Brasov, dupa 35 de ani… Despre cum nu ar trebui inceput un reportaj
S-a intamplat la Brasov, in urma cu 35 de ani. Pe atunci eram profesor stagiar de limba engleza la Fagaras si infiintasem , la Scoala Generala nr. 1 (pe vremea aceea eram doar doi profesori de engleza in oras: eu / la scoala amintita/ si Doamna profesoara Comsulea /la Liceul “Radu Negru”/ ) Grupul folk “SOLARIS”, ce debutase in Cenaclul “FLACARA” si luase locul I pe tara in 1975.
(daca voi continua sa povestesc in felul acesta, as putea usor umple cateva carti, dar cititorii “Gandacului de Colorado” nu vor fi atrasi spre “o lectura temeinica” fiindca…)
Voi incepe asadar cu o amintire exceptionala de acum 35 de ani, legata de Brasov…
(de la Fagaras veneam destul de des in orasul de sub Tampa, insa niciodata nu am avut sansa sa ascult un concert de orga la “Biserica Neagra”; abia acum, dupa 35 de ani, am reusit…/dar sa nu anticipam/ ).
In 1975 luasem locul I pe tara cu elevii mei din Grupul folk “SOLARIS”, venisem cu ei, cu trenul, de la faza pe tara a unui festival de la Piatra Neamt , ii dusesem pana la Fagaras si , in aceeasi noapte, revenisem la Brasov, cu o valiza de lemn in mana fiindca a doua zi urma sa plec in armata. Statusem pe valiza verde de lemn “zi de vara pana in seara”, dupa care urmase alt drum chinuitor, cu acceleratul, pe la Deda, spre Zalau (destinatia finala). Imi cadea capul pe fereastra acceleratului de oboseala si, fiindca trecusem brusc de la festival la armata, am jurat ca atunci cand voi termina armata voi face un festival, sa trec si de la armata la festival, nu doar de la festival la armata !
Vazusem , in 1975, la un televizor din dormitorul cazon, Fagarasul prins sub inundatii si apele Oltului cuprinzand zidurile cetatii…As fi vrut sa fac ceva pentru elevii mei si nu puteam, eram departe de ei, dar le-am facut, in 1976, un festival interjudetean de muzica folk, “Cetatile lui Mihai” (la care au participat cinci centre universitare si interpreti din Bucuresti, desi Fagarasul nu era nici macar centru universitar).
Ma zbatusem enorm, unul dintre drumuri il facusem la Brasov (unde urma sa vina un cenaclu din Bucuresti si pentru aceasta ar fi trebuit sa particip la spectacol, sa pot face invitatiile pentru Fagaras). La C.U.A.S.C. Brasov il intalnisem pe Victor Socaciu, care, dupa ce a ascultat cele spuse de mine despre festivalul de la Fagaras, a scos cu un gest simplu biletul sau si a spus: “Dupa cum imi explicati, dumneavoastra aveti mai mare nevoie de acest bilet decat mine!”
Si mi-a oferit, fara nici un ban, biletul sau! Nu stiam atunci ca Victor Socaciu canta la chitara, l-as fi invitat intr-un recital la festivalul de la Fagaras…Victor Socaciu de acum 35 de ani nu era celebrul interpret de muzica folk de azi (si “parintele” fenomenului intitulat “OM BUN”). Ii sunt dator lui Victor o carte, care se va intitula “De la Bob Dylan la fenomenul “OM BUN”… Si daca “Gandacul de Colorado” va fi de acord sa gazduiasca – in foileton – aceasta carte… / dar sa nu anticipam/
Despre “legenda” unei berarii germana de la Brasov
/aici am putea anticipa putin fiindca revenirea mea la Brasov, dupa 35 de ani, incepuse chiar in duminica de Sf. Maria, pe 15 august, si nu stiam unde si cum as putea avea parte si eu de “putina atmosfera de sarbatoare” ; in autobuzul care ma ducea de la gara spre Biserica Neagra (in apropierea careia aveam sa stau, la o pensiune inclusa in afacerile unor oameni extraordinari…dar sa nu anticipam ; anticipam un pic doar in “zona berariei germane de la Brasov”) intalnisem un domn in varsta , ce ducea un buchet de flori… “Mergeti la o “Sfanta Marie”? / l-am intrebat vesel, desi “buchetul la purtator” era mai mult decat elocvent /… Ce noutati sunt prin Brasov? Ce ati auzit sau vazut mai deosebit in ultimul timp?”
Domnul mi-a raspuns bucuros: “Intr-adevar, merg la o Sfanta Marie…Am auzit ca s-a deschis recent o berarie germana in Brasov, dar nu stiu prin ce zona.” “Si nu puteti banui? Stiti, vreau sa realizez un reportaj pentru presa americana, am venit azi, cand este o mare sarbatoare… As fi vrut sa imi petrec seara la acea berarie germana…” Omul a zambit cumva cu parere de rau, auzise, dar nu stia exact locul “noii institutii” brasovene…Asa ca i-am multumit si i-am urat petrecere frumoasa. Si totusi seara mea s-a incheiat cu…”o cizma de bere”, oferita – la un pret de protocol de 10 lei – de patronul berariei germane, care se deschisese de numai trei zile…in apropiere pensiunii unde aveam sa ma cazez (mai mult decat atat nu mai pot anticipa !). (aici ar trebui incluse cateva interviuri realizate chiar in incinta berariei…dar “le punem putin la rece” pentru a da prioritate unor informatii despre Brasov; cum insa ar fi imposibil sa “condensam” totul in cateva cuvinte… /si voi deschide o paranteza in aceasta paranteza pentru ca verbul “a condensa” imi trezeste o alta amintire extraordinara : in jurul anului 2000 aflasem despre un profesor universitar , Ingmar Sohrman, care preda limba romana in Suedia…
(ar trebui sa deschid o noua…dar nu as vrea sa anticipez…totusi voi aminti cateva dintre lucrarile sale legate de limba romana, asa cum apar mentionate pe Internet:
Ingmar Söhrman (2005).
