Râde iarşi timpul!..Ce troian, ce ger

Era-n furtunile rele, ce zăpezi şi,..vai

Împânzeau aerul într-un zbucium de nai

Și, ningea violent din cer…

Se urcă abur de nea! Cum, toate s-au dus :

Zăpezile, gerul şi-atâtea tăceri,

Tristeţea rămasă peste ziua de ieri

Și-un galben, în nori, la apus…

Astăzi, e prea bine,.. e înalt şi frumos!

Iarnă, ce greu a fost şi, nu vreau să mai ştiu

În golul de afară acum, e  destul şi e viu

Respirăm aer sănătos…

Altădată, iarnă, poate voi încerca

Să te cânt, să te vreau, să te scriu , să-ţi zâmbesc,

Într-un vis strălucit să trăiesc, să iubesc,

Să-mi tresalte iar, inima………………………..

…………………………………………………………………

Îşi urcă ultima urmă? Sau totuşi, poate nu,

Pleacă? Nu prea ştie ce să facă, nici acum,

Pictează, iar, pe ceruri, rotocoale de fum…

Dorul meu de April, eşti -Tu-!

Primăvară! Ia la fugă frigul tăcerii,

Norul ce pică tristeţe, vremea de-argint,

Vrem covorul verde în miros de absint

Și sărbătoarea-Învierii!

S-admirăm primăvara adorând albul lin,

De plăcere şi de vis şi de cânturi în timp,

În zefir, eu să râd, prin acest anotimp,

Tu.. să m-aştepţi sub cer senin…

Lia Ruse