Înainte cu 2 zile se anunţă la tv. că vine Uraganul Irene drept urmare în New York va fi stare de urgenţă (vor fi persoane evacuate, metroul nu va circula în 28 şi 29 august 2011).
Astfel, înainte de ziua de concurs mă gândesc la efortul depus până să ajung aici (obţinerea vizei, înscrierea la concurs, cazarea pentru o noapte ) şi hotărâm să mergem la această cursă de 21 de km. SSQ Quebec City Marathon este cea de-a 14-a ediţie, un mare eveniment sportiv internaţional. (www.marathonquebec.com).
Azi oraşul QUEBEC este capitala provinciei Québec deşi este clasat pe locul trei în raport cu numărul de locuitori şi reşedinţa regiunii. Este un oraş- port situat în estul Canadei, la gura fluviului Sfântul Laurenţiu (St Lawrence / Saint-Laurent), la nord-est de Montreal. În prezent oraşul Quebec are o populaţie de 645.550 loc. şi este un puternic centru industrial, economic şi cultural.
Drumul Boston – Quebec de peste 600 de km îl parcurgem cu maşina fără probleme. Ajungem la Sala Congreselor unde este amenajată o sală Expo. Este locul de unde ridicăm numărul meu – 7338 şi al lui Cătălin – 7339.
Mergem la ,,Party pasta” unde la masă aflăm de cursa de marathon că este anulată dar cei înscrişi au posibilitatea să alerge totuşi cursa de semimaraton. Văd tristeţea pe chipul unor sportivi deoarece timpul lor ar fi contat pentru calificarea de a alerga la renumitul Marathon de la Boston.
Găsim în Quebec Universitatea Laval unde ne cazăm. Organizatorii ne pun la dispoziţie dimineaţă mai multe autobuze galbene de şcoală care merg la Benson Anse Park, locul de start, iar sosirea va fi lângă Gare du Palais. Întâlnim în autobuz sportivi din Noua Zeelanda, Franţa, SUA şi mai multe provincii canadiene.
Sunt alături de Cătălin care aleargă pentru prima data şi astfel vedem că vremea este puţin înnorată dar excelentă de alergat .
Startul se dă la semnalul unui puternic zgomot de tun. Alerg primul km uşor alături de Cătălin după care accelerez împreună cu alţi sportivi. Vântul se simte uşor când trec peste Quebec Bridge de pe râul St. Lawrence. Organizarea e foarte bună, sunt puncte de alimentare cu apă, sucuri, banane, portocale şi geluri energizante. Observ foarte mulţi sportivi de la cluburile de atletism din Canada care sunt bine antrenaţi.
Trec linia de sosire cu timpul de 01:38:31, primesc o medalie care are în relief Castelul Frontenac.
Dupa ce merg la o şedinţă de masaj oferită de organizatori mă întâlnesc cu Cătălin, îl felicit pentru timpul lui de 01: 53:21, mai povestim puţin, ne facem poze şi ne grăbim să plecăm din cauza ploii, spre Boston.
Pe drumul de întoarcere trecem timp de cateva ore bune printr-o ploaie torenţială, ceaţă, şi vânt extrem de puternic . Aflăm de la radio că furtuna tropicală a lăsat urme pe unde a trecut, a rupt mulţi copaci şi multe case au ramas fără curent.
Seara ajungem la Boston bucuroşi că totul s-a terminat cu bine. Cătălin se pregăteşte pentru un alt concurs care va fi în 16 octombrie la Baystate Half Marathon iar eu mă pregătesc să devin tătic şi sper să ajung să alerg într-o zi la Chicago, un oraş superb pe care l-am vizitat la invitaţia prietenului meu Liviu, un clujean stabilit acolo de câţiva ani.
