Roberto Fonseca – sau motivul pentru care pianul a fost lasat de Dumnezeu

Cine l-a auzit sau vazut in concert pe pianistul cubanez Roberto Fonseca isi va da seama ca el nu are nevoie de vreo reclama din partea mea. Roberto Fonseca este un pianist consacrat pe intreg mapamond. Dar scriu acest articol pentru acei dintre voi care nu l-ati cunoscut inca dar care iubiti pianul si muzica din Cuba.

Cred cu toata fiinta ca Dumnezeu a lasat pianul pe lumea asta pentru ca el sa ne incante cu talentul sau nemarginit. Asa cum poate prima gimnasta care ne-ar veni in minte e Nadia, sau cum ne-ar veni in minte Einstein daca ne gandim la un fizician…asa vi se va intampla si cu Roberto Fonseca atunci cand veti avea in minte pianul.

Nici eu nu l-am cunoscut pe acest geniu al pianului pana in primavara anului 2004 cand a venit in Romania cu ocazia concertului Buena Vista Social Club. Imi cumparasem bilet la concert pentru a-l vedea live pe regele boleroului cubanez, Ibrahim Ferrer. Au fost cele mai emotionante doua ore din viata mea, nu cred ca am trait vreo emotie mai intensa cu alta ocazie. Il adoram pe Ibrahim si vocea sa calda, cu lacrimi in ochi, si pe de alta parte atentia imi era de-a dreptul furata de pianistul tanar si carismatic care ridica sala in aplauze la concurenta cu inegalabilul Ibrahim Ferrer. Roberto are acel efect pe care doar Mona Lisa il are in istorie, atunci cand canta, parca te priveste in ochi din orice unghi l-ai privi. Eram la concert pentru minunatul Ibrahim si de fapt il descopeream pe genialul Roberto Fonseca. Parca toata audienta inclusiv Ibrahim insusi nu mai puteam conteni din a-i arata aprecierea acestui pianist. Imi aduc aminte ca Ibrahim Ferrer ni-l prezenta la fiecare melodie pe Roberto, ca pe un fiu iubit de-al sau, cu apelative pline de afectiune….Robertico….Fonsequitiqita…cu cea mai mare dragoste in glas. Dar noi toti deja il indrageam pe Roberto.

Dupa concert, s-a intamplat un fel de minune. Doar iesisem din sala de spectacol si ma indreptam probabil in transa dupa asemenea concert catre casa cu mama. Deodata, langa un autocar imens, care mi-am dat seama ca era autocarul muzicienilor, au aparut Roberto Fonseca si saxofonistul Xavier Jalba. Am facut o poza cu ei doi si Roberto mi-a spus ca in acea seara urmau sa mearga intr-un club de salsa din Bucuresti care imi era cunoscut. Parca si Roberto simtea ca acel concert reprezentase ceva major in viata mea. O prietenie extraordinar de speciala se nastea. M-am dus in clubul de salsa si am vorbit pana la orele diminetii despre Cuba si muzica. Nu imi venea sa cred ca stau de vorba cu un geniu…si ca un geniu autentic se comporta cu cea mai mare modestie.

A doua zi Buena Vista Social Club a mai avut inca un concert in Bucuresti. Nu am putut sta acasa stiind ca acesti “ingeri” vor fi din nou pe scena. M-am dus si nou si am retrait emotiile cele mai intense din nou pentru doua ore.

Poate ca asocierea cu Buena Vista Social Club i-a facut lui Roberto o carte de vizita ireprosabila dar talentul lui este pe masura. Roberto si-a lansat deja opt albume, cele mai recente fiind AT HOME, YO, AKOKAN, ZAMAZU iar pe data de 28 octombrie isi va lansa un al noualea album sub denumirea ABUC. Este de la sine inteles ca numar zilele pana voi putea sa am in mana acest nou album si mi-am propus ca sa il ofer tuturor prietenilor apropiati si familiei de Craciun anul acesta.

Roberto a revenit din nou alaturi de cativa membri ai Buena Vista Social Club in Romania pentru un concert in 2006 si am mers la concert, din nou cu mama. A fost magic din nou. Concertul a fost filmat si de fiecare data cand il revad, imi dau seama ca acel cameraman care a filmat concertul a remarcat ca cineva dansa cu o imensa frenezie, pe langa alte mii de spectatori din sala. Da, eu eram. Am o copie a acestui concert pe DVD si o revad din cand in cand cu aceeasi mare emotie.

Apoi a revenit in 2008 in Romania dar eu eram plecata in America si doar parintii mei l-au vazut. Apoi a venit din nou anul acesta in concert la Bucuresti. Impreuna cu alti doi super talentati muzicieni: Yandy Martinez Gonzales si Ramses Rodriguez Baralt. Concertul a fost epuizat inainte ca eu sa apuc sa iau biletele. I-am spus lui Roberto ca nu am cum sa fiu prezenta la concert si cea mai frumoasa surpriza s-a intamplat: trei invitatii pentru mine si parintii mei ne-au asteptat la intrarea de la Teatrul National. Il revedeam pe cel mai iubit dintre pianistii lumii dupa zece ani. Nu pot sa descriu in cuvinte bucuria, pentru ca nu exista asemenea cuvinte. Era pentru prima data de cand am devenit mama acum aproape 4 ani, cand faceam ceva exclusiv pentru sufletul meu.

 Am scris acest articol in speranta ca macar unul dintre voi, care iubiti muzica cubaneza sau pianul, veti gasi timpul si dispozitia sa mergeti sa il vedeti pe Roberto in aceasta toamna, alaturi de regina boleroului cubanez, Omara Portuondo si veti ramane cu o amintire superba cu care va veti hrani sufletul. Va multumesc anticipat pentru acceptul de a descoperi bucuria nemarginita creeata de muzica de cea mai fina calitate.

Informatiile privind datele si locatiile concertelor pot fi gasite mai jos:

GIRA