REPORTER DE RĂZBOI

Pe vremea când Eugen Mihăescu era încă în România, corespondent al lui Cristoiu, la Cotidianul, el mințea foarte mult în însemnările sale, a fost de un antiamericanism notoriu și nu i-a făcut deloc cinste atitudinea pro-sârbească, de partea criminalilor de război naționaliști. Nepoți ai lui Gavrilo Princip.

S-a dezinformat mult în acest război. Nu se știa nimic despre faptele sârbilor, de masacrul de la Srebrenica, de bombardarea isterică a Dubrovnicului, zadarnic protejat de UNESCO, de ștergerea de pe fața pământului a unor orașe croate ca Vukovar? Toată opoziția președintelui Constantinescu deplângea soarta atacatorului, nicidecum pe cea a victimei. Cred că erau bine plătiți și Mihăescu și Mile Cărpenișan la Cotidianul și Antena3. Ce căuta graficianul la Beograd? Eu măcar aveam niște rude acolo, patru hectare de pământ în Iugoslavia, la Becicherecul Mare austro-ungar, moștenire  care nu mi s-a restituit că nu există legi în acest sens. Beogradul era foarte bine aprovizionat, dar e un oraș urât, primit de la nu știu ce rege maghiar, ca să aibă și ei o capitală. Lângă catedrala supranumită de noi „San Gerovitalo” făceau românii bisnis cu Gerovital, eu la fel, și cu banii îmi cumpăram primele cămăși de nylon, în România nefiind încă așa ceva. Ulterior au dat năvală sârbii la Timișoara să cumpere de toate. Eram la frontieră pentru un reportaj, la vremea inundațiilor din `70 și chestionam impresiile turiștilor. Un sârb mi-a urlat în microfon că-i place Rumunia, că salama coșta mala. Nesimțire de mahala. Mai știam și ceva istorie, așa că nu mă convingeau reporterii speciali când îi jeluiau pe sârbi. Iată ce spune Mihăiescu, „Intre linii“, Editura RAO, Bucuresti.

„Foarte mult m-a uimit și cât de bine se mânca la Belgrad în timp de război. Nu voi uita toată viața mititeii sârbești, mai lungi decât ai noștri, așa ca niște cârnăciori! N-am să uit atmosfera din restau­rante, miniștrii din guvern care stăteau și ei la masă de parcă nu se întâmpla nimic, asupra țării nu se abătuse nici o urgie.  Moralul sârbilor era în perfectă stare, în ciuda încercărilor disperate ale americanilor care nu se mulțumeau numai să bombardeze biserici de Paște (de ce minți? N.n.) sau să revină ca să tragă asu­pra pompierilor și salvărilor care interveneau după raidurile lor.

În fine, în dimineața în care s-a semnat pacea, m-a trezit un zgo­mot infernal. Erau tancurile rusești care, în cea mai mare viteză, desenând un unghi drept, au trecut pe la periferia capitalei, în drum spre Kosovo, ca să audă belgrădenii. S-au dus ca să ocupe aeroportul militar unde, în niște silozuri, sârbii își ascunseseră aviația. Trebuiau să facă asta înaintea trupelor britanice. Când comandantul acestora a ajuns la obiectivul pe care ar fi trebuit să-l ocupe în numele trupelor NATO, i-a ieșit în cale cel care-i conducea pe ruși. Englezul i-a spus că refuză să discute cu un general inferior în grad. Rusul avea o singură stea, dar nu s-a intimidat, s-a scuzat, a intrat în cazarmă, după care a ieșit cu două stele pe epoleți. Ulterior, prin decret prezidențial, Elțîn l-a avansat pe generalul rus care a ținut piept aroganței brita­nice, în timp ce avioanele sârbești decolau în siguranță, îndreptându-se spre capitală. Mi-a plăcut grozav această demonstrație de forță rusească!” Fără jenă, acest domn pro-sovietic. Având și el fundul albastru de la picioarele pe care ni le-a tras FORȚA RUSEASCĂ.

