul militar col.(r) dr. Gheorghe Romanescu – autor şi coautor a peste 20 de lucrări privind trecutul de luptă al Oştirii Române – şi a fost predată editurii spre publicare puţin timp înainte ca autorul să ne părăsească.
Lucrarea este structurată în 35 de capitole, chronologic, pe momentele pe care autorul le-a considerat esenţiale pentru istoria românilor, începând din preistorie. Nu lipsesc referiri la marii voievozi iar Războiul de Independenţă şi cele două Războaie Mondiale sunt comentate detaliat. Autorul a dat mare atenţie şi perioadelor postbelice dar s-a oprit imediat după anul 1989, lăsând istoricilor ce vor urma să analizeze evenimentele care au urmat.
Gheorghe Romanescu a folosit numeroase citate din documentele contemporane momentelor alese: cronici, convenţii internaţionale, articole din presă. Astfel, cititorul capătă impresia că devine el însuşi martorul acelor vremuri. Cartea se citeşte uşor, şi chiar dacă autorul se vrea un observator obiectiv, reuşeşte să transmită emoţii şi sentimente patriotice, făcând din demersul său, o alternativă la manualele şcolare şi în acelaşi timp, o lectură plăcută pentru cei care doresc să cunoască trecutul istoric al poporului român.
Tipărită pe hârtie cretată, cu numeroase hărţi şi imagini alb-negru şi color, cartea pe care editura Alcor Edimpex o prezintă publicului, este de fapt un album, iar textul apare în versiune română-engleză.
COSTUMUL TRADIŢIONAL ÎN ROMÂNIA
Lucrarea, editată ca album de artă, expune în imagini color costume populare ale celor douăzeci şi trei de etnii care convieţuiesc de veacuri pe teritoriul României. Aceste costume sunt, în cea mai pare parte, obiecte din patrimoniul unor mari muzee din ţară, precum Muzeul Naţional al Ţăranului Român, Muzeele de Artă Populară Constanţa şi Brăila, Muzeul de Etnografie Braşov, Muzeul Ţării Crişurilor Oradea, Muzeul Naţionalal al Satului “Dimitrie Gusti”. Există însă şi etnii pentru care nu s-au găsit costume în muzee, şi pentru care s-a apelat la colaborarea cu uniunile etnice.
Prezentarea costumelor este realizată de muzeografi de specialitate, directori de muzee: Georgeta Roşu, Maria Magiru şi Mihai Dăncuş, care fac şi o scurtă trecere prin istoria fiecărei etnii, vorbind despre obiceiurile şi sărbătorile populaţiei respective, despre tezaurul cultural tradiţional. O astfel de carte de sinteză nu s-a mai scris în literatura de specialitate.
Cartea se adresează marelui public interesat de artă şi istorie, profesorilor şi studenţilor din facultăţile de profil din ţară şi din străinătate, tuturor celor care doresc să-i cunoască pe locuitorii României, indiferent de etnie. Fiind o ediţie bilingvă, ea este accesibilă cunoscătorilor limbilor română şi engleză. Lucrarea intenţionează să transmită sentimentul de apropiere între oameni, prin cunoaşterea unor valori perene născute din bucuria creaţiei, din prietenie şi solidaritate,
GH. TATTARESCU, TH. AMAN, N. GRIGORESCU, I. ANDREESCU, ŞT. LUCHIAN
Albumul de artă cu acest titlu prezintă în capitolul introductiv, pictura românească din secolul XIX, în ansamblul ei. În acea epocă frământată, marcată de transformări sociale şi politice democrate, cultura a reflectat şi ea deschiderea extraordinară către marile valori universale, păstrând în acelaşi timp, tradiţiile artei şi simţirii româneşti. Într-o pleiadă numeroasă de artişti care s-au afirmat în acest secol, cei cinci pictori prezentaţi în acest volum au studiat ani buni în ţări europene, vorbind limbile respective, cutreerând muzee, asimilând spiritul artei vremii lor. Întorşi în ţară, ei au pus bazele învătământului în şcolile de artă din Bucureşti şi Iaşi, atunci când arta românească, aflată la începuturile ei, părăsea tradiţiile picturii religioase. Ei au găsit alte moduri de exprimare, devenind mesagerii idealurilor naţiunii române.
Fiecare dintre aceşti creatori este prezentat într-un capitol distinct, cu imagini color ale unor lucrări reprezentative pentru diferite etape din cariera lor. Pentru fiecare pictor există o cronologie în care sunt menţionate momentele autobiografice importante. De asemenea, sunt inserate texte ale unor critici de artă din epocă sau contemporani nouă, care prezintă caracteristicile esenţiale ale stilului, măiestriei, opţiunilor proprii.
Editura ALCOR EDIMPEX, consecventă programului său editorial, a realizat acest album în versiune română – engleză, pentru a-l face accesibil şi altor iubitori de artă decât cei români.
GHEORGHE TATTARESCU (1818-1894) a fost şcolit în pictura bisericească. Anii de studii i-a petrecut în Italia, dar a călătorit in numerose ţări europene şi orientale. El s-a implicat conştient în viaţa artistică sub toate aspectele ei: creaţie, profesorat, organizarea unor pinacoteci şi expoziţii. Mare portretist, a pictat peste 50 de biserici, ca mijloc de întreţinere al familiei sale şi al unora dintre elevii săi dar şi conştient că pictura bisericească poate îmbunătăţi gustul artistic în ţară.
