„Soarele din prima zi”, poeziile lui Tagore, prezentate de Dan Puric, cartea cea mai vândută a editurii Cununi de stele la Gaudeamus 2011.
La Gaudeamus 2011, editura Cununi de stele a lansat volumul „Soarele din prima zi, primele poezii ale lui Rabindranath Tagore” traduse în română după originalul bengalez şi nu dintr-o limbă europeană, traducerea fiind realizată de Amita Bhose. Invitatul, Dan Puric – actor, regizor şi scriitor precum Tagore şi militant pentru independenţa sufletului poporului, precum profetul Indiei – „nu a venit să vorbească despre Tagore ci şi-a mărturisit marea dragoste pentru sufletul larg care ne-a cuprins pe toţi”. Am asistat timp de o oră cum valurile de trecători îşi opreau unduirea şi se aşezau pe trepte, fascinate de puterea cuvântului. A fost, într-adevăr, o mărturisire de dragoste. Pentru traducătoare, în primul rând, Amita Bhose, pe care Dan Puric a zărit-o cu mulţi ani în urmă la Botoşani, la zilele Eminescu: „Am văzut o umbră meditativă din altă lume, o picătură a omului profund venit în lumea asta. Parcă transporta cu ea toată cultura Indiei şi tot sufletul românesc de care se îndrăgostise. Peste ani şi ani am văzut, am citit ce efort colosal a făcut Amita Bhose din preţuirea şi dragostea pentru Eminescu. E un destin aproape jertfit pe altarul culturii, e nepereche în această dragoste pe care a avut-o faţă de Tagore şi de Eminescu.”
O mărturisire de dragoste pentru martirii neamului, cei ce au murit în închisorile româneşti, pentru alte mari suflete nepereche – Eminescu, Nicolae Steinhardt, Sergiu Al-George, cei ce, prin fiecare por ar fiinţei lor, au ales libertatea. Căci, citându-l pe Tagore, Dan Puric ne-a reamintit că „libertatea omului nu constă în faptul că dă într-o parte suferinţa, caută să se eschiveze. Libertatea omului şi forţa lui şi lecţia lui constau în faptul ca ia suferinţa şi şi-o face drum şi poteca spre calea desăvârşirii.” Tagore a simţit, când a venit în România anului 1926, că „ne învecinăm sufleteşte”. O învecinare resimţită şi de Sergiu Al-George şi de Amita Bhose, prima traducătoare a lui în Asia, trăitoare în România din dragoste pentru opera eminesciană şi pentru poporul român.
Într-adevăr, Dan Puric nu a vorbit despre Tagore. Nu a prezentat un om, o carte ci ne-a luat de mână, cald, cu dragoste, pentru a ne conduce spre „Soarele din prima zi”. Cel din sufletele noastre, întru credinţă şi libertatea spiritului.
***
Ce va rămâne?
(poezie din volumul Soarele din prima zi)
Ce va rămâne din tot ce am scris?
O, ştiu bine, valul necurmat al Timpului
Zi de zi va căuta să întoarcă
Creaţia mea în neant.
Doar în Sinele meu sunt încrezător;
din această cupă am băut zi şi noapte
nectarul nesecătuit al universului.
Clipa de clipă
Rost şi-a aflat aici iubirea.
Durerea n-a supus
praful n-a înăbuşit
arta sa.
Ştiu, când voi părăsi
terenul de joacă al lumii,
sta-vor crângurile martori
în toate anotimpurile înflorite
iubirii ce purtasem acestui univers.
Numai această iubire e adevărată,
e tot ce mi-a dăruit viaţa.
Când va sosi vremea să-mi iau rămas bun,
acest adevăr nu se va ofili
el va nega Moartea.
28 noiembrie 1940
***
Fragment din prefaţa „Soarelui din prima zi”
Amita Bhose: „Poet, filosof, romancier, eseist, estetician, dramaturg, actor, regizor, cântăreţ, muzician, coregraf, pedagog şi pictor, Rabindranath Tagore a dat lumii tot ce este frumos în lume. Bogata sa activitate de peste 60 de ani n-a fost decât o sinteză a marilor valori culturale şi spirituale ale lumii, imaginaţia sa n-a lăsat nici un domeniu de artă neexplorat, gândirea sa a cuprins cele mai înalte idei şi cea mai subtilă sensibilitate a sufletului omenesc. Viaţa pământeană i-a fost mai dragă decât orice imagine a unei lumi închipuite, lumea cealaltă; însăşi imaginea morţii i s-a prezentat sub un aspect tot atât de frumos şi calm.
Complexitatea creaţiei şi a personalităţii lui Rabindranath Tagore a depăşit pe intelectualii occidentului. Neştiind cum s-o explice, necunoscând nici o categorie în care să poată încadra această minte genială, criticii apuseni au găsit un singur termen de caracterizare: poet mistic. Mesajul filosofiei Upanişadelor şi cel al umanismului buddhist, recreate de acest artist savant, s-au pierdut în lumea codificată a Europei; poetul Indiei a rămas un mister adorat.
În acea perioadă, o ţară dintr-un colţ răsăritean al Europei începea să-şi scuture lanţurile opresiunilor multiseculare şi căuta o nouă semnificaţie a vieţii. Mesajul indian al adevărului, transpus în creaţia poetului său naţional, Mihai Eminescu, i se părea, poate, prielnic dezvoltării sale spirituale în continuare. Cultura bogată şi sufletul duios al acestui popor, poporul român, s-au exprimat tot prin Eminescu, a cărui minte a fost atât de atotcuprinzătoare ca aceea a lui Tagore.
Crescut într-un climat cultural asemănător, accesul poporului român la operele lui Tagore a fost mai uşor decât al altor popoare şi, de aceea, marele scriitor şi filosof a stârnit un ecou mai statornic în această ţară.”
***
„Soarele din prima zi”, de Rabindranath Tagore, a apărut la editura Cununi de stele, în traducerea Amitei Bhose, singura traducătoare a poetului din limba lui maternă, bengali, în limba română. Volumul reuneşte poezii, facsimile de manuscris, o poezie în limba bengali, fotografii inedite ale poetului şi a fost lansat la Gaudeamus 2011, pe 25 noiembrie, ora 17:00, de către actorul şi regizorul Dan Puric. La editura Cununi de stele, în traducerea Amitei Bhose au mai apărut volumele Scrisori rupte, Dragostea încurcă, dragostea descurcă, semnate R. Tagore.