„Admir verticalitatea unui popor unic, într-o Europă oblică, strâmbă, curbată de vasalitate…” Da, sârbii sunt un popor unic, doar ei nu sunt primiți în UE.

„Luându-se satelitul, încercând să se taie internetul, răzând cu rachete (cacofonie, domnu` Mihăiescu! N.n.) rețelele de comunicație, se pune călușul în gură Iugoslaviei. Iată, CNN-ul minte ca la balamuc: astă-noapte, Belgradul a fost oco­lit de bombardamente…Belgradul n-a fost ocolit.  Deodată, urletul sirenelor. Ceva mai târziu, pe acoperișul hotelului, asistam la o noapte care părea de Revelion, în care focurile de artificii brăzdau cerul, iar lumea, la geamuri, participa la distracție…Atașatul nostru militar și unul dintre secretarii Ambasadei României se băteau pentru locul de sub birou ca să se adăpostească, bineînțeles. De necrezut. E drept că rachetele cădeau vizavi.

Bum! baritonal, surd. Punct după racheta de croazieră. Și, deodată, aseară, pe la zece, de pe televizor, Studioul B dispare… La lumina lumânărilor, în ochii unui popor licărea ceva ciudat. Să fie ură, speranță sau resemnare? Raidurile nu se mai terminau…Nu-i vedeam, dar îi simțeam de ce sunt în stare criminalii ăștia!  (Americanii, desigur, n.n.)

…Apoi, vă schițez, din vârful peniței, caria­tidele sculptate de marele Mestrovici, frumoasele belgrădence monu­mentale, dar zvelte, cu mersul lor mlădios, știind să poarte capul sus ca niște adevărate prințese. Sunt singure, se plimbă câte două. Knejii sunt plecați la armată.

Miloșevici se pare că a depus o demisie în alb. Cui a lăsat-o? Se aude mârâitul Armatei. (Și a criminalilor de război, pe care-i vom vedea la Haga, n.n.). Vor accepta  o capitulare? Pentru tot ce a suferit acest popor demn și viteaz, să se ajungă la ceva mai rău decât dictatul de la Rambouillet? Un jurnalist lângă mine îmi suflă: Suntem în pericol de pace! Câtă dreptate are!

Până unde pot să ajungă aroganța și puterea pe care ți le dau banii lumii? Până aici, la limita neobrăzării, la forțarea unui popor la capi­tulare… Unde ești tu, MacArthur, să-ți vezi pigmeii? Așa se face pacea și se scrie istoria, mă, ofițerași de cancelarie? Asta e tot ce v-a lăsat moș­te­nire marele Patton? Nu sunteți nici militari, nici politicieni. Pur­tători mo­­derni de salată de fructe vărsată pe pieptul uniformei! Cine v-a pro­țăpit acolo, în fruntea ierarhiei militare?

Și vă mai mirați că progeniturile voastre se împușcă unele pe altele prin școli…(Cinic mai ești, graficianule! N.n.). Nu uitați un lucru și luați aminte: Dumnezeu nu bate cu bățul! Voi vreți să umiliți un popor întreg, silindu-l să îngenuncheze? Păi, dacă, după ce v-ați umflat de trufie, ghiftuiților, sunteți atât de puternici, de ce ați telefonat, mă, să vă cereți scuze Chinei patru zile la rând? Vă era frică de chinezi că vă vor îneca în scuipat? (Limbaj de intelectual „rasat”, n.n.)

Mult timp m-am întrebat ce a avut de câștigat România acceptând să-și trădeze vechiul său aliat, Iugoslavia. Pentru că asta am făcut când am decis să permitem aviației NATO să-și defășoare atacurile folosind spațiul nostru aerian. Ne doream cu ardoare să intrăm în această alianță! Dar oare nu a fost prea scump prețul plătit pentru o iluzorie protecție în fața Rusiei?

