Ati plecat din tara cand poate erati zguduiti de primul fior al dragostei sau cand planurile voastre cele mai indraznete vi se infatisau inainte precum cartile de joc. Poate nici nu apucaserati sa savurati prima tigara ca lumea, trasa cu nesat, ori sa va dati seama ce vreti cu adevarat de la viata si v-ati si rupt de parinti si de prieteni. Ati luat drumul strainatatii, lasand totul in urmă… Ati plecat cu privirea ridicata spre o noua etapa, cu inima cat un purice si cu sperantele infasurate in cele mai obscure colturi ale sufletului, dornici sa reusiti acolo unde nici voi nu visati. N-ati apucat sa faceti prea multe calcule, sa cantariti deciziile ori sa planificati traseele. N-ati avut vreme nici sa va faceti bine bagajele. Ati inghesuit in geamantane si în trollere cateva carpe si, cu hotararea pe care Dumnezeu o da oamenilor vrednici, ati pornit spre nicaieri. Ati mai luat cu voi amintirile stranse si ele in graba si le-ati indesat in buzunarul de la piept, pana cand ati simtit ca lacrimile calde va izbesc, si pe voi, si pe-ai vostri. Atunci ati plecat, si bine ati facut. V-ati apucat cu priceperea si harnicia voastra sa construiti orase, sa ziditi case, sa aveti grija de plozii altora (in timp ce ai vostri erau acasa disperati), sa predati sau sa le ingrijiti bolnavii. Ati purtat tot timpul stigmatul emigrantului venit „sa fure painea” bastinasilor, invatand sa traiti intr-un mediu mai ostil decat ar putea zugravi cel mai priceput pictor, folosind cele mai sumbre culori.V-ati invatat lectiile si, după ani buni de tras, cu multe ore de plans dupa orele suplimentare de program, ati reusit sa va impuneti si sa capatati respectul celor din jur. Ba mai mult, sa fiti recunoscuti pentru harul vostru si recomandati pentru asta! V-a trebuit rabdare si timp pentru a razbate si, poate cel mai important, pentru a va adapta unei alte societati. Odata cu limba, ati deprins si respectul pentru treaba bine facuta, pentru lege, pentru autoritati, pentru profesionalism. Ati observat rapid ca ai lor nu sunt mai buni decat ai nostri, doar ca sistemele lor sunt mult mai bine puse la punct si că functioneaza. V-ati prins ca fiecare are bucata lui de activitate si ca doar tratand lucrurile astfel se poate realiza ceva solid, care sa ramana si generatiilor. Ati invatat o tona de lucruri si, cel mai important, ati cladit si v-ati cladit intr-un mediu economic sanatos, in care cel mai bun este recompensat. Si multi dintre voi ati ajuns sa ne faceti mandri. Chiar daca ati trait in State, in Israel sau Australia, renumele vostru s-a dus precum vantul din Vama Veche. Banii pe care i-ati pompat in tara i-au ajutat pe cei de-aici sa reziste, fara sa va intrebe daca sufletele voastre schilodite de dor mai pot indura departarea si singuratatea.
Acum este timpul ca ajutorul vostru sa se reîntoarca si toata experienta pe care o aveti sa fie valorificata, intr-un proiect la fel de ambitios si cinstit ca si reusitele voastre. Este momentul ca toate non-valorile care fac coada pe la usile televiziunilor sa fie puse la colt si sa priveasca mirate cum voi pasiti apasat (cum altfel după zeci de mii de ore de munca?!) pe covorul rosu al performantei si va implicati din nou la insanatosirea a ceva atat de drag Romaniei. Trebuie sa predati o noua lectie de demnitate si sa ne ajutati sa cladim impreuna o echipa de fotbal care sa ne faca pe toti mandri ca suntem de-un neam. Avem nevoie de voi pentru voi, inca o data, asa cum am avut nevoie de curajul vostru nebunesc de a demonstra ca miracolele exista!
