Sâmbătă, 15 mai 2010, în prezenţa domnului Ambasador Adrian Vieriţă, sala se spectacole a Bell Multicultural High School din Washington DC, a găzduit un eveniment românesc de excepţie, celebra piesa a lui I.L. Caragiale, “O noapte furtunoasă”, fiind prezentată publicului într-o viziune modernă, aparţinând regizorului Toma Enache. Un număr impresionant de români (peste 300), rezidenţi în zona metropolitană a capitalei americane, au venit la întâlnirea cu actorii Teatrului Naţional din Bucureşti, Teatrului Nottara şi Teatrului de Stat din Focşani. Piesa a beneficiat de o distribuţie de excepţie, rolurile fiind interpretate de:
Claudiu Bleonţ – Rică Venturiano
Sorin Frâncu – Jupân Dumitrache
Maria Teslaru – Veta
Ioan Haiduc – Nae Ipingescu
Dina Pocea –Ziţa
Marcelo Cobzariu – Chiriac si
Daniel Niţoi – Spiridon
Cele două reprezentaţii din America de Nord – Charlotte, North Carolina si Washington DC, au constituit un real succes pentru piesa ajunsă la reprezentaţia cu numărul 104, după ce, în prealabil, cucerise publicul din România, Spania, Germania, Macedonia şi Ungaria. Debutul pe continentul Nord American a avut loc cu câteva zile în urmă, la
Într-o atmosferă destinsă şi prietenoasă, actorii, publicul şi organizatorii, au petrecut o seară românească de excepţie, datorată iniţiativei doamnei Elena Caragiu şi a Societăţii Române de Schimburi Culturale din
Evenimentul a beneficiat de sprijinul ASTROM – Asociaţia Studenţilor şi Tinerilor Profesionişti Români, al Institutului Cultural Român şi al Ambasadei României la Washington. Un rol deosebit a revenit românilor din zonă, care au contribuit la creerea unei atmosfere calde, familiale şi au oferit un sejur plăcut invitaţilor, dovedind că au purtat cu ei peste ocean şi sufletele tricolore şi ospitalitatea tradiţională românească. Domnul Sorin Frâncu, directorul Teatrului din Focşani, ne-a spus că intenţionează să se întoarcă la toamnă în America, cu spectacolul “Mobilă şi durere” şi că va aduce cu dumnealui o mare doamnăa scenei româneşti – Tamara Buciuceanu – Botez.
Regizorul Toma Enache ne-a prezentat pe 15 mai la Washington DC, un Caragiale contemporan, neaşteptat de modern, dar a pastrat, totuşi, izul balcanic al piesei. Aromân de origine, regizorul Toma Enache a plasat acţiunea într-o familie de machedoni.
Claudiu Bleonţ spunea, în scurta prezentare pe care a facut-o piesei, că Toma Enache a ales această variantă regizorală, ţinând cont de faptul că şi Caragiale, după spusele multora, ar fi fost aromân. Regizorul a reuşit performanţa de a-l aduce pe Caragiale în zona teatrului modern şi rafinat, în care, din cauza limitării de viziune a celor care-au pus în scenă piesa anterior, Caragiale s-a aflat foarte rar.
Spectacolul interactiv, cu improvizaţii şi gaguri adaptate reacţiilor publicului, cu actori care juacau şi pe scena şi în sală, au creeat premizele unui dialog permanent între spectatori şi actori, în limba româna, engleză sau germană. Acţiunea piesei a fost însoţită de o proiecţie în limba engleză.
Varianta regizorală a lui Toma Enache abundă în soluţii inedite, născute dintr-o imaginaţie debordantă. Soluţiile regizorale alese schimbă ritmul piesei, dau tonus şi dezinvoltură dramei clasice, transformând-o, pe alocuri, într-o comedie spumoasă. Datorită acestei cadenţe pline de vervă şi dezinvoltură, precum şi a prestaţiei de excepţie a actorilor, cele două ore de spectacol au trecut uimitor de repede, fascinante şi încărcate de bună dispoziţie.
“ În fond, ce îşi dorea Caragiale să vadă în munca cu actorii: crearea unei expresivităţi fireşti în jocul scenic prin simplificarea lui. Îi plăcea mai mult “cum” se joacă decât “ce”se joacă. Într-adevăr, s-a spus că în opera lui Caragiale nu regizorii reinventează lucruri noi, ci că opera lui îşi dezvăluie mereu noutatea faţa de contemporani. Aşa mi s-a arătat “noaptea furtunoasă” în straie aromâneşti, fluierându-şi oful şi cu “sarică balcanică”, răsturnată în zilele noastre.
Cred că în acest spectacol se topesc în mod plăcut energiile caragialeşti cu cele ale regizorului, ale actorului, ale scenografului, însă bucuria împărtaşirii acestor energii revine, desigur, numai actorilor. Şi poţi să le spui din toată inima un “barvos absolut”.
Le mulţumesc actorilor şi colaboratorilor care au trudit la zămislirea acestui spectacol, al acestui copil, pe care mi-aş permite să-l botez Don Quijote, cu speranţa că va fi la fel de răzbătător şi iubit de public, ca şi personajul lui Cervantes. Pentru asta nu trebuie decât să lupte cu indiferenţa ce ne înconjoară.
Închei optimist, cu urarea lui Nenea Iancu: “ Să fiţi veseli şi sănătoşi!” / “S-hiţ hârioşi şi sănătoşi!” a declarat regizorul Toma Enache pe Coasta de Est a Americii.