A câștigat România în credibilitate? Poate, în teorie. Eu cred că s-a dovedit doar, din nou din păcate, con­form unei tradiții cel puțin seculare că, în români, nu se poate avea încre­dere. Dacă ne-am trădat frații numai pentru un iluzoriu avantaj, putem face asta mâine și cu noii noștri aliați.”

(FRAȚII? Exagerezi, frate! N.n.)

***Între pagubele colaterale ale NATO în bombingul asupra Belgradului miloșevician a fost și atingerea ambasadei Chinei. Teoria conspirației ne spune că lucrurile n-ar fi fost o pură întâmplare. Presa americană făcea mare tapaj vizavi de Clinton și Lewinski. În bunkerele din Belgrad și la ordinul soților Miloșevici, antiamericanismul serb turna un film satiric, o parodie pornografică după cum și-au închipuit realizatorii că s-au petrecut evenimentele din Biroul Oval. Pelicula nu a rulat la vreun cămin cultural, ci a fost difuzată pe toată planeta, la inițiativa doamnei Miloșevici, proprietara studioului, prin intermediul unui satelit chinezesc de telecomunicații. A doua zi, ce să vezi, dintr-o regretabilă eroare o bombă atingea ambasada chineză din Belgrad. N-or fi fost chinezii chiar panslaviști, dar și-au dat seama că unele prestări de servicii contra cost pot să coste. E drept că și clădirea televiziunii miloșeviciene a fost atacată. Și a picat StudioB.

M-am declarat reporter de război pentru câteva din publicațiile provinciei noastre din acei ani și mai ales pentru un distins ziar de satiră al lui Dinu Barbu, „Copita”, plin de pamflete.

Sub semnul mâniei pigmentată tot cu ceva pornografie s-a desfășurat și la Timișoara o manifestație a școlarilor liceului sârbesc din localitate, îndreptată împotriva NATO, a lui Bill Clinton personal, cu pancarte pe care scriau slavonește niște texte de-o indecență imposibil de reprodus. Sub președinția domnului Constantinescu, se poate considera că demonstrația juvenilă, la a cărei pregătire își adusese contribuția și PRM-ul local era și anti-românească din moment ce s-a strigat KURAȚ ROMANIA! Venise la manifestație și colonelul de securitate Andrei Indrei, care se ocupase ani buni de scriitori. Nu mi-a tradus nimeni lozinca afișată în kirilice și cred că e intraductibilă…Școlarii nu au rezolvat problema bombardamentelor asupra unei Iugoslavii cuprinsă de dezmățurile carnagiului.

Sârbii de la Peciul Nou, de lângă Timișoara au vrut să facă o demonstrație pe aeroportul internațional, de unde credeau că decolează avioanele NATO care bombardează Iugoslavia. Voiau să se culce pe pistele de beton. Însă au renunțat din motive raționale. Aveau de strâns recolta de sfeclă de zahăr. O treabă de gospodar înțelept.

Cetățenii cartierului Fratelia mi s-au plâns că ploile acide, datorate uraniului sărăcit din bombele NATO au făcut să ruginească frunzele castanilor. M-am deplasat acolo și am recoltat niște frunze, pe care le-am dus la laborator. După analize mi s-a spus că vegetația arboricolă urbană nu a mai fost de multă vreme tratată cu nu știu ce substanțe costisitoare, cu care se tratase până acum, așa că a căzut pradă dăunătorilor. Nici pomeneală de ploi acide. Sau de uraniu sărăcit. Erau timișoreni care pretindeau că și auziseră bombardamentul de la Pancevo. Poate, la televizor…

Dinu Barbu, dorector al ziarului Copita, cu care colaboram, m-a rugat să fac un reportaj la Băile Călacea unde, se pare că au fost găzduiți câțiva imigranți albanezi. În cercurile intelectualilor timișoreni albanezii erau, firește, mai simpatizați decât agresorii sârbi, iar eu eram în barca lor. Am primit un fotoreporter și mașină pentru deplasare. La fața locului am aflat cu stupoare că albanezii au fost duși la altă stațiune, la Călacea, în proximitatea Timișoarei fiind cazați…dezertorii sârbi. Fie, un interviu se poate lua și unui dezertor sârb.