După primii ani de şcoală petrecuţi la Craiova şi Bucureşti, THEODOR AMAN (1831-1891) a studiat în Franţa şi a călătorit în Italia şi Orient. Director al Şcolii de Belle Arte din Bucureşti, portretist şi peisagist renumit, a organizat numeroase expoziţii de pictură. Pasionat de gravura în acvaforte, Aman este şi primul “peintre-graveur” român de avergură, atât prin concepţie cât şi prin tehnica liberă şi suplă.
NICOLAE GRIGORESCU (1838-1907) picta în copilărie icoane pe care le vindea prin târguri, ca sa-şi ajute mama. Apoi a pictat biserici. Astfel, la Agapia, l-a întâlit pe Mihail Kogălniceanu, care l-a trimis la studii în Franţa. Grigorescu “a descătuşat pictura românescă din chingile academismului manierist, a netezit drumul pentru generaţiile viitoare” – spune criticul de artă K. Zambaccian. Iar Nicolae Iorga, admirându-i renumitele tablouri cu ciobănaşi şi ţărăncuţe, apreciază că “ţara neamului nostru are ACEST cer, ACEASTĂ lumină, şi fiii ei au, când sunt veseli, ACEST zâmbet şi ACEST înţeles în ochii adânci atunci când îi fură taina vieţii sau a firii”.
IOAN ANDREESCU (1850-1882) a studiat la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, condusă de Tattarescu şi Aman. A obţinut o bursă de studii la Paris din partea autorităţilor din Buzău. S-a remarcat prin participarea la expoziţii, în ţară şi la Paris, cu portrete şi peisaje, ca un adevărat “poet al culorii”. Deşi sănătatea nu i-a permis să atingă maturitatea artistică, el are un loc important în istoria artei române datorită “notei profound interiorizate care-l distanţează în rândul contemporanilor.”.
ŞTEFAN LUCHIAN (1869-1916) a studiat şi el la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti condusă de Tattarescu şi Aman. A obţinut o bursă de studii pentru Academia Regală de Arte Frumoase din München, apoi a studiat şi la Paris. Criticul francez Jacques Lassaigne scria că “ceea ce este poate cel mai admirabil şi emoţionant, este seninătatea, bucuria strălucitoare, bogăţia interioară pe care o degajă opera sa.”
CULORILE SÂNGELUI
Mihail Diaconescu, autorul romanului Culorile sângelui, este unul dintre marii scriitori români ai secolului XX. Criticul Al. Condeescu îl prezintă ca pe un “prozator de amplă respiraţie epică, mânuind o informaţie uriaşă cu plăcerea reconstituirii istorice exacte”.
În primul capitol al cărţii, “O mărturisire necesară”, M.D. povesteşte cu savoare întâlnirea sa cu Marin Preda, care a publicat prima ediţie a acesti cărţi. Apoi, prezintă motivaţia alegerii ca erou principal al romanului, pe Pârvu Mutu, zugrav de biserici din vremea lui Constantin Brâncoveanu şi a primilor domnitori fanarioţi.
În această naraţiune, Pârvu Mutu este la vârsta maturităţii, când poate medita asupra meandrelor istoriei, dar şi a zbuciumului propriu, provocat de sentimentele sale prinse între dragoste şi datorie.
Scriitorul face din acest roman, acea carte pe care cititorul, odată ce începe s-o parcurgă, o poartă în suflet până când o termină de citit şi mult timp după aceea, pentru că personjele sunt vii, cu sentimente profunde. Ele sunt puternice, pline de forţă interioară, se bucură şi suferă, astfel încât îl poartă pe cititor în ficţiunea care devine mai reală decât realul care-l înconjoară.
Amplă frescă istorică a societăţii româneşti din acea vreme, cartea este şi un mic album de artă, ilustrat cu imagini din pictura bisericească a lui Pârvu Mutu şi anume din biserica de la Filipeştii de pădure, din judeţul Prahova.
ANTOLOGIE DE LITERATURĂ DACOROMANĂ, – texte comentate –
Mihail Diaconescu este binecunoscut publicului cititor ca romancier, dar şi mai cunoscut este în mediul bisericesc pentru tomurile privind estetica ortodoxiei şi Istoria literaturii dacoromane, publicată în editura Alcor Edimpex cu câţiva ani în urmă. Studiind această carte, ne-am dorit să citim textele prezentate de autor fie şi parţial. Aşa a apărut idea realizării acestei Antologii şi, pentru că Istoria s-a epuizat între timp, au fost republicate, într-o formă restrânsă, comentariile lui Mihail Diaconescu asupra autorilor selectaţi şi a textelor lor, pentru a înţelege mai bine valoarea literară şi istorică a acestora. De menţionat că astăzi, în manualul de literatură a clasei a XII-a există un capitol cu această temă. Cartea se adresează studenţii facultăţilor de teologie, filologie şi istorie care studiază literatura acestei epoci şi marelui public.
Textele datează din secolele I-VI d.Chr şi cuceresc prin frumuseţea ideilor şi a stilului, sunt pline de expresivitate literară şi emoţionează prin profunzimea ideilor şi a sentimentelor creştine din veacuri tulburi. Ele oferă o lectură care îl deconectează pe cititor de la problemele stresante ale zilei şi-l înalţă în sfera marilor gânditori ai omenirii.
