La încrucişarea marilor puteri şi credinţe, romano-catolicism, greco-ortodoxie şi islam, poporul român, o enigmă şi un miracol (după Gheorghe I. Brătianu), sta în calea tuturor. Occidentalii îi sprijină pentru că sunt latini şi îi suspectează pentru că sunt sub ascultarea greco-pravoslavnicilor şi islamului, care ţin cu dinţi de această subordonare.

 

Moldo-valahii au fost cinci secole robii Califatului islamic de la Istanbul, a cărei stăpânire orientală era la fel de stupidă şi ineficientă ca antioccidentalismul şi mizeria lor materială din zilele noastre. De aceea să trecem în revistă, dintr-o perspectivă creştină, coordonatele fundamentale ale lumii şi apoi perspectivele de emancipare socială şi naţională a românilor.

  1. Toată lumea depinde de civilizaţia occidentală, de IMPERIUL ROMAN, astăzi UE, UŞA, FMI, NATO, OECD, de Lumea întâia, a ţărilor creştine puternic industrializate, dezvoltate. Centrul, 20% din populaţia globului, deţine 85% din bogăţia lumii.
  2. Lumea a doua, preponderent ortodoxă, LIMES-ul, desparte Imperiul de Barbari şi trăieşte din impulsurile teologice, culturale, economice, militare etc., care pleacă de la Centru.

III. Lumea a treia, subdezvoltată, sunt BARBARII, la care n-au ajuns încă Vechiul şi Nou Testament, aşa că ei sunt încă sclavii păcatelor, asistaţi socio-economic, umanitar de la Centru. Săraci, 20% din populaţia lumii, deţin numai 1% din bagatia lumii.

 

Pe scurt: Califul, sultanul turco-musulman supune Valahia în anul 1415, Moldova 1489. La Congresul de la Berlin 1878, Principatul România devine independent. Transilvania stă sub turci de la 1541 până la asediul Vienei 1683, după care revine în Sfatului Imperiu Roman.

 

Moldovenii iau contact primii cu occidentul prin călugării iezuiţi, catolicismul polonez de la Cracovia şi s-au orietat cultural spre vest încă din eviul mediu. Iezuiţi au răspândit cultura prin şcoli, care s-au deschis în sec. XVI la Lemberg, Camenitza etc., unde fiii de boieri studiau. Iar în vremea lui Petre Şchiopul iezuiţii aveau şcoli la Iaşi şi Cotnari până în sec. al XVIII-lea, când ştafeta culturii apusene o preia Şcoala Ardeleana, pentru toţi romanii.

 

Transilvănenii, bănăţenii din Sfântului Imperiu au suferit secole de a rândul discriminarea rezervată ortodocşilor toleraţi. Dar după ce s-au unit cu Roma în 1698, Şcoala Ardeleană, călugării greco-catolicii redescoperă în occident originea lor latină şi au articulat un program de emancipare naţională şi socială, de intrare în rând cu lumea.

Valahii iau ultimii contact cu occidentul la Paris, în capitala sec. al XIX-lea. Izolaţi de turci, greci, ruşi şi sârbi, legăturile lor cu vestul au loc numai pe filiera culturală, iluminista, laică, franţuzească. Teologia occidentală le este inaccesibilă şi Bucureştiul continua linia greco-fanariotă şi după Marea Unire, 1918. În loc că România Mare să devină o dioceză a Romei, nouă patriarhie continua antioccidentalismul atavic, oriental. Paleativele laice, culturale blochează emanciparea social-politica şi duc în final la dezmembrarea ţării, actuală şi azi.

 

Emanciparea e mereu sabotata pentru că moldo-valahii sunt de un mileniu în lanţurile grele ale duhovniciei şi soborniciei moscovite şi constantinopolitane. Asta s-a văzut atât în 1948, la lichidarea Bisericii unite şi a intelectualităţii, cât şi după 1989, când activiştii pregătiţi de Moscova subminau reorientarea spre vest a ţării. Dar în ciuda tuturora vizită la Bucureşti a Fericitului Ioan Paul ÎI în anul 1999 a deschis romanilor părţile Europei/UE/NATO.

 

După cum vedem mileniul doi a fost defavorabilă emancipării ortodocşilor. Dar iată că anul acesta, pentru prima dată în istorie, papa Francisc şi patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii, Kiril, s-au întâlnit că fraţi. Capul Bisericii ruse este Vladimir V. Putin, urmaşul împăraţilor Romei creştine, ţărilor şi protectorul tuturor ortodocşilor (de la Pacea de la Cuciuc Cainargi, 1774). În vară are loc Sfântul şi Marele Sinod Panortodox (ultimul a avut loc în anul 787).

 

Papa Francisc vine la Alba Iulia în anul centenarului Marii Uniri, 2018. Pentru prima dată de la Marea Schisma 1054, toţi romanii au toate condiţiile de emancipare socială şi naţională prin refacerea unităţii cu Roma, nu ca în anul unirii ardelenilor 1698, ci într-un cadru cu totul nou, incomparabil mai generos şi valabil tuturor ortodocşilor. Aceste perspectivele erau inexistente în al doilea mileniu, când şapte cruciadele romano-catolice pentru refacerea unităţii creştine eşuează, ca apoi cele opt cruciade ruso-ortodoxe pentru eliberarea robilor creştini din Califatului islamic să fie constant sabotate de occidentali. Azi ruşi şi NATO sunt într-o cruciadă comună pentru salvarea creştinismului din Orient, dar încă fără o coordonare firească ca între fraţii de aceiaşi credinţă. Întreaga civilizaţia umană e la o mare răscruce de drumuri? Trăim refacerea unităţii creştine? Sfârşit sau început de veac la Bucureşti?

 

Prof. Dr. Viorel Roman

Consilier academic la Universitatea din Bremen

www.viorel-roman.ro

Timişoara

27 martie 2016