Avusesem sansa candva, pe vremea cand lucram la “Romanian Business Journal” (primul saptamanal economic romanesc publicat in limba engleza si care era distribuit in peste 60 de tari din intreaga lume), sa particip la prima conferinta de presa a noului Ambasador al Republicii franceze la Bucuresti (pe vremea aceea), Excelenta Sa Domnul Philippe Etienne. Am facut mai multe interviuri cu Excelenta Sa, il admiram fiindca era un diplomat extraordinar, invatase limba romana si se purta intotdeauna apropiat cu jurnalistii.

Cred ca era cu vreo doi ani inainte de disparitia Liviei (sotia mea fusese profesoara de matematica, facuse o operatie de cancer la san si, dupa metastaze, a murit in 2006), primisem din partea Domnului Ambasador Philippe Etienne o invitatie pentru receptia care avea loc in seara zilei de 14 Iulie la “Clubul diplomatilor” si am mers acolo impreuna cu Livia. Venisem, protocolar si “de moda veche”, cu un buchet de flori pentru sotia Domnului Ambasador si mult timp, in aglomeratia aceea de invitati (care imi amintea de o scena din inceputul filmului “Marele Gatsby”), eu am cautat-o pe Doamna Ambasador, dar focurile de artificii din final le-am trait alaturi de Livia.

Vazusem de multe ori focurile de artificii de la “Clubul diplomatilor” de la mare distanta, din alta parte a orasului, dar niciodata nu avusesem sansa sa le vad de mana cu Livia, acolo, chiar in apropierea splendorii lor. Ar fi greu de descris frumusetea acelor focuri de artificii, mai ales ca prin ani nimic nu le va egala ca traire emotionala si ca amintire dulce-amara pentru mine.

Cele mai frumoase focuri de artificii din lume le-am trait candva , pe vremea cand mai primeam invitatii la conferintele de presa ale Ambasadei Republicii franceze, intr-un 14 Iulie   nemuritor. Vive la France !

Cred ca era in 2003 sau 2004 cand am raspuns invitatiei de a sarbatori Ziua Frantei la “Clubul diplomatilor”. Eram impreuna cu Livia, sotia mea, care era profesoara de matematica.

Din pacate Livia a murit in 2006, la cativa ani dupa o operatie de cancer la san. A murit in bratele fiului nostru, Mihai Cristian Iacob, care dupa ce a terminat MEDICINA a plecat in 2009 definitiv din Romania, a gasit un job ca medici de familie in Franta (pana isi va da “stepurile” /examene americane de diferenta pentru a se realiza ca chirurg in S.U.A., visul sau…/

Focurile de artificii de la “Clubul diplomatilor”, vazute de Ziua Frantei, vor ramane vesnic in mintea si in sufletul meu ca o amintire extraordinara si dureroasa (era ultima receptie la care am fost impreuna cu Livia!). Pe atunci nu banuiam ce avea sa se intampla in 2006!

Folosesc acest prilej pentru a va transmite multa sanatate, Excelentei Voastre si familiei si “LA MULTI ANI!” pentru 14 Iulie! Vive la France!