Cartea este împărţită în patru părţi mari: Autori păgâni, Autori creştini, Şcoala literară de la Tomis şi Şcoala literară de la Dunărea de jos.
Dintre autorii păgâni, MD se referă la opera poetului Ovidiu (43îChr-18dChr), cel exilat între sciţi, pe ţărmul Mării Negre. Apoi, la sclavul dac Gaius Noster (cca 105-170), care, protejat de Impăratul Hadrian, a devenit un bun cunoscător de drept roman şi a lăsat adevărate dizertaţii pe care le citim cu interes şi astăzi.
Ca autori creştini M.D. se opreşte asupra Actelor martirice, răspândite în secolele II-IV pe tot teritoriul roman, ca scrisori, între care şi cele cunoscute în spaţiul carpato-danubian, reproduse în carte. Acestea au valoare istorică şi literară, povestind cu detalii autentice, scene dramatice de la începutul creştinismului pe teritoriul Daciei.
Şcoala Literară de la Tomis este dominată de Sfântul Ioan Cassian (cca 360-435), născut în Scitia Minor (Dobrogea de azi), care este considerat “cel mai mare dascăl ascet al lumii creştine”. A lăsat o operă patristică de cea mai mare importnţă datorită nivelului înalt al speculaţiei teologice şi spiritui ecumenic profund. Sfântul Dionisie Smeritul şi Areopagitul (470-545) este celebru în lumea întreagă pentru lucrările sale de cronologie creştină, inclusiv realizarea calendarului pe care îl folosim astăzi. El scria: “Am ales să socotesc anii de la Întruparea Domnului Iisus Hristos pentru ca astfel să fie tuturor mai cunoscut începutul nădejdii noastre”.
Şcoala literară de la Dunărea de jos este cunoscută prin sfântul Niceta de Remesiana (cca 338-420), de la care a rămas o operă vastă şi mai ales TE DEUM-ul – culme a literaturii dacoromane – fără de care nici nu poate fi concepută astăzi o slujbă religioasă în bisericile catolice din lumea întreagă. Iar de la Sfântul Martirius de Bracara (înc.sec.VI-580) s-au păstrat diverse scrieri morale şi un opuscul dedicat marii sărbători pascale.
COVOARE ROMÂNEŞTI DE PATRIMONIU
“Această artă (a ţesutului de covoare), ale cărei origini vin fără îndoială de atât de departe încât noi credem că găsim în ea primul sistem de semne pe care omul le-a creat, nu a lăsat dovezi arheologice sau, mai corect zis, nu a supravieţuit, ci trăieşte.” Acest citat din Henri Focillon, este cel pe care autoarea, dr. Georgeta Stoica, l-a ales ca motto al cărţii sale. Covoarele româneşti alese de domnia sa, din patrimonial Muzeului Naţional al Satului “Dimitrie Gusti” din Bucureşti, pentru a fi prezentate şi comentate în album, sunt specifice pentru fiecare zonă etnografică a României.
Covoarele, cu întreg repertoriul de motive şi semnificaţii sunt analizate atent. Este vorba despre motive antropomorfe şi zoomorfe: calul, cerbul, căprioara, oaia, câinele, pisica, încadrate în compoziţii florale, în apropierea pomului vieţii, împreună cu personaje feminine sau masculine şi motive avimorfe: păsări. “Intregul ansamblu, pentru fiecare covor în parte, este de un mare rafinament coloristic. Iar compoziţia demonstrează capacitatea de sinteză a creatorilor locali faţă de diversele influenţe din arealele învecinate, care au fost permanent adaptate şi integrate fondului artistic românesc…”
Albumul este realizat de editura Alcor Edimpex în modul care o caracterizează, pe hârtie cretată, astfel încât imaginile să-şi păstreze cromatica vie. De asemenea, lucrarea este prezentată în versiune bilingvă română – engleză, ceea ce o face accesibilă iubitorilor de artă din ţară şi din străinătate.
COSTUMUL ROMÂNESC DE PATRIMONIU
Costumul popular românesc de sărbătoare este renumit în lume pentru frumuseţea şi diversitatea lui, atât în ceea ce priveşte croiul, pânza şi lânica folosite, cât şi modelele de ornamentaţie şi bogăţia cromatică. Toate muzeele din ţară păstrează cu veneraţie astfel de costume. Editura Alcor Edimpex a realizat albumul în colaborare cu Muzeul Naţional al Satului “Dimitrie Gusti” din Bucureşti.
Autoarele, dr. Doina Isfănoni şi dr. Paula Popoiu, prezintă într-un capitol introductiv vechimea costumului tradiţional, dovedită prin vestigii arheologice care datează din neolitic şi din epoca bronzului, apoi consemnată pe Columna lui Traian din Roma şi, în fine, din documente medievale, până în secolul XX. Este subliniată de asemenea importanţa educaţiei ţărăneşti şi rolul său în menţinerea şi desăvârşirea artistică a costumului popular.