Qu’est-ce que c’est que le génitif? Perspectives roumaines et romanes , GUP 34701
Ingmar Söhrman (2006).
Vägen från latinet. De romanska språkens historia , GUP 69090
Ingmar Söhrman (2008).
a cognitive approach to case-marked and prepositional genitival constructions in Romanian , GUP 88283
Ingmar Söhrman (2009).
Romanian Studies in Sweden ISBN9789737495822, GUP 99676
Ingmar Söhrman (2009).
Mai-mult-ca-perfectul în limba româna din perspectiva romanica si balcanica 18690394, GUP 99671
Cateva amintiri legate de Ingmar. Primisem un raspuns de la el (la o scrisoare a mea prin care ii solicitam un interviu pentru “Romanian Business Journal”, primul saptamanal economic in limba engleza aparut in Romania dupa 1989, care se difuza in peste 60 de tari)…dupa opt luni. Imi spunea simplu ca a fost cu o bursa in Spania, la intoarcere a gasit scrisoarea mea si mi-a raspuns…
Cea mai mare fericire a fost in ziua in care l-am cunoscut pe Ingmar; a venit dezinvolt in redactia “Romanian Business Journal” din apropiere de Cismigiu si a intrebat intr-o romana perfecta (pe care nici unul dintre colegii mei nu o banuiau ca este romana unui suedez…) cine este “Domnul Iacob”. A urmat o zi intreaga de discutii, am fost si la un restaurant, am baut si o bere, am facut si un interviu extraordinar cu aceasta mare personalitate a lumii universitare suedeze… Legat de bere (fiindca tot amintisem “contextul berariei germane de la Brasov”), Ingmar imi spunea ca a infiintat, impreuna cu cativa colegi, o mica fabrica de bere in centrul universitar unde preda limba romana (fiindca studentii ar fi baut o bere, deci o piata exista…) Insa cea mai importanta amintire legata de Profesorul universitar Ingmar Sohrman (si de verbul “a condensa” ) a fost marturia sa despre introducerea lui MIHAI EMINESCU in “Enciclopedia suedeza”; avea la dispozitie – spunea el – doar paisprezece randuri. “Inchipuieste-ti, Ioan, sa-l “condensezi” pe EMINESCU in paisprezece randuri…”, imi marturisea Ingmar pe un ton dulce-amar. Pentru mine Ingmar Sohrman ramane o personalitate fantastica fiindca vorbeste suedeza, germana, engleza, franceza, italiana, portugheza, preda limba romana (si cred ca este si specialist in limbi slave…daca nu cumva este deja “o informatie de legenda”…) Anul viitor, in mai – iunie, vom avea editia a IX-a a “Zilelor HESPERUS” (manifestari cu participare internationala, organizate sub egida Fundatiei culturale “HESPERUS”, infiintata de mine in 1991, cand eram redactor la Departamentul de Literatura si Arta de la Radioteleviziunea Romana, cum se numea pe atunci institutia respectiva…). Am tri
mis un mesaj Profesorului suedez Ingmar Sohrman sa vina in Romania in calitate de invitat de onoare al editiei a IX-a a “Zilelor HESPERUS”. Astept cu emotie raspunsul sau…/aici pot inchide deja “paranteza din paranteza” si…incerc sa “condensez” informatiile despre Brasov, de fapt ele sunt “condensate” pe “Wikipedia”:
Brașov
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Atestare documentară 1234
Brașov (în germană Kronstadt, în maghiară Brassó, în latină Corona; de asemenea pe hărțile vechi trecut Cron∫tadt sau Braßov, în dialectul săsesc Kruhnen, Krűnen, Krînen) este reședința și cel mai mare municipiu al județului Brașov, România. Potrivit recensământului din 2002, are o populație de 284.596 locuitori,[1] fiind unul dintre cele mai mari orașe din țară (totuși în scădere în ultimele două decenii din cauza exodului sașilor și a reducerii activității industriale). Conform ultimelor estimări oficiale ale Institutului Național de Statistică, populația municipiului Brașov era, în anul 2009, de 278.003 locuitori.[4] Stațiunea de iarnă Poiana Brașov se află la 12 km distanță de centrul municipiului, dispunând de o infrastructură dezvoltată pentru practicarea sporturilor de iarnă. Patron al orașului este considerată a fi Fecioara Maria. Statuia acesteia se află pe unul dintre contraforturile Bisericii Negre, îndreptat spre Casa Sfatului, având stema Brașovului sculptată dedesubt în relief.
Brașovul este cunoscut și datorită Festivalului Internațional „Cerbul de Aur”, ce se ține aproape în fiecare an în centrul orașului. Acesta a avut pe scena sa nume celebre precum Tom Jones, Ray Charles, Pink sau Christina Aguilera.
Realizez ca reportajul de la Brasov nu se va putea incheia aici, va trebui sa “condensez” tot ce am trait in cateva zile (intr-o “revenire dupa 35 de ani”) si va trebui sa revin… Deocamdata recitesc, la ceas tarziu de noapte, ceea ce am scris si trimit primul fragment de reportaj catre “Gandacul de Colorado”. Dupa care, evident, voi gusta un strop de bere in amintirea berariei germane de la Brasov si ma voi duce la culcare. In mintea mea amintirile despre Brasov se vor contopi usor cu…/dar sa nu anticipam ceea ce, evident…
va urma/