„Momentan sunt plecați în oraș, mi-a spus un tânăr dezertor român din Banatul Sârbesc. Sunt câteva familii din Belgrad care fac și acuma ceea ce au făcut pe vremuri, adică niște bisnis. Vând și cumpără. Printre ei e și un dentist. Au plecat pentru a nu fi înrolați în armata federală. Dar puteți să-i așteptați, la ora 12 fix se vor întoarce pentru masa de prânz…”

Permisiv președintele Constantinescu. A dat voie avioanelor NATO să survoleze această parte vestică a țării, de fapt avioanele nu veneau la sol, ci făceau un viraj pe undeva, în apropierea frontierei, venind din Italia. Dar a permis și sârbilor și albanezilor să plece din Iugoslavia înspre România, la adăpost…Iată că vine și ora mesei, iar detașamentul de imigranți se apropie de stațiune, harnașat cu felurite cumpărături din Timișoara. Fotoreporterul meu a urcat pe un acoperiș ca să-i poată surprinde pe toți. Din păcate pozele au ieșit ca naiba, din cauza umbrei. Văzând fotograful și aflând de la românul cu care veniseră că vreau să le iau un interviu, „dentistul” mi-a arătat pumnul, spunând pe limba lui că-mi poate scoate niște dinți, a pronunțat lozinca, deja celebră, „Kuraț Rumunija!” și s-a cărat în sala de mese, unde își va umple burta cu mâncărurile plătite din buzunarul contribuabililor români. Reportajul mi-a apărut, în Copita, servind dentistului o copită, ceea ce a făcut pe compatrioții mei sârbi timișoreni să mă deteste multă vreme.

***În ignoranța sa Eugen Mihăiescu a uitat că România Mare este un cadou pe care l-a făcut românilor America. Se pare că nu știe câtă prietenie frățească au avut sârbii care au ocupat Banatul în 1919. Omul de cultură Ion Clopoțel a scris în ziarul lui: „Se poate imagina ce se petrecea în Banat, la ce torturi era supusă populatia. Au venit zile sângeroase. Fără să astepte hotărâri de la Paris, în 19 februarie 1919 generalul sârb Gruici a intrat în Timisoara, a disolvat Republica Banathia. I-au dus pe români în Sîrbia să lucreze pe moșiile lor, i-au aruncat în închisori pe cei ce voiau să ajungă la Alba Iulia. A.C.Popovici a redactat la Chișinău un document pe care l-a prezentat Conferinței de Pace, la Paris. „Noi suntem în Serbia o jumătate de milion de români şi acum nu mai vrem să rămânem sub sârbi, de la care am suferit atâtea. Ei nu ne lăsau să învăţăm în şcoli în limba noastră, nu ne lăsau să ne facem biserici româneşti…Noi vom cere de la Conferinţa de Pace şi credem că ea ne va alipi. Ştim de curând că guvernul Americii au trimis vorbă regelui României că Statele nu înceteazăsă se îngrijească de dorinţele poporului român, că tot pământul unde locuiesc românii să fie într-o ţară. Acest lucru nu a fost posibil niciodată. Avem dorinţă să rămânem laolaltă cu fraţii noştri români…” Se pare că guvernul României numai de timoceni nu avea chef. Mai ales că intra în conflict cu interesele noii Iugoslavii.

După WWII, Tito mai dorea şi o schimbare a frontierei româno-iugoslave, astfel ca Iugoslavia să înglobeze Reşiţa, “importantă pentru noi, cu fabricile de oţel şi fier”. Din Grecia mai dorea Macedonia şi Salonicul. Ca atare, Stalin s-a opus în totalitate acestui proiect: „ veți avea de luptat cu lumea întreagă, o astfel de situație e absurdă.”