Sunt înfăţişate publicului costume din aproape toate zonele etnografice ale ţării, grupate pe marile regiuni: Moldova, Dobrogea şi Bărăgan, Muntenia, Oltenia, Banat, Transilvania. Muzeul a pus la dispoziţia editurii cele mai valoroase piese de care dispune. Costumele sunt analizate în funcţie de particularităţile, originaliatea, unicitatea şi în acelaşi timp, modul în care se încadrează în unitatea de ansamblu a costumului românesc.
Albumul este realizat pe hârtie cretată, imaginile sunt vii, redau strălucirea firului de aur şi argint folosite adesea la realizarea ţesăturilor, Textul, în versiunile română – engleză şi română – franceză, face accesibilă lucrarea şi dincolo de graniţele ţării.
ICOANE PE STICLĂ
Icoanele pictate pe sticlă prezentate în acest album fac parte din patrimonial Muzeului Naţional al Ţăranului Român şi au fost expuse de curând la Torino, Italia, unde s-au bucurat de mare interes. Ele au o vechime de peste două secole. Au fost realizate în zonele etnografice Braşov – Ţara Bârsei, Făgăraş – Ţara Oltului, Arpaş – Mărginimea Sibiului, Nicula, Gherla – Cluj şi Sebeş, unde existau adevărate şcoli de iconari.
Doamna director dr. Georgeta Roşu, autoarea prezentării, se referă pe larg la condiţiile istorice ale apariţiei acestui meşteşug în Transilvania, meşteşug care implică în acelaşi timp, măiestrie artistică şi har. Numai acceptând acest aspect poate fi înţeleasă esenţa spirituală a icoanei din ortodoxia română.
După capitolul introductiv, autoarea vorbeşte pe larg, la fiecare icoană, despre semnificaţia compoziţiilor, şi despre sfinţii reprezentaţi pe icoană, cărora le face o scurtă biografie. De asemenea, analizează măiestria cu care sunt redate detaliile, bogăţia şi armonia culorilor alese de meşterul iconar şi prezintă diverse credinţe şi tradiţii privind sărbătorile religioase ale icoanelor respective. Cititorul poate intra astfel, în atmosfera artistică şi religioasă a epocii.
Albumul editurii Alcor Edimpex este realizat pe hârtie cretată, cu imagini color, în versiune română-engleză. Este o carte de artă pusă la dispoziţia celor care studiază istoria şi teologia, precum şi a publicului larg şi turiştilor interesaţi de cultura română.
ROMÂNIA
Editura Alcor Edimpex a realizat de-alungul anilor, mai multe ediţii ale albumului România, structurat fie pe teme mari (istorie, geografie, economie, cultura etc), fie pe judeţe. De data aceasta albumul este structurat pe marile zone ale ţării: Dobrogea, Muntenia, Oltenia, Banat, Transilvania, Moldova.
Textul în versiune română-engleză-franceză-germană, prezintă pentru fiecare zonă situarea geografică, obiective istorice şi culturale, festivităţi artistice consacrate şi renumitele podgorii cu vinuri tradiţionale româneşti.
Imaginile surprind localităţile cele mai importante, oferind date istorice specifice, clădiri, peisaje de munte şi de litoral, biserici şi mănăstiri, monumente, costume populare renumite pentru frumuseţea lor, peşteri, staţiuni balneare. Am dorit să oferim turiştilor, dar şi locuitorilor din diferite regiuni ale ţării, ocazia de a cunoaşte România, aşa cum o ştim noi, plină de comori naturale şi de artă.
BUCUREŞTI
Municipiului Bucureşti, capitala României, i-au fost dedicate, de către editura Alcor Edimpex, mai multe albume, cel mai amplu dintre acestea fiind cel de format 24×32 cm, cu coperţi scoarţă, celofanate. Textul acestuia este editat în limba română şi prescurtat, în limbile engleză, franceză, germană.
Lucrarea este structurată pe cele şase sectoare ale oraşului. Fiecare dintre acestea s-a dezvoltat în timp în mod diferit şi despre fiecare se poate vorbi accentuând câte o temă diferită. Partea istorică a acestor teme este însoţită de imagini alb-negru, cu clădiri, biserici, statui, parcuri şi personaje ale veacurilor trecute. Bucureştiul modern este prezentat în imagini color, cu obiectivele cele mai importante ale oraşului.
În sectorul I edificatoare sunt Calea Victoriei cu Palatul Regal, azi Muzeul Naţional de Artă al României, Ateneul Român, marile parcuri Herăstrău şi Cişmigiu, Muzeele Naţionale ale Ţăranului şi cel al Satului, Arcul de Triumf şi Statuia Aviatorilor. În sectorul II se află biserici de patrimoniu, Oborul şi Foişorul de Foc, azi Muzeul Pompierilor. Sectorul III este renumit pentru Curtea Veche, hanul lui Manuc, spitalul Colţea, palatal Suţu – azi Muzeul Municipiului, Lipscaniul şi clădirea Băncii Naţionale şi, revenind pe capătul final al Căii Victoriei, clădirile CEC-ului şi cea a Muzeului Naţional de Istorie. Sectorul IV înseamnă sediul Patriarhiei Române şi a parcului Carol I. Sectorul V înseamnă Palatul Cotroceni şi clădirea Casei Poporului – azi Palatul Parlamentului. În fine, sectorul VI ne poartă de la statuia Leul la campusul Universităţii Politehnica, fără să uităm de romanticul pod Grant şi cartierul Giuleşti.
