Prietenul, la nevoie, te… sapă!
A ajuns atât de sărac, că nu mai are niciun prieten. Dar nici duşmani.
Unii prieteni sunt precum curcubeul… apar doar după ploaie, odată cu soarele.
Nedumerirea mea vis-a-vis de cei care își dau cuvântul de onoare – ” Odată dat, ce valoare mai are?”
Anticamera minţii – locul unde gândurile croşeteaza idei.
Pentru a se ruga la Cel de Sus, Brâncuşi a sculptat Coloana Infinitului. De la Masa Tăcerii îi asculta Cuvântul.
Orbit de dragoste, s-a aruncat în braţele lui Venus din Milo…
Pentru multi speranta este o Fata Morgana…se arata la orizont, dar dispare indata ce crezi ca ai atins-o…
In sfarsit a iesit soarele si pe ulita sa…in departare se vedea luminita de la capatul tunelului….In timp ce se indrepta catre ea…a fost lovit de tren!
Soarele nu străluceşte pentru toţi la fel, dar de apus, apune pentru toţi…la fel.
Dacă speranţa moare ultima, ea ne îngroapă pe toţi.
Un sfarsit are intotdeauna un nou inceput…
De multe ori ca sa te inalti, trebuie intai sa inveti sa ingenunchezi…
Operatia a fost un succes, dar doar pe jumatate…a scapat de pietrele de la rinichi, dar bolovanul de pe sulfet a ramas tot acolo…
Unii au pietre la rinichi, alţii au bolovani pe suflet.
Cămila – un Mercedes prin deșert. Măgarul – un Ferrari către Everest.
Vă rog să îmi respectati tacerea…nu mă întrerupeți!