Titulescu s-a dus în Nord-America, în 1920, să mai temporizeze ălata datoriilor românești către SUA și Canada. A rostit, pe unde a avut prilejul, un discurs din care aflăm adevăruri: „România este cu adevărat îndreptăţită să aprecieze darul care i se face. Să ieşi victorioasă dintr-un război zdrobitor, după ce te-ai aflat atât de aproape de pragul catastrofei totale, ce uşurare! Să te uneşti cu Transilvania, leagănul rasei noastre, speranţă a unei primăveri a gloriei şi înţelepciunii, ce bucurie! Dar să ştii că de acum înainte niciun duşman nu va putea să ameninţe o ţară izolată, fără ca lumea întreagă să se pună în mişcare, fără ca drapelul sacru al Americii să se amestece cu culorile noastre naţionale, aceasta, domnilor, depăşeşte toate visurile noastre! Vă asigurăm că de acum înainte în marea noastră patrie nu va ieşi din buzele noastre strigătul Trăiască România fără ca buzele noastre să nu dorească să adauge mecanic cuvintele Trăiască America!”“

***Când au aflat de masacrul de la Srebrenica, săvârșit în perioada în care trupele ONU olandeze se găseau în zonă, întreg guvernul olandez a demisionat. Sultanul Erdogan, bârfindu-i pe olandezi, a tras o minciună, cum că occidentalii poartă vina pentru ceea ce au făcut sârbii…

Mai există și alți isteți. Iată-l pe fiul poetului Baconski, în postura de a pune bețe în roate Croației în demersul noului stat de a adera la Uniunea Europeană: „Daca MCV va fi folosit nu atat ca mijloc de cooperare, ci mai curand ca pretext de presiune in alte domenii, nu avem de ce sa-l mai mentinem. Haideti sa privim la situatia Croatiei. Noi sustinem orice extindere a Uniunii Europene in Balcanii de Vest. Dar nu putem accepta ca aceasta sa se faca fara MCV, in conditiile in care, in cazul nostru, se mentine MCV.” Avertismentul lui Teodor Baconschi legat de un posibil veto la aderarea Croatiei vine in contextul in care Germania, unul dintre cei mai importanti sustinatori ai aderarii Croatiei la UE – a anuntat oficial, prin vocea ministrului de Interne, ca vrea sa amâne intrarea Romaniei in Spatiul Schengen.

Simultan cu aniversarea NATO s-a instituit la Belgrad comemorarea  bombardamentelor forțelor aliate conduse de președintele Bill Clinton. În timp ce în spațiul fostei Iugoslavii se agitau lozinci naționaliste, contextul  a provocat și comentarii nepotrivite despre eventuale similitudini ale situației din Balcani cu cele ale retrocedării Crimeii către Rusia. Rusia se întreabă cum a fost posibil un bombardament NATO în plin centru al Europei, eveniment unic după 1941 și comparat cu atacarea Belgradului de către trupele Wehrmachtului. Ca și cum n-am ști ce s-a întâmplat cu desprinderea în forță a națiunilor federației balcanice, cu masacrul, unic și el pentru Europa postbelică. Dinspre Est se încearcă, parcă scoasă din context, diabolizarea pactului Nord-Atlantic.

Serbia plânge după așa-zisul „leagăn al sârbimii” care ar fi Kosovo. DAR PRIMII LOCUITORI DIN KOSOVO AU FOST TRACO-ILIRII, STRĂMOȘII ACESTORA ȘI DINTOTDEAUNA PE ACEST PĂMÂNT. Slavii au venit în secolul VI și au cerut pământ și apă. Ei erau și sunt susținuți de panslavismul rusesc care a dărâmat Europa în 1914. Lumea în general recunoaște statalitatea kosovară. România lui Băsescu n-o recunoștea. Acum România lui Iohannis ce mai așteaptă?

La activitățile internaționale unele state între care și România au decis, la vremea fostului președinte, că poate participa și Kosovo, dar fără însemne statale. Așa că nu mai eram în rând cu Statele Unite sau Germania. Dar avem drept de VETO împotriva unui stat, care, fie vorba-ntre noi, de mult folosește dolarul pe piața internă.