BUCUREŞTI
Un album mai succint, de format 24×22 cm, editat in două versiuni: română-franceză-engleză-germană şi spaniolă-italiană-portugheză-greacă, se adresează mai ales turiştilor dar şi românilor din ţară sau chiar din capitală, care doresc să cunoască obiectivele cele mai renumite din Bucureşti.
Albumul conţine imagini color dar are şi un capitol ce prezintă în imagini alb-negru clădiri vechi, care nu mai există astăzi şi pieţe care o au altă configuraţie, dînainte de a fi fost modernizate.
Pentru clădirile, parcurile şi monumentele prezentate în album, sunt precizate datele caracteristice importante – date istorice, funcţionale şi cu semnificaţie culturală – menite să-l edifice pe cititor asupra vechimii şi importanţei oraşului.
CD-CARTE “BUCUREŞTI, ILFOV”
Editura Alcor Edimpex a realizat CD-ul dedicat capitalei României şi împrejurimilor sale din judeţul Ilfov, pentru având în vedere că există un proiect generos de dezvoltare a marii metropole.
CD-ul se bazează pe albumele pe care editura le-a tipărit anterior dar are numeroase fotografii noi şi refăcute, astfel încât se ajunge la cca 500 de imagini..
Lucrarea este structurată pe sectoare, plus judeţul Ilfov şi este prezentată în limbile română, franceză, engleză, germană, spaniolă.
În plus, fondul sonor conţine muzică de café-concert care se cânta la mijlocul secolului XX în localurile capitalei. Aceasta este interpretată de renumiţi instrumentişti bucureşteni, în înregistrări Electrecord.
SCRISOARE DE LA PELEŞ
Într-o noapte de mai a anului 1925, un ofiţer din garda Regelui Ferdinand, de la Palatul Peleş, scria o scrisoare unei micuţe prietene, exprimându-şi impresiile faţă de frumuseţea naturii care-l inconjura, faţă de familia regală şi chiar faţă de evenimente din viaţa lui personală.
După mai bine de un secol de la acea noapte, o prietenă a editurii Alcor Edimpex a găsit în podul casei sale, într-o cutie de pălării, 20 de cărţi poştale ilustate cu imagini din Castelul Peleş, pe spatele cărora ofţerul care semna indescifrabil (poate Gelu, de la Eugen) scrisese acea scrisoare. Pentru eleganţa stilului şi valoarea documentară a scrisorii, editura a publicat-o în original, într-un album de mărimea unei cărţi poştale, adăugând versiunile: engleză, franceză, germană, spaniolă.
Astfel au ajuns până la noi tainicele sentimente ale tânărului, care în finalul scrisorii, scria: “Doar murmurul Peleşului şi al codrilor de brad ascultă şi duc în infinit ecoul dorurilor mele şi ale zadarnicelor mele visuri…”
BUCOVINA – OUĂ ÎNCONDEIATE
“Încondeierea ouălor are tradiţii ale căror origini se pierd în negura mileniilor… Cu timpul, această practică a căpătat la creştini conotaţii religioase. Ouăle se ornează astăzi în perioda Paştelui…” Aşa începe prefaţa albumului de mărimea unei cărţi poştale, publicat de editura Alcor Edimpex. În România există de secole câteva şcoli populare de încondeiere a ouălor, în special în Bucovina. Acestea folosesc câteva metode care sunt illustrate în album, în imagini color de o rară frumuseţe.
Cartea este prezentată simultan în limbile: română, engleză, franceză, germană, italiană, spaniolă, japoneză.
În prefaţă se explică sentimentele pe care le trezeşte simpla privire a unui ou încondeiat, datorită faptului că ornamentaţia acestuia operează cu simboluri înscrise prin semne sacre. Iar femeile cu har, care execută această artă deosebită, improvizează zeci de modele, unul după altul, dar niciodată unul la fel cu altul. Fiecare ou încondeiat este deci, un unicat.
CRONICA GETĂ PE PLĂCI DE PLUMB?
Autorul acestei lucrări, Dan Romalo pune un semn de întrebare în titlu, pentru că face o afirmaţie de care nu poate fi sigur, chiar dacă este convins de ea.
În carte se vorbeşte despre cca 500 de plăci de plumb (sau de aur şi copiate în plumb) descoperite la Sinaia, când se făceau săpături pentru ridicarea Castelului Peleş (pe la 1870). O parte dintre acestea au ajuns în subsolul Institutului de Arheologie din Bucurşti, la începuturile preluării puterii de către regimul comunist (după 1948). Au fost fotografiate de către studentul Dan Romalo, dar numai 79 dintre fotografii au mai fost găsite între documentele rămase de la mama sa. (Astăzi, în Institut mai sunt cca 35 plăci, de mărimea unei cărămizi, a cca 10 kg. fiecare).
Abia după ce a ajuns la pensie, inginerul Dan Romalo s-a ocupat cu descifrarea textului de pe aceste fotografii. Cartea a fost tipărită de editura Alcor Edimpex cu o versiune prescurtată în limba engleză şi o postfaţă scrisă de dr. Aurora Peţan, specialistă în lingvistică.
