Ca să ajungi în Rurrenabaque, un sat liniștit și colorat din mijlocul junglei Boliviene există două opțiuni – 18 ore cu autobuzul pe Drumul Morții, desemnat cel mai periculos drum din lume, sau o oră cu avionul. Ambele rute asigură senzații tari. Autobuzul o ia pe rău-famatul drum Yungas, care pornește din La Paz, șerpuieste amețitor prin Anzi, ascende la 4,600m, apoi coboară spectaculos la 1,200m lângă Coroico, de unde intră în zona tropicală. Drumul este neasfaltat, cu o singură bandă, dar cu trafic în ambele direcții. De o parte se înalță neclintite zidurile de piatră ale Anzilor, iar de cealaltă, fără nici o balustradă de protecție, se cască un hău vertical de 600 de metri. Dacă la peisajul deja spectaculos se mai adaugă ploaie, ceață și serpentine care se înfășoară ca o panglică subțire în jurul pantelor abrupte, se obtine un amestec perfect pentru a menține turistul în suspans 4 ore cât dureaza porțiunea mortală. A doua opțiune cu avionul oferă alte plăceri turistice. Avionul este practic un microbuz zburător de 18 pasageri, care deobicei se țin de mână la decolare. Aparatul ușor este scuturat cu generozitate de curenții de aer andini amestecați cu mase de aer tropicale ce urcă din junglă. Totuși, zgâlțâirea este atenuată de frumuzețea peisajului. Odată ce se termină crestele înzăpezite ale Anzilor, un covor verde ca de broccoli se întinde până la orizont. Aproape de Rurrenabaque, avioneta coboară la câțiva kilometri deasupra junglei, mulțimea de broccoli se preface în coroane de copaci imenși care se întind verzi și stufoși cât vezi cu ochii. Râul Beni, cel mai mare din regiune, pe malul căruia se află Rurrenabaque, se vede ca un șarpe maroniu ce aluneca sinuos prin smaraldul padurii tropicale. Aeroportul din Rurrenabaque este camuflat perfect și nu se distinge din peisajul natural – o poiană cât un teren de fotbal ascunsă în mijlocul junglei. Aterizarea se face pe gazon, de aceea zborurile dinspre și către Rurrenabaque depind de vreme – ploaie, ceață și se efectuează doar pe timp de zi, deoarece aeroportul nu este dotat cu multă electricitate. Aeroportul se înscrie estetic în atmosfera zonei – mic, rural, draguț, cald și primitor.
Lumea din acest sătuc de frontieră a civilizației parcă este scos din romanele lui Garcia Marquez, aparținând altei lumi, unei realități tropicale unde omul este încă subordonat naturii. Munții acoperiți de junglă se înalță în toată splenodarea lor încercuind sătucul într-un fort al liniștii si al toropelii tropicale. Cum locul este greu accesibil, aici nu există mașini, mijlocul principal de locomoție fiind motocicletele. Tot săteanul are motocicletă. Ingenuitatea locuitorilor sfidează legile fizicii – ori circulă în număr imposibil pe o biată motocicletă, ori transportă lucruri inimaginabile, de la țevi de 2 metri, la saltele, saci burdușiți, sau rame de pat.
Rurrenabaque, alintat Rurre de localnici, are doua străzi principale, din care doar una este asfaltată. Din cei 8000 de locuitori, probabil jumătate sunt ghizi turistici, iar ceilalți oferă diverse servicii legate de turism – cazare, terase, haine de junglă, obiecte artizanale. Locul este foarte popular pentru evreii sub 25 de ani, de când un tânăr evreu, Yossi Ghinsberg, însoțit de trei tovarăși, au pornit singuri prin junglă, s-au rătăcit, s-au certat, s-au despărțit, luând căi diferite. Doi dintre ei au dispărut pe vecie, ceilalți doi au fost separați de un accident fluvial, astfel Yossi a rămas singur și a supravietuit 3 săptămâni în nemiloasa junglă, fiind găsit mai mult mort decât viu de un localnic. După ce a scris o carte, mulți tineri israeliți au năvălit in Rurre în căutare de aventură maximă, recreând într-o anumită măsură aventura lui Yossi. Industria turismului din Rurre se axează pe aventuri în junglă (de gen mers cu cortul o săptămână prin adâncimea pădurii, apoi fabricat o plută din copaci și plutit 1-2 zile înapoi în Rurre). Operatorii turistici sunt mulți, toți au gheretele aliniate pe cele doua străzi principale, oferă broșuri, hărți, poze din călătorii trecute, cabane în junglă, excursii cu pluta, explorarea pădurii. Serviciile sunt la fel, lucrul cel mai important – vital chiar – este tocmirea unui ghid cunoscător și cu experiență, și de încredere. Ghidul este cel care va avea în mână viața pasagerilor pe parcursul incursiunii in junglă. Experiența merită trăită, pătrunzând în aburii primordiali ai pădurii și în rărunchii junglei ,călătorul ajunge într-un spațiu mistic, misterios, care colcăie de viață, sunet și culoare.
Rurrenabaque este de asemenea punct de plecare către pampas, câmpia inundată si mlăștinoasă, care oferă peisaje incredibile, păsări care mai de care mai colorate, caimani, maimuțe, capybara (cel mai mare rozător din lume), anaconda și, bineînțeles, țânțari cu duiumul, care dau un farmec aparte călătoriei. De-a lungul râului Yacuma sunt câteva tabere lacustre aparținând diverselor agenții turistice. Taberele au strictul necesar, câteva căbănuțe de lemn cu un pat și plasă de țânțari, duș comun în curte, și o sală de mese, unde dimineața se pune la cale programul zilei, iar seara, la un suc exotic, se deapănă aventurile din timpul zilei. Călătoriile se fac pe râu, în sezonul ploios câmpia se transformă într-o autostradă de apă neagră ca tăciunele (din cauza vegetației care putrezește dedesubt). Unul dintre cele mai spectaculoase lucruri este vizitarea lacurilor formate la cotul râului unde se retrag delfinii roz, specifici regiunii Amazonului. Aceste mamifere sunt extrem de jucăușe și prietenoase, iar dacă te încumeți să intri in apa neagră și puturoasă, ei vor înota în jurul tău, sub tine, pe lângă tine, curioși si dornici de hârjoneala.
La revenirea în Rurrenabaque, călătorul se poate relaxa la unul din barurile cu rezonanță tropicală ca Mosquito Bar sau Monkey Bar, unde la un cokteil exotic poate schimba impresii de călătorie cu colegii de bar, în ritmuri de muzică Sud Americană.