Pe durata bombardamentului românii le-au acordat azil albanezilor din Iugoslavia lui Miloșevici, președintele Constantinescu a fost de acord, prin consult popular, cu avioanele americane și acțiunea în forță a NATO de pe teritoriul României. Drept sancțiune sârbească, vecinii au lăsat țevile sparte ale combinatului Pancevo să polueze grav Dunărea, cu scurgeri otrăvitoare. Astăzi Serbia duce dorul Uniunii Europene și ar fi dispusă s-o lase mai moale cu kosovarii. Dar nu și reprezentanții României, care nici azi nu are păreri. Nu de mult eram și împotriva aderării Croației catolice la UE.

O oarecare rusoaică se crede foarte specialistă. Elena Guskova, specialist în istoria Balcanilor: „Acum când aruncăm o privire asupra evenimentelor petrecute  observăm că este vorba despre folosirea forţei militare pentru pedepsirea neascultătorilor. Aceasta este prima lecţie. A doua lecţie şi cea mai importantă este că în Iugoslavia nimic nu a fost întâmplător. A fost o operaţiune planificată pentru distrugerea unui stat multietnic şi interconfesional cu scopul perfecţionării tehnicilor corespunzătoare…” DISTRUGEREA STATULUI MULTIETNIC ȘI INTERCONFESIONAL a săvârșit-o Iugoslavia însăși, mai bine-zis naționalismul sârb al criminalului de război Miloșevici, cu acoliții lui. V-a luat dumnezeul pravoslavnic memoria, doamnă Guskova?  S-a uitat că tocmai INTERVENȚIA STATELOR UNITE în războiul european a dus la dezechilibru și la câștigarea acestuia de către Antanta. Tocmai WILSON, președintele SUA a fost în măsură să dicteze noua configurație a statelor europene. Iugoslavia este statul artificial, rod al demersului SUA, care a dat, poate fără să vrea, panslavismului ceea ce își dorea. Pentru ce ar fi venit Clinton să clintească din loc unul din imperiile create tocmai prin voința Occidentului? O pace injustă a slobozit fascismul și comunismul, creând și Iugoslavia. În 1999 tot Occidentul a sancționat tocmai tendința destrămării creației lui.

“Agresiunea NATO împotriva Iugoslaviei în penultimul an al secolului al XX-lea a devenit unul din actele finale ale campaniei de mulţi ani a Occidentului împotriva acestui stat balcanic puternic. Bombele şi rachetele care cădeau noaptea asupra Belgradului, Priştinei şi altor oraşe sârbe au încheiat formarea noii hărţi a Europei de Est”, a oftat alt expert rus,  Aleksandr Bovdunov. „Era creat un focar de tensiune care împiedica Iugoslavia să se evidenţieze în calitate de centru geopolitic independent, iar în al doilea rând, erau suprimate şi distruse forţele care puteau deveni un aliat al lumii ruse. În primul rând Serbia şi sârbii. Nu întâmplător, în acest conflict SUA şi Europa care se afla sub controlul lor i-au susţinut mai întâi pe croaţi, iar apoi au adoptat decizia privind distrugerea statului sârb, reducerea la maximum a influenţei lui în Balcani pe calea începerii conflictului din jurul Kosovo”.

Nu putem fi de acord. Nu bombele au reconfigurat frontierele spațiului ex iugoslav, ci tendința centrifugă, spre libertate a popoarelor dominate de conducerea centralizată a Belgradului. Cât despre centrul geopolitic aliat al lumii ruse, de fapt o Serbie mare, este de notorietate, după constituirea federației dipă Primul Război Mondial, continuarea acțiunilor lui Tito în vederea extinderii teritoriului.

În 1945 Petre Groza și cu fiul său au fost la Pancevo să-i roage pe sârbi să plece din Jimbolia și să ne lase Banatul timișean. Au avut succes, că era și Stalin de acord.