În carte se susţine că textul şi imaginile de pe plăcuţe (sunt reproduse cele 79 de fotografii aflate în proprietatea autorului) au fost imprimate cu mai mult de 2000 de ani în urmă, ele constituind o cronică geto-dacă ce dovedeşte că strămoşii românilor au avut o scriere proprie. Unul din argumentele de bază este planul cetăţii Sarmizegetusa identificat pe una dintre plăcuţe, plan identic cu cel descoperit prin săpături arheologice abia în ultimii ani.
DICŢIONAR ETIMOLOGIC AL LIMBII ROMÂNE
pe baza cercetărilor de indoeuropenistică
Autorul acestui tom cu 936 de pagini, doctor în lingvistică Mihai Vinereanu, prezintă rezultatul cercetărilor sale, desfăşurate, după terminarea Facultăţii de Lingvistică din Iaşi, în peste 20 de ani de activitate în Biblioteca din New-York,
Prefaţa cărţii de 40 de pagini este o adevărată pledoarie pentru recunoaşterea rădăcinilor indo-europeneale ale limbii române. După un studiu elaborat asupra a circa 5000 de cuvinte-titlu din fondul tradiţional şi 1000 de neologisme, studio care constitue de fapt conţinutul cărţii, autorul trage concluzii de o deosebită importanţă pentru lingvistica românească, susţinând că 58% din vocabularul limbii române îl reprezintă fondul pre-latin sau traco-dac.
Cartea se adresează specialiştilor filologi şi istoricilor dar şi publicului larg interesat de astfel de probleme, întrucât fiecare cuvânt din carte este analizat şi comparat cu structuri echivalente ca formă şi semnificaţie din alte dicţionare etimologice ale limbii române precum şi din dicţionare ale limbilor vechi din teritoriile apropiate României. Astfel, fiecare cuvânt capătă o istorie şi o arie de utilizare, care devine o poveste pe care cititorul o parcurge cu interes şi curiozitate şi îşi poate forma propria părere asupra celor susţinute de autor.
RĂDĂCINI NOSTRATICE ÎN LIMBA ROMÂNĂ
Noţiunea de limbi nostratice a inceput să fie folosită în ultimele decenii şi se referă la limbile care s-au dezvoltat după dezintegrarea unei limbi comune, numită nostratică, în urmă cu cca 17-18000 de ani. Sunt considerate ca limbi nostratice: limbile indo-europene (ilira, greaca, traco-daca, italice, celtice, slave, baltice, armeana etc), afroasiatice, kartveliene, uralice, altaice, dravidiene, sumeriana.
După publicarea, în anul 2008, a Dicţionarului Etimologic al limbii române pe baza cercetărilor de indo-europenistică, autorul, dr. Mihai Vinereanu, a descoperit cartea cercetătorilor A. Bomhard şi J.C. Kerns, publicată recent. Studiind limbile vechi europene, ei au identificat 612 rădăcini nostratice. M.V. le analizează şi concluzionează că dintre acestea, 216 rădăcini lexicale se pot aplica limbii române. Editura Alcor Edimpex, căreia i s-a adresat autorul, a preluat acest al doilea studiu, şi l-a publicat într-o nouă carte, în versiune română-engleză, într-o tehno-redactare sugestivă, tabelată.
Şi de această dată Introducerea este deosebit de importantă, întrucât ea aduce noi clarificări privind vechimea limbii române. Teza autorului este confirmată chiar de rădăcinile pre-indo-europene ce se regăsesc în cele mai uzuale cuvinte ale vocabularului limbii române, considerate de dicţionarele etimologice vechi ca fiind de origină latină, slavă, turcă, albaneză sau neidentificate, dar nu traco-dace, cum se dovedeşte prin această lucrare.
E. STOENESCU
Eustaţiu Stoenescu s-a născut în 1884 la Craiova, unde a petrecut anii de şcoală. Studiile de pictură le-a făcut la Paris. A participat la numeroase expoziţii, în Franţa şi România. S-a stabilit la Bucureşti, în 1933, şi a devenit profesor la Belle-Arte, iar în 1941 a fost numit rectorul acestei instituţii. În 1947, prevăzând ce avea să se întâmple în ţară, părăseşte România şi lucrează în Franţa, Elveţia, Olanda, Egipt, Siria, Marea Britanie, SUA. Incetează din viaţă la New York în 1957.
În anii puterii comuniste, ca fost pictor al Curţii Regale, al marii aristocraţii, politicienilor, industriaşilor, personalitatea şi opera lui sunt ignorate. Ca urmare, astăzi, este cunoscut pe trei continente, dar prea puţin în propria ţară, deşi este unul dintre puţinii artişti români cotaţi la bursa internaţională.
Este cunoscut faptul că Eustaţiu Stoenescu picta uşor şi repede, cu predilecţie portrete, dar şi peisaje, pictură moartă, flori. Găsea puternice expresii picturale ale unor gânduri şi sentimente ce tulbură şi astăzi pe privitor.
Albumul editurii Alcor Edimpex a reuşit reproducerea în condiţii de excepţie a unora dintre cele mai importante lucrări ale sale. Prin Cronologia care prezintă detalii biografice şi prin Cuvântul criticului de artă dr. Paul Rezeanu, cititorul poate pătrunde în universul creaţiei acestui mare şi renumit pictor. Albumul este prezentat în versiune română-engleză.
