Sâmbătă, 25 decembrie 2004, în incinta Bisericii Orthodoxe Române Sfântul Ioan Românul din Lafayette, Colorado, după celebrarea Sfintei liturghii a Naşterii Domnului Nostru Isus Hristos, am avut cu toţii şi mici şi mari o revelaţie. În incinta bisericii, ce a luat fiinţă de curând, lângă un brad frumos împodobit şi cu daruri sub el, a poposit nimeni altul decât Moş Crăciun, cel bătrân, dar voios şi darnic, venind de departe cu tolba plină de surprise şi daruri pentru copiii cuminţI şi drăgălaşi.
După aproape 15 ani de la emigrarea familiei noastre din patria mamă, România, am avut emoţii mari în aşteptarea Moşului Crăciun. Şi acest lucru s-a datorat faptului că pentru prima oară de Crăciun şi nu de “Christmas Party”, venea la biserică Moş Crăciun şi nu “Santa Claus”. Moşul vorbea româneşte şi copiii noştri trebuiau să răspundă în limba maternă, pe care mulţI dintre ei din păcate au uitat-o, deoarece la şcoală sau la grădiniţă vorbesc englezeşte.
După ce preotul nostrum, Ioan Petru, venit cu 3 ani în urmă din România, a anuţat cu emoţie în glas, ca toţi copiii să se aşeze în rândurile din faţă, s-a lăsat o linişte binefăcătoare. Am observat cu bucurie ochii umeziţi de emoţii ai părinţilor sau a bunicilor, ca şi cei plini de nerăbdare sau sfială a copiilor. Moş Crăciun a străbătut biserica în linişte şi s-a aşezat pe scaun lângă pomul tradiţional, oftând de oboseală dar şi de emoţii. Mulţi părinţi au avut surpriza plăcută să afle cum că fiul sau fiica lor ştiu câte o mică poezioară sau cântecel în limba română. Moş Crăciun, ajutat de preotul Ioan care-i dădea cadourile şi-i şoptea numele copilului, a reuşit să-şi încheie misiunea de împărţire a cadourilor şi apoi să plece mai departe în uralele micuţilor români fericitţI, care aici în America s-au simţit la ei acasă.