În 1989 consulul Atanațkovic făcea naveta între răsculații timișorani și Beograd. În golul de putere, c-o armată retrasă în cazărmi se încerca o eventuală trecere a Banatului la Iugoslavia…

Broşura „Titoiştii…” care apărea în 1953 la Bucureşti se ocupă de scenariul ocupării Banatului: „Semnalul acestei acţiuni trebuia să-l dea Congresul Frontului Antifascist Slav, convocat la Timişoara pentru ziua de 9 mai 1945. O delegaţie compusă din spioni titoişti şi condusă de Duşan Iovanovici a plecat în preajma congresului la Novi Sad pentru a primi ultimele dispoziţii din partea centrului de spionaj din acel oraş. Agenţii titoişti n-au putut însă înşela vigilenţa poporului nostru muncitor: congresul a fost interzis. Ca urmare, O.Z.N.A. a dat dispoziţie agenţilor săi din Românie de a acţiona pentru dizolvarea Frontului şi de a-şi continua activitatea lor criminală în cadrul Uniunii Culturale Democratice Slave. Pentru a acoperi intenţiile guvernului titoist, generalul iugoslav Bodijar Maslarici, care venise la Timişoara pentru a asista la acel congres a cerut unora dintre conducătorii F.A.S. să se comporte ca şi cum acţiunea pentru anexarea Banatului ar fi fost iniţiată de Front, iar nu de Iugoslavia, frontiştii urmând să ia asupra lor întreaga vină pentru ca să nu fie învinovăţiţi iugoslavii. Eşecul acestei acţiuni mârşave pusă la cale de Iuda Tito l-a făcut pe acesta să-şi amâne planurile. U.D.B.-a titoistă şi-a introdus agenţii în conducerea Uniunii Culturale Democratice Slave a folosit şi librăria Cartea Iugoslavă. Această librărie fusese deschisă la Timişoara prin grija guvernului R.P.R. pentru a înlesni dezvoltarea culturii naţionale a populaţiei iugoslave din România. Directorul librăriei, Bora I. şi directorul adjunct Zoran V., executori camuflaţi ai uneltirilor titoiste aveau fiecare reţeaua lor de spionaj. Goriţa T., funcţionară la această librărie, desfăşura de asemeni o intensă activitate de spionaj. Delegaţia iugoslavă în Comisia Dunăreană de la Orşova şi Comisia de Navigaţie Fluvială Iugoslavă din Timişoara îndeplineau şi ele rolul de agenturi de spionaj titoiste, fiind înţesate cu ofiţeri U.D.B. Acţiunea subversivă pentru anexarea Banatului românesc la Iugoslavia a continuat şi după demascarea criminală a acestor agenturi (1945)…

***RUSIA nu mai importă alimente din Europa, excepție făcând produsele oferite de SERBIA. Această țară care cochetează cu intrarea în Uniunea Europeană, deocamdată își reia traseul panslavist. Televiziunea ROSSIA 24 a prezentat un reportaj despre fabrica sârbească de lactate, evidențiind un produs al cărui nume a fost preluat de la păstorii aromâni și vlahi, SRPSKA BRÂNZA. Brandul brânzei, cuvânt mai vechi decât populațiile slave din zonă, pare să provină de la populațiile care au precedat, nu numai venirea slavilor, dar și cea a romanilor în zonă. Așa ajunge brânza românească în Rusia, pe filieră sârbă.

Pentru a se răzbuna pe români și pe Europa în general, sârbii ne trimit grupuri de imigranți sirieni ilegali.

*** Excelentul grafician Eugen Mihăiescu ar fi trebuit să se abțină de la a asemui demonstrațiile din Statele Unite cu cele din România. De fapt e deranjat de etnia lui Iohannis, pe care nu-l cheamă „Popescu”, e german și în consecință nazi. Nu știu cum se întâmplă uneori, de dincolo de Ocean grafomanii noștri trântesc, de la înălțimea skyscraperilor, găleți de lături cu iz naționalist.