GEORGE BARON LOVENDAL
George Løvendal s-a născut în anul 1897 la Leningrad, într-o familie descendentă a casei regale daneze. Tatăl său, ofiţer de artilerie al Marinei Baltice Ruse, moare în timpul revoluţiei ruse din 1917. George rămâne în Chişinău unde, ca absolvent al Şcolii de Belle-Arte din Leningrad, activează ca scenograf. Întrucât în octombrie 1918 Basarabia revine la România pictorul se stabileşte la Bucureşti, apoi pleacă în 1926, la Cernăuţi, ca director al Teatrului Naţional. Aici, fascinat de chipurile ţăranilor români, realizează o panoplie impresionantă de portrete, pentru care va rămâne celebru în pictura românească. Se reîntoarce în Bucureşti şi este numit profesor la Institutul de Arte Plastice. După pierderea soţiei, activitatea sa se resimte puternic. Moare în 1964.
Albumul realizat de editura Alcor Edimpex în versiune română – engleză, a beneficiat de amabila consiliere a familiei pictorului, care a permis accesul la lucrările din colecţia proprie şi a furnizat datele pentru Cronologie. Cuvântul critic este realizat pe baza unor citate semnate de renumiţi oameni de cultură români, ca Petru Comarnescu, Sabin Bălaşa, care i-a fost student, Acad. Răzvan Theodorescu şi alţii. Aceştia creionază portretul unui creator plin de forţă şi originalitate.
Iată ce putem reţine ca esenţă: “Ceea ce se impune în primul rand la Løvendal este puterea sa de a reda psihologia personajelor, sufletul, caracterul lor….”(Petru Comarnescu) ” Ţăranii lui Løvendal merg atavic, în străbuni… ei sunt ţara.” (Sabin Bălaşa)
CD-CARTE “VIZITAŢI ROMÂNIA”
“Vizitaţi România” a fost la prima ediţie un album cu multe imagini dar editura Alcor Edimpex s-a simţit încorsetată în ceea ce priveşte spaţiul tipografic pe care îl avea la dispoziţie pentru informaţii şi fotografii.
În momentul în care cartea a fost aşezată pe un CD, lucrurile s-au schimbat. În primul rând au putut fi adăugate versiunile în engleză şi franceză, numarul de imagini a ajuns la circa 1000, şi a fost posibilă ataşarea sonorului – pentru care editura a procurat muzică populară autentică, pentru fiecare judeţ în parte.
CD-ul carte este structurată pe judeţe, fiecare cu hărta respectivă, cu informaţii detaliate. Fiecare capitol se încheie cu o legendă specifică zonei respective. Sunt 41 de judeţe plus Bucureştiul, deci numai cele 42 de legende ar putea să fie considerate o carte.
Fiecare localitate dintr-un judeţ este descrisă cu împrejurimile pe care un excursionist din ţară sau din străinătate le poate vizita, cu principalele monumente naturale, de artă şi istorice, cu muzeele, inclusiv casele memoriale, mănăstirile, podgoriile, costumele naţionale şi unele sărbători folclorice specifice zonei, staţiunile de agrement şi tratament balnear.
CD-CARTE “BISERICI ŞI MĂNĂSTIRI ORTODOXE DIN ROMÂNIA
Lucrarea “Biserci şi mănăstiri ortodoxe din România” a fost iniţial un album de artă tipărit în mai multe ediţii. Pusă pe CD cartea este prezentată în limba română, engleză, franceză, germană, spaniolă şi are ca fundal cântece bisericeşti interpretate de coruri şi solişti de valoare.
Această ediţie ţine seama de noua organizare administrativă a Patriarhiei Române. Pentru fiecare mitropolie sunt prezentate imagini şi informaţii istorice şi de artă despre cele mai cunoscute biserici şi mănăstiri ale sale. Imaginile bisericilor (circa 600), de exterior şi de interior, sunt reactualizate, astfel încât cititorul va fi cucerit de frumuseţea peisajului şi a realizărilor artistice ale fiecăruia dintre monumentele la care se face referire.
Prefaţa “Terra mirabilis” este scrisă de dr. Mihail Diaconescu. Aceasta îl introduce pe cititor în lumea spirituală a ortodoxiei româneşti, a vechimii şi profunzimii credinţei împărtăşite de Sfinţii Părinţi pe teritoriului ţării noastre, considerat din antichitate ca un pământ miraculos.
DIALOG; POVEŢE SFINTE
Aceaste cărticele sunt realizate pe straifurile de hârie rezultate din tipărirea albumelor de artă, astfel încât sunt tipărite pe hârtie cretată. Ele au fost concepute ca mici atenţii (dimensiune 8×12 cm) care pot fi oferite între prieteni, de mărţişor sau cu ocazii aniversare, conţinând cugetări care pot aduce un zâmbet celor care le primesc.
Dialog este scrisă în versiune română şi franceză de Paula Romanescu şi ilustrată de pictoriţa Adina Romanescu.
Poveţe sfinte conţine citate din Biblie şi este ilustrată cu imagini de icoane.
PROBLEME DE MECANICĂ
Vol.I – Statică, Cinematică
Vol.II – Dinamică, Mecanică analitică
Autorii cărţilor enunţate mai sus, profesorii Valentin Ceauşu şi Nicolae Enescu, valorifică în aceste volume experienţa de peste patru decenii de predare a disciplinei Mecanică, în toate facultăţile Universităţii Politehnica din Bucureşti. Ei pun la îndemâna studenţilor din învăţământul superior şi de la cursurile de studii aprofundate şi master, doctoranzilor şi inginerilor care lucrează în producţie sau cercetare, o lucrare menită să-i ajute în formarea deprinderii de rezolvare a problemelor de mecanică şi interpretare a rezultatelor obţinute.