„În Statele Unite, ce să vezi? E la fel! Două tabere care se înfruntă și una din ele încearcă să răstoarne rezultatul alegerilor. Împotriva lui Donald Trump s-au adunat toate forțele așa-zis “progresiste”, sprijinite și de “tonomatele” media care au ajuns până acolo încât incită la asasinat…Oameni buni, suntem în război! Se războiesc cei care vor să pastreze fibra națională cu elitele multinaționale ce vor instaurarea Noii Ordini Mondiale. Trump nu reușește. Totul a pornit de la sloganul America First!

PSD nu are o doctrină naționalistă. Nici nu prea știm dacă are o doctrină (vă spun eu, nu are o doctrină social-democrată, nici altfel, în schimb este de un naționalism exacerbat, încă de la nașterea FSN-ului, n.n.), dar în toamna lui 2016 a inclus în programul de guvernare câteva măsuri fiscale, economice care ar avantaja firmele românești și ar pune la plată multinaționalele. Un fel de Romania First! Dar eu nu cred că numai din cauza asta s-a stârnit furia democraților români conduși de campionul lor, Klaus Werner Iohannis. Altceva a pus în mișcare pianina mecanică numită Iohannis, a împins-o în stradă, în Piața Universității, acolo unde se adunaseră la ordin câțiva protestatari.” Asta e o „teorie” a conspirației, o presupunere fără dovezi a lui Eugen Mihăiescu. Și să vedeți acum obsesia STĂPÂNILOR: „STĂPÂNII lui Iohannis știu că în România guvernanții nu fac nimic dacă nu au sprijin din exterior. Faptul că Dragnea a reușit să șadă la masă (nu există dovezi în acest sens, n.n.) și să schimbe câteva vorbe timp de câteva minute cu Donald Trump (Hi, mister Trump! Hello!…N.n.), noul STĂPÂN de la Casa Albă, asta a precipitat declanșarea ostilităților la București. (De invidie? Ar fi vrut să stea Iohannis la masa aceea, împreună cu regina Angliei, Frau Merkel…șefii de stat ori premierii nefiind invitați? Cum n-au fost invitați oficial nici tusea și junghiul, Dragnea&Grindeanu. N.n.). Atunci și-a semnat Dragnea condamnarea la moarte politică!” Nimic despre Ordonanța 13, dată la ordinul Dragului, dar „iezact” în absența lui, pentru a se putea preface că nu știa nimic, „io nu știu ce făcutără colegii”, asta nu mai vrea să știe ilustrul grafician. „Scoborându-se” la scris pamflete, în aquatorțe, nevăzând pădurea din cauza copacilor, îi dă înainte cu „Dezgustătorul spectacol dat de Pianina Mecanică (câtă inventivitate, maestre! N.n.) în Parlament. Înainte să pornească ruloul cu muzică preînregistrată, Iohannis a rânjit (așa s-o fi numind în romgleză zâmbetul diplomatic, n.n.), salutându-i pe românii și româncuțele lui, care îl aplaudau cu entuziasm ca pe un bătăuș ce tocmai a tras un șut sub centură adversarului. Păcat că și-a uitat acasă Crucea de fier. L-ar fi văzut tot românul așa cum este: un gauleiter (Cu „G” mare a se scrie, n.n.)! Cine s-ar fi gândit că România va ajunge în pragul dezmembrării sub conducerea unui neamț care își zice român”. Horror!

Cu asta maestrul valacho-american s-a descalificat complet. Orbit de „șovinizm”, el nu vede în Iohannis și un luptător împotriva corupției. Facila obsesie a nazismului ar fi trebuit să-l apuce și cu prilejul expunerii mânzului cu zvastică al fostului ICR rrromân la New York.

Endlich: „De data acesta însă s-ar putea să piardă tot și să treacă alți 100 de ani pentru a redeveni România…Semnat, Eugen Mihăescu, Membru de(z)Onoare al Academiei Române.” Salutul nostru este SĂNĂTATE!, maestre. Este în stil legionar, probabil știți acest lucru. (În foto, Vukovar, bombardat de sârbi)

ERWIN LUCIAN BURERIU