Succesiunea problemelor a fost aleasă de la simplu la complex. La fiecare capitol sunt prezentate câteva probleme rezolvate, ca exemplu de lucru. În cazul problemelor care presupun un volum mare de calcule elementare, s-a propus rezolvarea tabelară, ceea ce a permis ca un număr foarte mare de probleme să fie cuprinse într-un spaţiu relativ redus.
Editura Alcor Edimpex a realizat o carte tipărită pe hârtie ofset cu grad de alb, cusută, cu scoarţe celofanate, aşa ca aceasta să nu se degradeze în timp şi să poată fi folosită de către cititori şi în activitatea lor ulterioară sau chiar de către alte generaţii de studenţi.
ALBA
Alba este numele unui pui de câine-femelă care ajunge printr-o întâmplare nefericită, între lupi. Deşi s-a sălbăticit, viaţa o aduce în prejma oamenilor iar amintiri din trecut o fac să se apropie de ei.
Cartea, tipărită pe hârtie cretată, cu litere mari, cu imagini color, se adresează copiilor de vârsta primelor clase, care învaţă să citească. Iar faptul că este redactată în limble română şi engleză o face utilă copiilor care studiază engleza, precum şi educatorilor şi profesorilor de specialitate.
LUPUL MORALIST; CALUL ŞI MAIMUŢA
Editura Alcor Edimpex a editat două cărţi pentru copii, conţinând câte o fabulă. Cărţile au fost gândite ca material didactic. Ele au dimensiuni neobişnuit de mari întrucât fiecare are câte două file tipărite pe carton, pe care sunt imprimate două figuri: lupul şi vulpea sau calul şi maimuţa, iar din aceste file se pot confecţiona măşti pentru personajele fabulelor.
Fabulele scrise de Grigore Alexandrescu şi C.V. Carp sunt editate în limbile română-engleză-franceză-germană, astfel încât ele pot fi utilizate şi ca material didactic la orele de limbi străine, dar şi la serbările şcolare.
RIŢA VEVERIŢA; MAIMUŢICA GUENON
Editura Alcor Edimpex a realizat de-a lungul anilor un număr de 12 cărţi pentru copiii preşcolari, eventual din primele clase primare, din care mai sunt disponibile ultimele două titluri.
Cărţile, de format 22×30 cm, conţin pe câte opt pagini de text o povestire educativă cu personaje animale, în limbile română-engleză-franceză-germană, alte patru cu desene pentru colorat şi două file tipărite pe carton, pentru tăiat în fragmente. Paginile de carton sunt identice cu coperta cărţii, astfel încât, după ce sunt tăiate, ele pot fi recompuse pe copertă. Aşa cum se poate vedea, cărţile pot fi folositoare copiilor pentru citit, învăţat limbi străine, pentru colorat şi ca joc puzzle.
LET’S SING AND LEARN ENGLISH;
LE FRANÇAIS PAR DES CHANSONS
Această carte, editată în trei versiuni (dar cea germană s-a epuizat), este concepută pentru copiii care încep să înveţe limbile engleză sau franceză.
Cărţile sunt însoţite de casete audio, pe care sunt imprimate cântecele şi sunt citite povestirile, concepute pe teme gramaticale. În joacă, copiii deprind astfel unele probleme specifice acestor limbi, cum ar fi pluralul neregulat al unor substantive, if respectiv si condiţional, forma pasiva a verbelor etc.
MIC DICŢIONAR ILUSTRAT
Micul dicţionar ilustrat se adresează copiilor. Dar nu numai. El poate folosi educatorilor, profesorilor pentru instruirea începătorilor în ale limbilor străine: franceză, germană, engleză, pentru că este conceput cu metodă.
Dicţionarul construieşte pe fiecare pagină dublă, câte un mic univers cu cuvintele uzuale, de exemplu: o clasă in care elevii – diverse animăluţe – sunt atenţi sau se uită pe fereastră, în timp ce profesoara – o înţeleaptă cucuvea – se străduieşte să-i facă să zboare; o lecţie despre familie, cu părinţi melci, bunici melci şi copii melci (apoi gradul de rudenie dintre ei); un podium pentru premianţii unui concurs sportiv, dintre care unii au coadă, alţii cioc, alţii au aripi; o zi de recreere în pădure, sau la cules de fructe în livadă, sau într-o sală de concert.
Cuvintele sunt substantive şi adjective, uneori la singular, alteori la plural, sau verbe pentu a exprima acţiuni uzuale, sau scurte expresii pe care părinţii sau educatorii le pot folosi la jocurile cu copiii, după imaginaţia fiecăruia.
Cartea a fost editată de Alcor Edimpex pe hârtie cretată, în culori vii, care să-i atragă pe copii. Are copertă scoarţă astfel încât paginile să nu se şifoneze, şi să-şi păstreze aspectul atrăgător, în timp.
Oricare dintre aceste cărţi poate fi comandată editurii Alcor Edimpex SRL, pe adresa ed_alcor@yahoo.com
